2,876 matches
-
mijloace experimentale, să descopere secretul“. „Însă“, Întrebă Diotallevi, „ce putem să găsim noi care să-i pună În contact pe moștenitorii lui Bacon cu grupurile revoluționare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea?“ „Doar n-o fi chiar masoneria?“ zise Belbo. „Splendidă idee. În fond, asta ne-a sugerat Agliè În seara aceea, la castel“. „Ar trebui să reconstituim evenimentele. Ce s-a Întâmplat cu exactitate În mediile acelea?“ 75 De somnul veșnic... n-ar scăpa prin urmare decât cei ce Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de stat, detronări de suverani, băi de sânge... Rețineți că l-am admirat mult pe Weishaupt, dar nu pentru ideile lui, ci pentru concepția lui extrem de limpede despre cum trebuie să funcționeze o societate secretă. Dar poți avea idei organizatorice splendide și finalități destul de confuze. În cele din urmă, ducele de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la nivelul conștiinței. Eu mă obișnuiam, Diotallevi se corupea, Belbo se convertea. Dar toți eram pe cale să ne pierdem acea lumină intelectuală ce ne ajută Întotdeauna să distingem asemănătorul de identic, metafora de lucruri, acea calitate misterioasă și fulgurantă și splendidă prin care suntem oricând În stare să spunem că cineva s-a animalizat, dar nu credem de-a dreptul că i-au crescut peri și gheare; În schimb, cel bolnav gândește „animalizat“ și imediat vede pe cineva lătrând, sau târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Leo și am intrat În stăpânirea secretelor lui. Ca Saint-Germain am dispărut, acum toți mă cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un pact cu viața. Însă chiar luni după-amiază se Întâmplase să vină la birou Agliè, răspândind În jur miros de apă de colonie exotică, surâzător, ca să-i predea niște manuscrise ce trebuiau respinse și spunând că le citise În timpul unui splendid weekend pe Coastă. Belbo fusese cuprins din nou de ranchiună. Și hotărâse să-și bată joc de el și să-l facă să Întrezărească piatra magică, heliotropul. Așa Încât, cu aerul lui Buffalmacco al lui Boccaccio, Îi dăduse de Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca să redau ideea -, e ca și cum harta ar fi Înscrisă În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți, timp de secole, ar fi citit și recitit piramida pentru a găsi În ea alte aluzii, alte calcule fără să intuiască incredibila, splendida ei simplitate. O capodoperă de inocență. Și de perfidie. Templierii din Provins erau niște magi“. „Mă faceți de-a dreptul curios. Și n-ați putea să mi-o arătați și mie?“ „Vă mărturisesc, am distrus totul, cele zece pagini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
așa, prin piață, pe lîngă catedrală și apoi În jos, pe străzile pustii. Pe drum, Wakefield le spune povestea nebunului cu ciocanul și cum a fost nevoit să-și părăsească apartamentul. — MÎine, le spune, o să am parte de o răzbunare splendidă. Îi cer detalii, dar Wakefield rămîne mut. — O să vedeți, le spune. O să ne distrăm. CÎnd ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu lapte. Ca la un semn, capul lui Stevie, cu părul gri-albăstrui, tuns impecabil, se iți de după ușă. — Psssst! sâsâi Stevie destul de tare cât să atragă atenția de la trei mile distanță. Dușmanul e aici! Fran se strecură pe ușa biroului splendid care fusese cândva al tatălui ei. La celălalt capăt al redacției de știri, așezat degajat pe biroul celei mai noi și drăguțe stagiare, se afla Jack Allen. Fără îndoială îi dădea sfaturi părintești despre cum să-și facă o carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când venea vorba să intre în amănunte. O chema Camilla, descoperi Fran, și trăia singură de la moartea soțului ei, acum zece ani. Când veni în sfârșit, invitația era pentru ziua de duminică, la prânz. Se întâmplă să fie o dimineață splendidă, unul din acele daruri neașteptate de pe la mijlocul lui aprilie, când ai impresia că e aproape vară. Locuia într-un sat încântător, cu vile cu fațade albe și cenușii, din lemn, la cinci mile de Woodbury. Casa se afla la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când ajunse ea acolo și Moira, asistenta lui Laurence, încuia ușa. — A plecat acum un minut, o informă Moira pe Fran pe tonul ei obișnuit, plin de venerație. Cred că s-a dus la mama lui. — Florile or să fie splendide, se extazie Camilla. Am avut mare noroc c-am reușit să-i conving pe cei de la Prentice and Proud să se ocupe de ele. Philip Prentice e solicitat la toate nunțile din înalta societate. A fost puțin îngrijorat când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sînt apreciați atunci cînd fac bune oficii de susținători ai culturii românești — fie ea și neavangardistă — în străinătate... O notiță din numărul 47 semnalează numărul 5 al revistei de avangardă Inicial din Buenos Aires, indicînd interesul publicației argentiniene față de modernismul românesc: „splendidă revistă redactată de scriitorii spanioli, sud-americani, de avangardă Roberto Ortelli, Homero Guglielmi, Roberto Smith, Ruiz de Gallarela. Se ocupă într-un articol de mișcarea artistică modernă din România — Un studiu asupra contesei de Noailles, de Augustin Baasave”. La rubrica „Note-cărți-reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor (poate din „necesitate tactică spre a păstra șefia grupării”, poate din „iluzie”, ne șoptește autorul): „A intrat în valurile vulgului, renunțînd benevol la splendida sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de camfor, și vestigii ale unor ziduri din piatră, acoperite cu mușchi, precum și case vechi care aminteau de fostele familii de samurai. Hotelul era aproape de centru. — E cel mai bun hotel japonez din Yamagata, îi asigură șoferul. Era într-adevăr splendid. Din camera lor de la etaj, Takamori și Tomoe puteau privi în tihnă minunata grădină japoneză cu meșteșugitul aranjament de copaci, pietre și iaz. Hotelul părea destul de gol. Când i-a condus camerista în camera lor, au luat-o pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea zîmbind, dar ești logodită și am tot vrut să ți-i dau, dar... ah, o să-ți spun după ce deschizi cutia. Deschide-o acum și apoi mergem s-o luăm pe Emma. Desfac cutia și găsesc cuibărită În interiorul ei o splendidă pereche de cercei cu diamant În formă de floare, cei mai frumoși și mai delicați cercei pe care și i-ar putea imagina cineva. Încep de Îndată să tremur. — Vai, Doamne, repet eu Întruna. Linda, sînt minunați, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Linda și Michael sînt vizitatorii care ne așteaptă În hol. Unde altundeva ar putea să fie, Doamne? Dar nici nu mă supăr. Cum m-aș putea supăra, avînd În vedere caracterul ei și faptul că ne-a organizat o nuntă splendidă ieri? Adevărul adevărat este că, deși propria mea nuntă nu a avut aproape nici o legătură cu mine, deși am fost doar un simplu participant și nici măcar unul prea important, chiar și eu trebuie să recunosc că Linda a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Adevărul adevărat este că, deși propria mea nuntă nu a avut aproape nici o legătură cu mine, deși am fost doar un simplu participant și nici măcar unul prea important, chiar și eu trebuie să recunosc că Linda a făcut o treabă splendidă. Așa că vorbim la telefon cu cei doi și, zece minute mai tîrziu, coborîm la ultimul mic dejun În compania lor, Înainte să plecăm În luna de miere. La o ceașcă de cafea și un ultim croasant, Linda Îmi zîmbește. — Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
marele eveniment, apariția unei cărți de nuvele, semnată de mai mulți scriitori tineri, între care și Andrei Ionescu. Erau doi bărbați și o femeie care stăteau aliniați ca la execuție. Cartea se numea Fantomele mele și editorul spunea că este splendidă. Andrei publicase acolo nuvela despre fantoma care cucerea femei. O văzuse pe Giulia și, imediat după ce se lăudase în fața publicului, coborâse s-o salute: - Mă bucur să te văd, mai ales că nuvela aceasta ți-o datorez cumva, am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de filă încercând și parcă reconstituiam copilăria și adolescența bunicii. Dintre toate pozele una mi-a atras atenția în mod special. Era o fotografie foarte veche, îngălbenită de timp, făcută la un concurs de dans. și bunica purta o rochie splendidă! „De ce nu mi-a spus niciodată că a fost dansatoare?”. Am abandonat albumul sperând să găsesc în cufăr un răspuns la întrebarea ce nu-mi dădea pace. Dar n-am găsit nimic decât alte indicii că bunica a dansat în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și spele vina într-un fel. Le-a cumpărat Adei și tuturor fiicelor lui - chiar și Zilpei și Bilhei, pe care le-a recunoscut astfel pentru prima și singura dată ca rude - brățări de aur. Și a adus acasă o splendidă statuie a zeiței Așera - înaltă cam cât Bilha - făcută de cel mai bun ceramist pe care l-a găsit. Femeile au dus-o sus pe bamah, locul cel mai înalt de pe deal, acolo unde se făceau sacrificiile. Fața zeiței era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
slab, pântecul părea enorm și perfect rotund. Surorile ei o tachinau, dar Zilpa doar zâmbea. Era bucuroasă că scăpase astfel de insistențele lui Iacob, pentru că bărbații nu se culcă cu femei însărcinate. Radia în noul ei trup și avea vise splendide, în care se făcea că are puteri fantastice și putea să zboare pe deasupra lumii. Visa să nască o fetiță, nu un copil obișnuit, ci un substitut, un spirit. O fetiță-femeie matură, cu totul crescută, cu sânii mari. Ar fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și le-a învățat pe fiecare, în ordinea nașterii și știa deja care din pântecul cărei mame ieșise. Nu știu daca tata însuși le știa ordinea la fel de bine. El mi-a povestit despre învățătorul lui, un infirm cu o voce splendidă, care îl învățase să citească și să cânte. Mi-a povestit despre loialitatea mamei lui și despre cei cinci frați vitregi, dintre care nici unul nu învățase arta Egiptului. Mi-a povestit despre călătoria la preoteasă, care îl inițiase în arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
secolul al XVIII-lea raportul e același ca Între un zgârie-nori și micul Trianon. Proust rămăsese profund european, unul dintre ultimii europeni alături de Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână, putu să iasă În oraș, să facă scurte plimbări pe malul râului sau În pădurile din Împrejurimi. Era un august excepțional de frumos; egale și splendide, zilele treceau fără vreun semn de furtună, nimic nu prevestea un sfârșit. Michel o ținea de mână; adesea, se așezau pe o bancă pe malul râului Grand Morin. Iarba de pe mal era calcinată, aproape albă; sub umbra fagilor, râul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă simt ușor amețită și ciudat de detașată de realitate. Totul mi se pare ca într-un vis. OK, femeia asta are o viață groaznică. Singurul lucru care o interesează e menajul. În timp ce ne plimbăm fără grabă dintr-o cameră splendidă într-alta îmi arată întruna lucruri care au nevoie de curățare specială și locul în care ține aspiratorul. Acum a luat-o complet razna, îmi spune despre mașina de spălat. — Pare... foarte... eficient, spun, cum ea pare să aștepte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]