1,901 matches
-
Terasse (amănunte memorialistice sintetizate în Tom Sandquist, op. cit). Oricum ar sta lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost adevăratul său inițiator. Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astăzi vor avea șansa unui început de lună, judecând după stadiul mareelor despre care le vorbise Santiago cu câteva clipe în urmă. Într-una din zile, Santiago i-a strecurat un bilețel în palmă. L-a înșfăcat cu complicitatea și spontaneitatea unei eleve de școală ce simțea că intră în posesia unui mare secret. L-a dosit într-una din cutele portofelului și a așteptat intimitatea nopții să-l poată descifra în liniște. Așa cum bănuia ea, Santiago era foarte singur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de finalități, norme sau valori provenind din viața însăși, cu ajutorul cărora ea încearcă să-și reprezinte ceea ce dorește. Totuși o astfel de reprezentare nu este decât ocazională, marcând o pauză sau o ezitare în acțiune, care se derulează în imediatitatea spontaneității sale esențiale, fără ca în fața sa să se ridice, prinse în urzeala unei lumi, eventuale obiective. Prin urmare, departe de a determina acțiunea vieții, finalitățile, normele și valorile sunt, dimpotrivă, determinate de ea. Această determinare constă în faptul că, încercându-se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
taoiști, ca și unele dintre cele mai importante invenții științifice din lume, cum ar fi praful de pușcă, porțelanul și aliajele metalice. Principiile-cheie ale tuturor artelor chineze, cum ar fi simplitatea și reținerea, echilibrul și armonia și importanța principală a spontaneității creative, provin toate din tao. De fapt, tao este atât de adânc sădit în sufletul chinez, încât până și regimul comunist s-a simțit obligat să abordeze cugetările lui Lao Zi, reinterpretând anumite pasaje din Tao teh ching pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
totul. Înainte de a pleca, îmi dă un cec cu o sumă imensă pentru colaborarea noastră profesională și insistă să mă aducă înapoi: Nu voi lăsa să ți se întâmple nimic rău" se știe, însă faptul că nu o spune menține spontaneitatea, elementul surpriză. Pe drum ne distrăm minunat, ca la început sau ca la sfârșit (pentru că nu implică nimic). Eram sexy implicit. Era ca un văl de sinceritate peste tot. Peste noi. Când zâmbeam, când aveam probleme, el mă ajuta, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala sfidătoare În mod de a trăi, un dandy autentic nu refuză „orarul”, bine ordonata curgere a ceasurilor, protocolul care Împarte o zi minut de minut, cu austeritate. Nimic din improvizația, incoerența, spontaneitatea relaxată a boemilor. Nimic lăsat la voia Întâmplării. În schimb, dandy-i devin solidari cu boemii datorită voluptății celibatului, ca să nu spunem ororii de matrimoniu. „În ochii lor, căsătoria e cea mai rea dintre toate captivitățile cu putință, iar femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i dă lui Baudelaire această Înfățișare veșnic Încordată: el nu cunoaște nici nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de pricină decât spleenul său: În aceasta trebuie văzute, dimpotrivă, o insatisfacție virilă, o depășire arzătoare și voluntară. Blin scrie foarte adevărat: „Meritul lui Baudelaire este de a fi dat neliniștii o rezonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nesfârșit”. Crimele sale, comentează De Quincey, au reprezentat mai mult decât orice a ajuns la urechile justiției... Mircea Mihăieștc "Mircea Mihăieș" Narcis & Co. Oscar Wilde Între oglinzi carnivore*tc "Narcis & Co. Oscar Wilde Între oglinzi carnivore*" Gesticulând larg, uluind prin spontaneitate și subjugând prin farmecul irezistibil al inteligenței sale vii, corozive, ofensive, devastatoare, autorul lui Dorian Gray fascinează și astăzi prin personalitatea sa uluitoare, În detrimentul operei - rău Înțeleasă, rău interpretată și mai ales rău recuperată. Mană cerească pentru specialiștii „studiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
20 Deși aceste cuvinte au fost rostite acum mai puțin de o sută de ani, ele sânt cu mult mai vechi. Emoția pe care o simțim ascultîndu-le vine din faptul că ele ne dezvăluie ceva, cu o prospețime și o spontaneitate fără pereche, și anume imaginea primordială a Pămîntului-Mamă. Această imagine se întîlnește peste tot, sub forme și în variante nenumărate. Este binecunoscuta Terra Mater sau Tellus Mater din religiile mediteraneene, care dă naștere tuturor ființelor. Voi cânta Pământul - se spune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucruri, nu putea vorbi fără căldură, oricât ar fi fost el de cumpătat și de sobru. Dar, prin simplul fapt că Salazar nu vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor și Însuflețirii glasurilor. Și asta pentru că În Oberlus era ceva mai neliniștitor decît respingătoarea și indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță magnetică de semn negativ care tulbura, pînă Într-acolo Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceleași suferințe și speranțe, aceleași nădejdi încrâncenate, aceleași neliniști fără sfârșit. Rory fusese una din cele mai drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn din ce în ce mai poznaș și mai inventiv. Tom nu avea decât doi ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el știe să umanizeze informația. O școală bună își propune să livreze societății conștiințe umane, nu neapărat candidați la Premiul Nobel. Copilul trebuie anunțat la timp că are și responsabilități, nu doar interese. Școala trebuie să-i redea copilului bucuria spontaneității. Pudoarea familiei și a școlii se încadrează în politică : chiloți pentru statui. Adulții au întotdeauna impresia că echipamentul moral al tinerilor este deformat și incomplet. Apa are nevoie de maluri, copilul de părinți. Adolescența înseamnă aripă de cocor. Într-o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Marii creatori de artă au fir direct cu Dumnezeu. Nu mai există mari creatori de artă. Pentru că se fărâmițează unul pe altul. Sunt puternice culturile fixate în sinteze. Întotdeauna, nonvalorile și oportuniștii au burdușit arta cu politică. În artă, orice spontaneitate miroase a transpirație. Creația autentică este provocatoare, nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
geografie. Fără ele, intrăm în hăbăuceală. În artă, esența devine coloană. Și du - ne pe noi în ispita ... artistică, amin ! Inima artistului este un soi de amnar. Arta ne împacă necondiționat urbis et orbes. Reziduurile aruncate prin jurnale conving prin spontaneitate și adevăr, mai mult decât lucrările pretențios elaborate. Arta ar putea fi, cu siguranță, un elixir al condiției umane. Arta transformă mizeria cotidiană în libertate spirituală. Marii creatori de artă au tacâm la aceeași masă cu Dumnezeu. În artă e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și flămânzi, impresionau neplăcut pe cei ce le priveau. Câțiva dintre acești copii ștrengari, năstrușnici și cu chef de joacă, făceau cu mâinile semne de salut. În naturalețea și spontaneitatea lor, erau chiar simpatici, iar călătorii priveau la ei cu drag. Alții, supărați pe necunoscuții din interiorul vagoanelor, mai belicoși și mai îndrăzneți, dimpotrivă, aruncau cu pietre în direcția trenului. Unul chiar a nimerit în vagonul alăturat, adică în vagonul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului, prin catrenele adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate, percutanță, finețe. Aceste miniaturi amuzante aduc o notă de prospețime și savoare de idei
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
crezusem fanatic... o divergență ideologică a fost de ajuns să mă facă să nu mai cred În predestinare. Doamne, din cîte substanțe impure se plămădește iubirea, din cultură, din politică, din religie, din infirmitate, din arivism, și cît de puțină spontaneitate și cît de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de cutremurarea aceea divină care te cuprinde deodată fără nici o noimă și Îi este hărăzită animalului ca să-și bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mai mult. Eu nu eram Vasile Leac, să-mi fie suficiente câteva ore, iar dacă nu-mi ieșea, pa și pusi! Eram un tip mai elaborat, nu scriam poezii, scrisesem o poezie, și traduceam, ori asta necesită sârguință, nu spontaneitate și inspirație. În plus, aveam problemele pe care le aveam. După un an de ratări erotice, nu-mi era suficientă o lună ca să mă pun pe picioare. Și trecuse doar ceva mai mult de o lună de la noaptea de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat, prin Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În „Cuvântul Înainte“ la Antologie de folclor din județul Maramureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
marii romancieri ai momentului și numele ei apare pomenit cu admirație în numeroase anchete și bilanțuri literare. „Acum știu și cred. Crezul meu e însoțit de un ison armonios, de un freamăt cald din afară scrisori numeroase pe care cu spontaneitate mi le trimit de pretutindeni necunoscuți. Am frați și surori. Iată că am deslușit durerea unuia. Am împlinit visul celuilalt, i-am dat înțelesuri nebănuite... O siluetă, care a trecut printr una din nuvele, este chiar a logodnicei sale /.../ și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
să-mi fie și mai greu să mă concentrez. După câteva minute am pus de-o parte lista cu cuvinte cheie: mă inhiba mai degrabă decât mă ajută și singura cale pentru a trece de impas, am decis eu, era spontaneitatea totală. Voi scrie orice îmi va trece prin cap și mă voi ocupa de detalii mai târziu. Deci mi-am adus din bucătărie o sticlă de vin alb, mi-am turnat un pahar plin și am scris prima propoziție. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șederii, se destăinuie în continuare. Ea îl ascultă, intervine din când în când, „punctează” cu un gând propriu sau „deturnează” cu o glumă cursul prea grav al discuției. Deși nu lasă să se vadă, ea îi admiră cursivitatea vorbirii, memoria, spontaneitatea unor asocieri de idei, simțul umorului. Fără a fi preocupat în mod special de efectul vorbelor sale, Profesorul este bucuros de „participarea activă” a Teodorei. Numai astfel, (i-a declarat-o de multe ori) îl „inspiră”, ba chiar îl face
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
amurgul zilei de mai care intra În cameră, imperial, pînă atunci așa ceva... Mă gîndii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la cîteva sute de metri de aici... Apoi către tînăra profesoară, ca și cum nimic nu se Întîmplase - căci Îmi lipsesc spontaneitățile - rostii, aproape imbecil: - Cu ce să vă servesc? Dar ea, nemișcată, mă privi cu o fixitate caldă, pe care nu i-o cunoscusem pînă atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, Îmi luă iar fața În mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau peste Înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămîneau, În schimb, prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]