3,200 matches
-
lor, căci toți sunt niște nelegiuiți și niște răi, și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potolește, și mîna Lui este tot întinsă. 18. Căci răutatea arde ca un foc care mănîncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalță stîlpi de fum. 19. De mînia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă, și poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruță pe fratele său; 20. fiecare jefuiește în dreapta, și rămîne flămînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici, și între aleșii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc. 17. Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfîntul lui într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într-o zi. 18. Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leșin. 19. Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați, și un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cîntare asupra viei celei mai alese: 3. "Eu Domnul, sunt Păzitorul ei. Eu o ud în fiecare clipă, Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni. 4. N-am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini și spini, voi merge la luptă împotriva lor, și-i voi arde pe toți, 5. afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine. 6. În vremurile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății cele vesele. 14. Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, și turmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voi ridica. 11. Ați zămislit fîn, și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12. Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc." 13. "Voi, cei de departe ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape vedeți puterea mea! 14. Păcătoșii sunt îngroziți, în Sion un tremur a apucat pe cei nelegiuiți care zic: Cine din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, și cumpăna nimicirii. 12. Nu vor mai fi în el fruntași, ca să aleagă un împărat, și toți voievozii lui vor fi nimiciți. 13. În casele lui împărătești vor crește spinii, în cetățuile lui mărăcini și urzici. Acolo va fi locuința șacalilor și vizuina struților. 14. Fiarele din pustie se vor întîlni acolo cu cîinii sălbatici, și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
face voia Mea și va împlini planurile Mele. 12. Da, veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, și toți copacii din cîmpie vor bate din palme. 13. În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor." $56 1. Așa vorbește Domnul: "Păziți ce este drept, și faceți ce este bine; căci mîntuirea Mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
este muma. 21 iulie 2004 NU POȚI TRĂI FĂRĂ SĂ PLÂNGI Nu poți trăi cu pace-n cort Și plin de veselie Când cel de-alături cade mort, Cosit de-o tragedie. Lacrima-i cu diademe, Iar surâsul cu mulți spini, Fără dacă sau dileme, Fară simț, fără suspin. Nu poți trăi fără de plâns, N-ai inimă de piatră Când eu-i de teamă constrâns Aiurea și pe vatră; Nu poți trăi fără să plângi Iubirea reprimată, Și nu poți altfel
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o țineam strâns de braț să nu lunece cu tocurile ei înalte. Cu mâna cealaltă, cu o grijă atentă, își ținea rochia adunată în jurul picioarelor. Gestul ei feminin și brațul ei cald în mâna mea erau delaolaltă paradis și infern. Spinii ne zgâriau; îi prindeau și-i sfâșiau rochia. Într-un rând a alunecat peste mine cu toată greutatea ei, cu ea toată. Până acum o văzusem, o auzisem, uneori mă atinsese. Acum greutatea ei m-a făcut să-i percep
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări un cap spăriat, un cap negru, cu barba și cu părul ca-n spulber de vânt. —Stăi! zise doctorul. Și dădu să coboare. La portiță, în clipa aceea, obrazul omului bărbos parcă se umfla de bucurie. Două mâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo... Eu cu dânsa m-am sfădit!... Atuncea de unde știi toate acestea?... Ștefan se opri și se întoarse spre fată. Se opri și ea. Erau singuri, într-un colț depărtat de toloacă, în capul mahalalei, împresurați de împletituri fantastice de spini și buruiene, sub pulberea nelămurită, fugară, schimbătoare, a lunii. Vântul fugea slobod împrejurul lor, îi împresura în vârtejuri călduțe. Ea îl privea deodată în față cu ochii arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de ovăs sălbatic; îl culese și, îndreptându-și linia trupului, îl mușcă cu grație, scuipând ușurel într-o parte. — Vă duceți în colo? Ne întrebase privindu-ne puțin pieziș. Agreabil surprinsă și încurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fumul se risipea și eu ieșeam în lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei enormi, atrași de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ștefan Avădanei Ca o pisică neagră trecînd lin prin ușa-ntredeschisă; ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
de un monstru. Nemurirea se dobândește cu greu, ea e într-un loc inaccesibil, capătul lumii, fundul oceanului, munte. După multe încercări, eroul trebuie să învingă monstrul ; Aceasta este și povestea lui Ghilgameș. Ut Napiștim îi dezvăluie secretul „ierbii cu spini” din fundul oceanului, care prelungește tinerețea la infinit. Ghilgameș o găsește, dar în drum spre Uruk, la un izvor, îi este mâncată de un șarpe. În textele iraniene, Ahura Mazdă face Pomul Vieții, care conferă nemurirea. Ahriman, demiurgul rău, răspunde
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
deja scris. Nu cunosc, mărturisesc acum, când suflarea Morții este în ceafa mea, altă libertate decât a supușeniei și a ascultării față de Domnul zilelor tale. El te îngăduie și-ți lasă toate răzvrătirile, toate semețirile, toate rătăcirile, îți lasă toți spinii și toate biciuirile, durerile și disperările toate ție ți le priontinde, ți le scoate în cale, ți le lasă să le încerci tăria așteptând doar ca, într-un târziu, când toate încercate au fost, să revii împăcat la dragostea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îngust ce dădea Într-o sală În formă de semicerc, unde se Înălța o siluetă cu chipul brăzdat de lacrimi de sînge și cu doi ochi negri fără fund, cu brațele deschise ca niște aripi și cu un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse cu o scăpărare și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai puțin obișnuită, una pe care n-o mai văzuse nici prin alte curți și maidane, și nici pe câmp, o plantă despre care i-ar fi greu acum să spună dacă era cultivată sau sălbatică. Avea tulpina acoperită de spini mici și aproape invizibili, niște spini care nu Înțepau, ci, cel mult, lăsau dâre albe și nedureroase pe pielea subțire și bronzată. Frunzele ei erau albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-o mai văzuse nici prin alte curți și maidane, și nici pe câmp, o plantă despre care i-ar fi greu acum să spună dacă era cultivată sau sălbatică. Avea tulpina acoperită de spini mici și aproape invizibili, niște spini care nu Înțepau, ci, cel mult, lăsau dâre albe și nedureroase pe pielea subțire și bronzată. Frunzele ei erau albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum deosebit. Asupra numelui acestei plante, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Matei 24: 23 -25 „A înviat Hristos. Așa va învia și dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai lui să bată drumul pe care a mers Iisus; să li se pună pe cap coroană de spini, să urce Golgota în genunchi, cu crucea în spate, și să se lase răstigniți! Legionari, fiți voi copiii aceștia!” Corneliu Zelea Codreanu PREFAȚĂ De douăzeci și trei de ani România își caută calea. Totul funcționează anarhic și împotriva românului. Sufletul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]