5,679 matches
-
redau un scurt citat: „O femeie își pierduse toți cei cinci copii ai săi. Aliniase cadavrele pe iarbă, în ordinea vârstei. Iaca pe Ancuța, spunea ea, asta e Mărioara, el e Nicolae. Ancuța nu avea cap, o bucată din șira spinării ieșea din gulerul bluzei. Marioara avea numai craniul. Nicolae avea țeasta capului spartă, fără creier. Și femeia se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NIMENEA NU ȘTIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului nimenea nu știe cum trec prin strâmtoare cu noaptea în spinare vadul Poezie frica mea un adăpost zaua fiecărui lanț ruginește un Bizanț ca melasa un compost cărțile din raft mă mustră tăcut paharul zilei l-am băut cu fotoliul bruderschaft unul câte una gândurile vraf nopțile de jaf până mâine
NIMENEA NU ŞTIE de ION UNTARU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358458_a_359787]
-
el, alerga în fața lui și îl înnebunea cu fundulețul ei apetisant, fă, dacă pun mîna pe tine ... da' cum s-o prindă, era ca o zvîrlugă, micuță și puternică, tăia cu ea bușteni cu joagărul, lua singură un pom la spinare, da' era femeie, cum s-o lase el să se rupă în două cu treburi de bărbat?! Alt plan al lor era să-și aducă Grigore fetele, da' în toate scrisorile fetele ziceau că se simt bine la bunici, bătrînii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
jarul incandescent, îi spunea cîte o poveste cu pirați Carinei sau îi desfăta curiozitatea de copil cu Priam și cu Agamemnon, cel care a răvășit Asia Mică, apoi se scula, îmi mulțumea pentru că l-am suportat și pleca cocîrjat de spinare spre casă, trecea podul bocănind cu bocancii în blanele lui de parcă îl ura și cîteva zile nu îl mai vedea nimeni, repara acoperișul, construia adăposturi pentru puii de găină, visa să crească lebede, cine mai știe ce era în mintea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
dăm; Mai dă-i încolo pe bogați, Să ne asculți cum colindăm. Eu am sub pernă un covrig, Titel- șase biscuiți. Vom tremura la geam de frig, Dar te așteptăm smeriți. Ți-o fi foame și matale, Tot cărând sacu-n spinare; Pe la școli, pe la spitale Nu-ți dă nimeni de mâncare. Moșule, fă o minune! Ți-am scris dorința mea în plic; Eu la nimeni nu le-oi spune, Că vreau o mamă și-un tătic! Măcar azi, de ziua ta
MOŞULE, MOŞ NICOLAE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357990_a_359319]
-
în afară hotarul Și n-am râvnit de la alții nimic, Aici ne-am făcut cuibarul, Ne-a fost vara cald și iarna frig, Nu l-am vândut pe Dumnezeu, Nici pe arginți, nici pe dolari, Ne-am dus greul în spinare, Căci crucea nu e de vânzare; Ca niște pietre am rămas În urma apelor puhoaie, Astăzi nimeni nu ne calcă Cu gând spurcat să ne robească, Căci toată floarea țării noastre E roabă-n lume, să muncească; Străinii nu mai vor
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]
-
ale Sale, uimitoare și neașteptate: încă de pe acum sunt semne că duhul ne apropie de pragul sfintei însingurări, care ne va face generoși și darnici de noi înșine și ne va scăpa de greutatea de a ne purta sterpi în spinare numai pe noi înșine, integrându-ne în plinătate. Pentru bucuria acestor gânduri, fie-mi îngăduit să mărturisesc simțământul de adâncă emoție pe care l-am încercat, descoperind că Biserica noastră a făcut de mult o strânsă apropiere între Nașterea Domnului
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DINCOLO DE APE - PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele, ca un bulgăre imens de jăratec, ridicându-se din vatra de dincolo de pământ...Cățărându-se pe spinarea uriașă de arici vegetal a dealului înfipt în araci, butuci și copaci răzleți. Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
apa lovită de buze. * Văd întunericul trăgând draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * I se vedea spinarea gândului alergând prin sufletul de gresie al străzii cu breton de vânt. Ca o dâră de rouă terfelită de pardesiul păianjenilor îndrăgostiți sub pleoapa felinarului cu vise de mahala. * ...Și te iubeam sub vesta ierbii, pervers și flămând ca un
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la profețiile care circulă pe seama anului 2012, mai că simt un imbold să-mi iau călcâiele la spinare și să fac un sprint până dincolo de el, cât mai departe, spre viitorul cincinal, dacă se poate. Sunt de acord cu prezicătorii de grozăvii, doar e evident pentru toată lumea că „trăim în miezul unui ev aprins“. De când suntem, n-am
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar de oi merge în prund să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul oilor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului MARȘ DE MELCI Au plecat melci în grămadă, Să ajungă într-o livadă Traversând o largă stradă! Era o problemă mare, C-aveau casa în spinare, Fiind scurți și în picioare! Dar o roată nemiloasă, I-a lăsat și fără casă, Cât era ea de osoasă! Dacă știi că nu ești tare! Nu pleca tu la plimbare, Să descoperi lumea mare! Căci lumea e arțăgoasă, Mai
MARŞ DE MELCI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358151_a_359480]
-
mai facă vreo minune! O fi sfânt să se găsească, Fiecare să vorbească... Și-ai lăsat în astă lume Numai Tu ești bun și mare, Spune-mi dacă am greșit? Doamne! Tu...ce ne-ai făcut, Să le-ncasez pe spinare. Sigur c-aș merita bețe Nu m-ar vinde nici în târg... Toate mi-ar râde în cârd; Gâștele, care-s istețe, Si m-ar scoate din ogradă. Poate...mă va lua la rost Că stăpânul lui e prost; Se
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
pe jar. Clasa dă și-n clocotit - Ați văzut ce-a suferit?... -Ce-i de râs, frate măgar?!... Când aud popa, strigând: Nu pot râde, dar mă mir, Clasa este într-un delir; Zice unul, hohotind: -Dar a luat-o pe spinare, De Darwin s-a lepădat. Ca și sfinții a-ndurat!... La colegul vostru care, Luați exemplu, dragi copii!... Bine faci, te fericesc... Doar păgânii, ei greșesc!... Că nu crezi în erezii; -Dragul meu, tu nu ai vină La catedră m-a
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
vreme, cu darul lor și-apucături viclene, o țară-ntreagă s-a făcut de bașcă cu spiritul de turmă și de gașcă. drum de osândă urcă pelerinii către o golgotă în depărtare, au corpul plin de răni, cu crucea în spinare, cad din piroane cuie-nsângerate, ei, orgolioși ca toți mărunții, privesc la pelerini, prăvale munții, otravă, arme, trucuri cabotine, ca să le fie lor ceva bine. luna este plină, cerul e senin, mii de gânduri grele de departe-mi vin, fluturii
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
2015 Toate Articolele Autorului în mine ca o cruce de viață ești tu și dacă nu ai fi ceva tot ar rămâne ca un pastel al pâinii muiată în sarea curățării de lesturile dorințelor uneori împărtășite alteori zdruncinături pe șira spinării crengi de stejar bătute în cuiele așteptărilor transformate demult în praguri de uși în rame de tablouri deși stejarul este prea dur pentru gingășia culorilor poate este o poartă către inima creatorului poate urmă a pașilor fricilor înainte de a-și
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357726_a_359055]
-
oricăror bariere ce ar mai fi putut exista între cei prezenți în fosta aerogară. Bariere impuse de intimidate, de civilizație, de societate. Salomea “se gudură ca un câine lângă stăpân, apoi îl împinge cu vârful sandalei, i se urcă-n spinare,- calcă peste el ca pe un preș aruncat peste un maldăr de oase. Salomea danseză lasciv din buric. Nimeni nu o dezaprobă, nimeni nu aplaudă... Realizez instant că ea ne este șeful. Știe cum, și poate seduce bărbații și femeile
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
mele. adoarme. nu am uitat hârtiile și pixul. refuz să mai pierd "piesele de șah". din ele crește poezie. de câte ori pierd un text, moare în mine un copil. scriu... închei spovedania. câinele se trezește. se întinde leneș, cască. rămâne cu spinarea arc sub palma mea. poezie și câine somnoros. râd. am scris... Referință Bibliografică: spovedanie tăcută / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
SPOVEDANIE TĂCUTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358597_a_359926]
-
putut înfăptui, se găsesc acolo, intacte. Despre drumul parcurs de poetă până până la desăvârșire, s-ar putea spune multe. El presupune: frângeri și înfrângeri de sine, singurătate, izolare, escalararea zidurilor, urcatul pe trepte, pas cu pas, cu un bolovan în spinare, precum miticul Sisif. Mai presupune capriciile daimonului, care nu se lasă întotdeauna înduplecat, ieșirea din trup și metamorfozarea în “Altceva”, cum a spus Nichita “Altceva/ cu mult mai înalt / cu mult mai frumos” - dar mai ales, înseamnă Crucea, reazemul umerilor
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
întortocheli, părți întunecate și părți luminate. Important e, o dată ce ai pornit pe el, să nu te întorci din el, ci să depășești toate obstacolele, până la ținta finală. Izbăvirea prin cuvânt - aceasta așteaptă autoarea după ce a suit atâta, cu munții-n spinare. De asemenea, timpul prezent, cel trecut și cel viitor sunt convertite în mii și mii de cuvinte. Sublimă prin magia pe care o degajă este poezia “Ora pământului”: luna răstignită între doi copaci / își scurge mierea- / mir pentru răni nevăzute
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
locuiește în cel mai dulce loc de pe pământ limba omului și a femeii lui de aici și datina ținutului cere ca tălpile să-i fie curate în fiecare propoziție pe unde-i mai sărat se poartă unii pe alții în spinare Referință Bibliografică: învățăturile cuvântului alb către fiul său negru. de scris / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1236, Anul IV, 20 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNVĂŢĂTURILE CUVÂNTULUI ALB CĂTRE FIUL SĂU NEGRU. DE SCRIS de VASILE PIN în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344652_a_345981]
-
dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri în fese și omoplați, dar nimic nu mai conta în acele momente... Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau fața. Am tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
canapelelor pe care stăteam, radia căldura corpurilor noastre, de aceea, în loc să ne simțim confortabil, ne foiam dintr-o poziție în alta, căutând inutil un loc mai proaspăt, mai răcoros. Broboane de sudoare ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării. Concomitent, picioarele amorțite se umflau dureros în pantofi ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu ne-ar păsa, acceptând blazați starea de iminentă sufocare. Chiar și
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]