1,910 matches
-
compensat, compensat sau supracompensat. Forma non-compensată a complexului este atunci când individul percepe anumite indispoziții sau nereguli și caută sprijin, în prieteni sau în psihoterapeuți, pentru a se debarasa de acest tip de comportament anormal. Complexul non-integrat afectează liberatea de acțiune, spontaneitatea, tendința spre dezvoltare personală și creativitatea individului. Forma compensată este atunci când individul atribuie comportamentul său caracterului, firii sale, concepțiilor sale despre lume și viață sau principiilor personale și, considerând că a procedat „obiectiv” la situație oferă multe explicații. Orbirea este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nu face greșeli, prin sentimentul de a nu face ceva corect în pofida tuturor eforturilor și prin incapacitatea de asumare a unei responsabilități reale. Frica de responsabilitate în fața a ceea ce s-ar întâmpla în urma unui act spontan antrenează o inhibiție a spontaneității, o teamă puternică. Ca atare, destinderea și repausul sunt rar cunoscute. Interdicțiile sunt puternice și împiedică fericirea personală, în timp ce greșelile sunt trăite cu înverșunare, generând autopedepsire și autocondamnare. Subiectul nu-și acordă dreptul de a fi liniștit și de a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
2003; Șirul zilelor, îngr. și pref. Petre Tănăsoaica, Sibiu, 2003. Traduceri: Angelo Mainardi, Spionaj la puterea a treia, București, 1994 (în colaborare cu Liviu Radu). Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 146-149; Barbu, O ist., 154-156; Paul Dugneanu, Artificii și spontaneitate poetică, LCF, 1976, 11; Mircea Moga, „Înalta fidelitate”, CNT, 1977, 19; Ioana Dinulescu, Poeți și poezii, R, 1977, 7; Popa, Dicț lit. (1977), 582-583; Valentin F. Mihăescu, Lirism și ironie, LCF, 1978, 13; Marta Alboiu, „Haute fidélité”, REVR, 1978, 1
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
nu știu dacă va apărea), primul vorbește despre alegerea momentului oportun pentru (ghilimelele îi aparțin) „sinceritate”: „înainte de a te pronunța trebuie să cîntărești atent împrejurările și efectul probabil al eventualei «sincerități»”. Mă întreb însă dacă se poate concepe sinceritate fără spontaneitate. Sinceritatea e imediată și absolută. Altminteri nu mai e deloc. Mă rog, e altceva. Ori de cîte ori întîrzii să te exprimi, devii nesincer. Modifici, nuanțezi, adaugi, nu întotdeauna în sensul inițial. Cine afirmă, de pildă, „Am să-i spun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și creatorului. Solidar rămăsese, mereu, cu oamenii „simpli”, Învățați sau nu, ca și cu cei pe care prin talent și onestitate Îi considera cu adevărat colegii săi, bucuros să aibă cât mai mulți dintre ei printre prieteni. Avea umor și spontaneitate, talent, cultură și bun-gust, delicatețe și caracter, avea abilitate practică și candoare, decență, un sănătos scepticism. Sorin mi-a lipsit În acești ani. Faptul că volumele sale m-au ajuns, până la urmă, la New York și mă privesc În această clipă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al unei ființe? — Cam sunt, zise el calm. Dacă mai continuăm discuția în ritmul ăsta, o să ajungem și la probleme de teologie. Mai exact, de determinism. Este comportamentul uman decis dinainte de Sus sau e spontan? Știința modernă pune accentul pe spontaneitate, dar dacă ne întrebăm ce anume înseamnă asta, nimeni nu e capabil să dea un răspuns decent. Nimeni nu poate manipula cum trebuie fabrica de elefanți care se află în noi. Freud, Jung și mulți alții au inventat o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
manipula cum trebuie fabrica de elefanți care se află în noi. Freud, Jung și mulți alții au inventat o serie de termeni când și-au publicat teoriile, ca să dea altora prilej de dezbateri. Dar n-au rezolvat nici ei problema spontaneității. Au reușit doar să dea o nuanță oarecum mai scolastică fenomenelor psihologice. Profesorul a izbucnit în râs și părea că nu se mai oprește. Eu și nepoata lui așteptam să termine. Eu sunt un individ cu o gândire mai pragmatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și într-o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și păstrându-le în putere și pentru epocile de decădere când școala, cartea și gazeta scad spontaneitatea și ofilesc memoria poetului anonim. Astfel putem avea viu în literatura noastră cultă sufletul strămoșilor noștri din veac. MIHAIL SADOVEANU În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului, cum s-au format în mii de ani
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
cunoscând o mare răspândire. Ceea ce distinge tălmăcirile sale este cursivitatea deosebită, rezultată nu numai din fraza echilibrată, ci și din utilizarea curentă a ingambamentului. Fără a respecta întotdeauna fidel originalul, traducerile sale sunt făcute într-o limbă îngrijită, lăsând impresia spontaneității. Nu cu aceeași îndemânare, G. a mai transpus din André Chénier, Lamartine, Béranger, H. Moreau, Victorien Sardou ș.a. SCRIERI: Vox clamantis in deserto, [f.l., f.a.]; Lui Ștefan cel Mare, pref. I. Grigoriu-Havas, Iași, 1904. Traduceri: Alfred de Musset, Rolla, Iași
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
să fie din cauciuc pentru a se potrivi pe orice corp. O mulțime de naivități imposibil de aplicat. Ficțiuni în felul acesteia se găsesc multe la acești profesioniști ai utopiei. Istoria după ei este ceva dur, un bagaj care ucide spontaneitatea. În locul istoriei vine ficțiunea care creează realitatea. Această metodă, deși naivă, deși înlăturată cu totul își are încă adepții săi în lumea politică de astăzi. 2. După această metodă a apărut a doua metodă a realismului critic, cum i s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
exterioare. Gânditorii englezi au făcut aluzie la sine (selfă ca la cine ce exprimă subiectul cogitației lui Descartes. Hume nega substanțialitatea acestui self. Sensul psihologic al sinelui a fost deseori cel de agent proactiv și reflexiv, conștient. Sinele mai sugerează spontaneitate, intuiție. E și pronume relfexiv și poate fi substantivat (sineitateă sau poate să apară în expresii lingvistice precum: „pe sine însuși”, „el însuși”, „eu însumi”. În prezent, lingviștii își unesc eforturile cu antropologii pentru a studia sinele (Stamatov, 2003Ă. În
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fiind capabil de gândire rațională, de raționamente, judecată, cugetare. Omul conștient judecă despre realitate și adevăr, afirmă adevărul realității, în contextul logosului și valorilor și, în același timp, evaluează și instituie valori. Judecata rațională a omului conștient se bazează pe spontaneitatea sinelui, pe cunoașterea logosului, pe valori și implică libertatea. Omul care cunoaște conștient se poate, până la un punct, autodetermina liber. Tema conștiinței, deși implicită în gândirea lui Descartes, s-a definit și ea în spiritualitatea Europei, mai ales prin idealismul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
descriu tipurile „leptosom” (astenică și „muscular-atletic”. Fiecare e descriptibil printr-un aspect corporal care poate fi comentat în anumiți termeni: „leptosomul” este subțire, cu trăsături colțuroase, iar din punct de vedere psihic e un astenic, introvertit, problematizant, indecis, lipsit de spontaneitate, ezitant, care leagă greu prietenii și se ocupă de abstractizări. Din punctul de vedere al personalității anormale, el apare ca un schizoid, iar în caz de boală psihică e, în general, predispus spre schizofrenie. Cel Muscular-atleticul, seamănă cu statuile lui
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de tip instinctiv și ea reușește, mai mult sau mai puțin, la diverse persoane. Eul ce se autoactualizează matur prezintă următoarele caracteristici: are o percepție eficientă a realității; are o bună acceptare a sinelui, a altora și a naturii; are spontaneitate, simplitate și naturalețe; e centrat pe probleme; realizează bine intimanța; are experiență transcendentă; are un crescut simț al comuniunii și reușitei în relații interpersonale; are o structură democratică; face o clară deosebire între mijloace și scop; are un sens filosofic
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
viața celor din jur și abilitatea de a le provoca dureri „psihice” mai intense și mai traumatizante decât cele fizice. O contribuție calitativă aparte în descrierile personalităților psihopatice o aduce Shapiro (1965Ă, care analizează o serie de dimensiuni cognitive, precum spontaneitatea și deficitul elaborărilor, corespunzător cărora primul răspuns la un stimul nu este supus proceselor integrative, identificându-se cu răspunsul final. În același context, Millon (1989Ă descrie personalitatea antisocială ca activ-independentă, acceptând preferința pentru soluții rapide și pentru situații riscante. Kernberg
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
distinct, cu asociații ideative superficiale, idei intruzive și tendința de a abandona ușor raționamentul inițial. Lipsa de eficiență intelectuală se explică și prin excesivele tendințe introspective și meditative, precum și prin incursiunile în imaginar. Comportamentul este solitar, apatic, monoton, lipsit de spontaneitate, cu un interes minim acordat anturajului. Este evitată intimitatea în relațiile interpersonale, exceptând rudele de gradul I. Sunt cvasipermanente hipoactivismul și chiar inerția motorie, care, alături de apatie, explică și hiposexualitatea în cadrul căreia sunt evidente lipsa dorinței și a interesului pentru
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
detalii care culminează în ignorarea scopului real al acțiunilor. Meticulozitatea exagerată fundamentează absolutizarea ordinii și a programării diverselor activități personale. Individul are raționamente elaborate, minuțioase, care vizează detaliul, amănuntul, și ignoră scopul principal cu o evidentă lipsă de flexibilitate și spontaneitate ideativă. Ambivalența și nesiguranța de sine, teama de erori și de orice fel de pierderi cultivă frustrările și întrețin conflicte intrapsihice persistente. Au tendința de a absolutiza amănuntele și de a păstra sau colecționa lucruri care nu mai au nici măcar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
interpersonale. Odată cu el, lipsește însă și tot ceea ce ține de organizare și ordonare în existența unui om. S-ar putea imagina - și parțial s-a imaginat - o axă suplimentară într-un circumplex complementar, polarizată între planificarea ordonată și perseverență, în raport cu spontaneitatea, impulsivitatea și manifestările predominant circumstanțiale. În FFM, prima ar ține de conștiinciozitate, a doua, de nevroticism. Sunt multe alte axe care ar putea fi introduse astfel încât metoda circumplexului să fie folosită ca un fel de lupă de lectură, ce se
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburări de personalitate, experiența sa în administrarea de chestionare în general și a chestionarului special administrat joacă un rol important. În relația directă cu cel examinat, se poate urmări expresivitatea generală a acestuia, aspectul mimico-gestual, limbajul, atitudinea interpersonală față de interlocutor, spontaneitatea răspunsurilor (Dafinoiu, 2002Ă. De regulă, în evaluarea tulburărilor de personalitate e important să se obțină date, informații, și de la terțe persoane. În principiu, se chestionează o rudă sau o cunoștință apropiată care cunoaște subiectul de mai mult timp. Unii autori
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
evenimentelor ce nu pot fi controlate. A patra dimensiune terapeutică vizează promovarea capacităților interrelaționale personale prin controlul cognițiilor care le dezavantajează dar cu păstrarea și cultivarea stimei de sine. Tehnicile dialectale specifice apelează cu precădere la cultivarea paradoxului care facilitează spontaneitatea și flexibilitatea limbajului și a comunicării în ansamblu. O contribuție asemănătoare o are și aplicarea tehnicii „avocatului diavolului” care are un mereu confirmat rol mobilizator al dorinței de schimbare a pacientului. Ea este foarte utilă în motivarea primelor ședințe psihoterapeutice
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Ambele se estompează și pierd treptat din pregnanță în sec. XX. Viața socială devine tot mai mobilă și schimbătoare, mai ales în a doua jumătate a acestui veac, fapt ce necesită tot mai multe și variate adaptări la noi situații, spontaneitate și ingeniozitate pentru schimbare, maleabilitate, frecvente reorganizări interioare ale psihismului. În acest context, personaliștii și existențialiștii europeni au încercat să vorbească despre autenticitate și angajare, ca fațete ale responsabilității etice. Dar, în lipsa unor doctrine mai coerente această mișcare s-a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
simulări de impact etc., care multiplică valoarea utilă pentru gândirea strategică. În aceeași măsură, și persoanele ies Înnobilate profesional și personal datorită procesului dinamic la care au participat: sinergie caracteristică unui management personalist. Există riscul de a cădea În iluzia spontaneității. Aceste grupuri de lucru degenerează În activism sindical. Ele vor fi eficiente numai dacă schimbul liber este strict organizat. Pentru aceasta, se impune respectarea următoarelor aspecte: • structurarea adecvată a grupului, evitând personalitățile „blocante”, precum și „marii șefi”; • definirea clară a misiunii
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
sintaxă lirică, întunecatele lui viziuni, coșmarele, torturantele mișcări ale unui suflet ultragiat, și, în același timp, să recurgă la o expresivitate în care să se regăsească, sedimentate, resturile unei atât de intense și de profunde culturi poetice. Conflictul acesta între spontaneitate, brut, cruzime, originalitate absolută, pe de o parte, și elaborație, artă rafinată, ereditate culturală pe de alta, formează, poate, aspectul cel mai izbitor și insoluționabil critic al poeziei lui Ion Caraion. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Panopticum, București, 1943; Omul profilat pe
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
spaimei/ mi-a intrat în talpă./ Șchioapăt tot mai tare/ prin această lume./ Cui să-i fie milă/ de-o cămilă șchioapă,/ chiar dacă deșertul/ n-are pic de apă?” Livrescul, sursă esențială de inspirație, filtru al trăirilor, nu sugrumă însă spontaneitatea și capacitatea asociativă. Perceperea lumii prin intermediar cultural, sfidarea tabuurilor, umorul negru orientează și selecția textelor traduse. Capacitatea de invenție lingvistică este cu totul remarcabilă. Inventatoare a unei limbi personale, visată de toți poeții, „limba spargă” C. scrie un sonet
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]