3,995 matches
-
vreau ca să-mi cresc!" Mai trist pe lume nu va fi... Să nu-ți cunoști părinții, Și viața-ntreagă vei trăi Plângând pe la toți sfinții. Of, să te ajute să trăiești... Să ai și tu un pat în casă; Dar speriat că nu găsești Puțină pâine pentru masă, Din zori și până-n noapte... De foame cânți să-ți treacă; Că-mi zic: "Cum încă poate Să fie vesel și să placă?" * * * * * După ani, mulți ani de zile... Văd în stradă, lângă
COPIL SĂRMAN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345931_a_347260]
-
dar și de tot felul de alți interesați de soarta unor societăți sau instituții alarmate de ceea ce a fost. Printre instituțiile afectate, s-a numărat și Poșta. Clădirea unde funcționează Oficiul Poștal Moldova Veche este a ROMTELECOM, dar cele mai speriate au fost operatoarele de la cartare, când luni dimineața nu și-au putut deschide biroul de lucru deoarece ușa era blocată de un morman de moloz căzut din tavan. Clădirea în sine are toți pereții interiori fisurați și dacă înainte sala
DUPĂ CUTREMUR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345948_a_347277]
-
împielițatul și se transformă într-un balaur fioros și aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. O parte din însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! rosti furios și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească de copaci. Același demon cu chip omenesc, coadă, copite și furcă care i se arătase la grota vrăjitoarei, i se ivi în cale rânjind: - Ți-am promis că-ți arăt
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș printre stânci
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș printre stânci
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
altădată, de sidef, crinul alb pe care numai Ceaușescu și Securitatea nu l-au putut iubi atât cât merita pentru frumusețea lui, deoarece tiranii nu aveau iubire în inimi. Nadia, însă, era Pasăre Măiastră, niciodată nu a fost o pasăre speriată, așteptând ultimul ei zbor. Cu inima în visare, dar simțind realul din jur, într-o zi și-a zis: asta e viața! Și, în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989, a trecut hotarele româno-maghiare iar după un șir de
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
în formule și convenții, care se sustrage analizei. Citim, ne minunăm și ne bucurăm că suntem părtași. Este, totodată, o „radiografie” a sufletului de artist în general. La o primă lectură, este posibil ca cititorul să abandoneze această plăcută activitate, speriat ori dezamăgit că nu înțelege, nu pătrunde ori nu agreează ideea de bază, subiectul, sensul curgerii versurilor și al cuvintelor. Este o senzație enervantă, care poate deveni mobilizatoare, îndemnând la o reluare atentă, răbdătoare, a lecturii. Aici intervine autoarea, de parcă
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar. Era toată transpirată și speriată, iar peste ea stătea pisica, care venise să se ceară afară cum făcea de obicei noaptea. Îi venea să o sărute de bucurie că nu era Viorel, ci doar pisicuța sa, care o lingea pe obraz. Parcă nici nu mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când simți mâna lui Emilian cum îi cuprinse ca un căuș sânii săi slobozi sub capoțel. Doar Costache se mai bucurase de această atingere și cât de mult a regretat ea după aceea. Tresări speriată și se smulse din îmbrățișarea plăcută a bărbatului de lângă ea. - Ce s-a întâmplat Ana, de ce te-ai speriat? - De tine și de mâinile tale obraznice. Nimeni nu a mai atins acești sâni. - Cum așa? Tu nu ai avut nici un
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
MOȘUL: Boierule, altu-i necazul. Ne-a pricopsit Dumnezeu cu-n plod! Boierul tresare și uimit privește câteva clipe pruncul. BOIERUL: (înfuriat) Ce-i acolo?... Băi nenorociților, nu cumva l-ați furat? Bătrâna cu pruncul în brațe cade în genunchi BABA: (speriată) De unde boierule? Boierul se freacă pe barbă încurcat. Chibzuiește câteva secunde ca să ia o decizie. BOIERUL:(calm) Așa-i! La cât sunteți de proști... E al vostru și va fost rușine să-mi spuneți. ( privește bebelușul cu admirație) Ptiu, cum
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
În clipa următoare năluca dispare ca o umbră în lungul coridorului. Boierul își face semnul crucii și intră, închizând ușa în urma sa. EXT. / BORDEI / ZI A doua zi boierul apare în fața bordeiului călare pe un cal alb. Țăranii ies afară speriați. BOIERUL : Cum îi merge copilului? MOȘUL: Bine, conașule! BABA: Aseară ne-a vizitat dracul... MOȘUL: Fă proasto, ăla a fost Omul Nopții! BOIERUL: Știu!... Jumătate din galbeni să-i ascundeți și să-i dați fătului când va crește mare. Cealaltă
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
le va da curs spre rezolvare imediat. Pe plan profesional, Săndica era foarte mulțumită. Avea autonomia de a-și pune în practică toate cunoștințele dobândite atât în facultate, cât și la C.A.P. din Dobrogea. Pe plan personal era foarte speriată. Trecuse termenul la care trebuia să aibă ciclu și acesta nu mai veni la timp. S-a mai întâmplat câteodată să întârzie, dar niciodată zece zile și de aceea hotărî să dea o fugă până la Călărași la un ginecolog, să
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
locul său, ridică scaunul răsturnat și se așează pe el. Arnăutu se așează pe al său. Ursuz se apropie de masă și lovește mânios cu pumnul în ea. URSUZ: În fața mea să stați în picioare!... Cei patru sar în picioare speriați. Ursuz se așează calm pe scaunul din capul mesei. URSUZ: Îmi pierd timpul cu voi și mor de foame. CĂPITANUL SASU:(slugarnic) Trimit un slujitor după niște pâine, vin, o fripturică.. . URSUZ: (râde în hohot) Ha, ha, ha! Alea să
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
care le apără spatele în caz de vreun atac. BOIER CIOCOIU: (se află imediat după Arnăutu, grijuliu) Ce s-a întâmplat căpitane? CĂPITANUL ARNĂUTU:Boier Ciocoiu, împrejur e ceva suspect... BOIER CIOCOIU: (înspăimântat) Sunt tâlharii pădurilor? BOIER CONACU: (se apropie speriat) Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în șoaptă) Astea-s vampirice? BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopții. BOIER CONACU: Aoleu! CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu le băgați în seamă că vă pocesc: vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... CĂPITANUL SASU: (îngrijorat) Ce-i de făcut căpitane Arnăutu? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu calm
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
Am făcut deja cunoștință cu trei soldați akkadieni. Sunt atât de bine făcuți, întreținuți, tineri... -Aela le-a zis că diseară va dansa în han, adăugă Liliana. -Pe zeii toți, e greu să vă țin în frâu! zise Talestri puțin speriată de ce auzise. Prințesa făcu repede câțiva pași în jurul celor două amazoane, analizându-le gesturile, apoi, întorcându-se pe poteca dinspre hanul mare, păși nepăsătoare, admirând priveliștea din jur. Câțiva bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Dragostea de multe ori e ignorată. De aceea nu realizăm că ne-am îndrăgostit decât când este prea târziu I Simțeam că mă sufoc în timp ce mașina gonea pe autostradă. Mama părea speriată de bombe, ținea strâns volanul în palme și privea țintă la drum, prea crispată de parcă din orice clipă urma să tragă pe dreapta ca să ia o gură sănătoasă de aer curat. - Știi mai trebuie să și respiri nu doar să
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
ei cu reflexe de miere stătută. El o așezase la violoncel. O seconda cu atenție când exersa... O asculta transfigurat de câte ori o auzea cântând la harpă. Și iar revăzu cu ochii minții, mânerul oglinzii ținut în mână și privirea ei speriată, felul cum căuta chipul gingaș al Aialei reflectat în oglinda mare. Becky se adâncise în fotoliu cu voluptate să-și amintească lucrurile mai bine : închise puțin ochii și un zâmbet ușor îi lumină obrajii. „Uite ce drăguță ești...!” de multe
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
de pătuț, a început să țipe, din nou, chiar mai tare. Emanuela s-a aplecat spre pătuț, cu intenția de a ridica băiețelul în brațe pentru a-l liniști. Atunci o mână i-a atins umărul. S-a întors, oarecum speriată, fiind foarte concentrată la cei doi copii, Daniela pe care o avea deja în brațe și băiețelul pe care urma să îl ridice și care plângea fără oprire. Când s-a întors, salonul care părea destul de încăpător până atunci, acum
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
au fost găsiți dormind la intrarea în mormânt! spuse el pe un ton foarte calm. Într-o tăcere deplină trei legionari ieșiră din formații și se aliniară în fața procuratorului. Ponțiu Pilat îi privi la lumina torțelor și le văzu fețele speriate. -Puneți-i în lanțuri! porunci el fără tragere de inimă. Cei trei legionari își așezară armele și căștile pe pardoseala de piatră. -Și această poruncă e valabilă și pentru ceilalți din a doua încercuire! continuă procuratorul ridicând glasul. Încet, încet, în fața
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
morminte de eroi ruși înmormântați în acest cimitir, cu pală de avion și cu stema sovietică la căpătâi. Fiind curios din fire îmi plăcea să descopăr tot ce era altfel decât... acasă. Știu că mă căuta de multe ori mătușa speriată, pentru că dispăream pur și simplu de prin curtea casei și era cumva uimită de ceea ce se întâmpla cu mine. I se părea o ciudățenie înclinația mea, a unui copil de șase-șapte ani pentru aceste lucruri serioase, adică nu făceau parte
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
cu ce am greșit? zise cu voce tare, apoi se îndreptă spre ușă. - Sunt comisarul Simionescu, se auzi o voce. Dan Simionescu, preciză acesta. - Imediat, zise Maria, și își puse în grabă un capot. Avea părul răvășit, era desculță și speriată, afișând o mină de Evă vulnerabilă în fața comisarului. De fapt erau doi polițiști. Începu să tremure. O fierbințeală puternică îi inundă corpul. - Ce s-a întâmplat, domnilor polițiști? E de rău, nu-i așa? Și gândul o duse la Tudor
PROMISIUNEA DE JOI (II) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348892_a_350221]
-
sacoșe. Deși o văzuse de la distanță, mama își lăsase capul în pământ trecând pe lângă ea cu buzele strânse, ca și cum nu ar fi observat-o. Paula nu îndrăznise să o oprească. Doar uluirea îi zvâcnise dureros în suflet, ca o pasăre speriată ridicându-se în zbor spre înaltul cerului, cât mai departe... cât mai departe... Cu timpul, corpul tânăr, își revenea. Numai el. Au urmat zile, luni, ani, răvășiți de anotimpuri trecătoare și nu numai. Într-o noapte, ceva ca o neliniște
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]