2,116 matches
-
se privește pe sine cu cinism, iar propria sa viață nu îi produce decât o imensă scârbă. E drept, aceasta trebuie pusă în relație și cu deznodământul absolut surprinzător: divorțul femeii după ce forma dramatică a bolii a fost depășită. Autorul spovedaniei din Luminița, mon amour vede lumea cu privirea lipsită de iluzii a scriitorilor generației 2000. Titlul, încărcat de sugestii romanțioase, este cinic pentru un roman care își propune să demitizeze violent dragostea, scris de un autor care citește Romeo și
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
Brîndușei, ale familiei Susanu, atîrnă la o adică rezolvarea problemelor familiei lui. Ce-i pica de la Brîndușa ar însemna cam încă un salariu și jumătate peste salariul de gardian, pentru care nu-l costă chiar nimic să se încarce cu spovedania și confesiunea Brîndușei: o horă a răului, da, în care s-a prins cu bărbatu-său. Laurian nu s-a mai atins de ea de ani de zile și Diavolul minunîndu-se, păi e tinerel Laurian al tău și ea confirmînd
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
a fi și-i respectam tăcerea. De aceea ne plimbam uneori timp îndelungat fără să ne spunem nici un cuvînt. Colegii mă ironizau adesea pentru discuțiile noastre fără cuvinte. Dar, la sfîrșitul unor astfel de tăceri, Blaga termina întotdeauna cu o spovedanie care era ca un fel de concluzie a ceea ce gîndise între timp”. Pentru ca această impresie pe concretul uman să urce spre aprecieri asupra creației prin glasul lui Ovidiu Drimba: „La Blaga, tăcerea devine un element principal de sugestie: traducînd, adică
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
câștigi pâinea, cât mai puțin. Mintea omului e plină, în mare parte, de iluzii, ambiții și frustrări. Am capul mult mai liber. Nu ca să gândesc. Tocmai asta nu pot. Ca să-mi dau seama. Să iau lucrurile cum sunt. Nu este „spovedania unui învins”. E a unuia care s-a trezit, în sfârșit, din propriile aiureli. Nu-i chiar puțin lucru. Nu se trezesc mulți. Pornind din urmă, de la primele etape, constat că am străbătut istoria unei lente dezmeticiri. T.S. Eliot: „Dacă
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
a știut să-și aducă interlocutorul într-o stare de spirit care să fie prielnică mărturisirii. A știut să-l contamineze cu un impuls confesiv. Tocmai de aceea interviurile de aici nu sînt dialoguri, ci confesiuni. Numai că de obicei spovedaniile se fac sub pulpana preotului sau la despărțitura confesionalului, dar nu în fața camerei de luat vederi. Și totuși Valeria Sitaru declanșează mărturisirile într-un studiou de tele-vi-ziune. Căci risipește reținerile și încurajează dezinvolturile. Și astfel, în locul unor reacții de crispare
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
ca Zodia scafandrului, Femei albastre, roman apărut cu puțin timp în urmă, în 2013. Pe același teritoriu se situează și alte două romane valoroase, scrise și publicate recent tot de autori optzeciști, Acasă, pe câmpia Armaghedonului de Marta Petreu și Spovedania ( roman cu 30 de ferestre) de Ovidiu Moceanu. Dacă romanul este (și) o formă de cunoaștere, atunci pot spune că romanul dublei experiențe este cea mai importantă dimensiune a prozei românești la început de mileniu III. Pe același teritoriu și
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
supune duhului schimbării. Nu se mai urcă la amvon spre a-și ține predica, ci, în semn de acceptare a ștergerii ierarhiei, le vorbește credincioșilor din fața altarului, un altar ale cărui ritualuri nu-și mai pot exercita puterea asupra nimănui. Spovedania se golește de prestigiul tainei, iar confesionalul aduce treptat cu un ghișeu de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
scenaristul unor filme luminoase din anii '60-'70 (Diminețile unui băiat cuminte, de pildă), ceea ce îndeamnă la o revizitare și, de ce nu, la o reconsiderare a operei sale. Romanul Răfuieli este, într-o primă instanță, ceea ce s-ar putea numi spovedania unui învins. Scris la persoana I, conține pagini de un real dramatism existențial, extrase parcă dintr-un jurnal al disperării. Victor Victor (un nume pe care încărcătura simbolică, în contradicție flagrantă cu destinul personajului nu-l scutește de o deranjantă
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
cum se scrie un roman (formula, în vremea lui Arghezi, nu era foarte nouă - consultați, bunăoară, Catastihul amorului, iar astăzi n-ai zice că-i veche deloc). Introducerea asta, o schiță absurdă pe canava de Viețile sfinților, ia drept subiect spovedania unui arhimandrit muribund, care suprima oameni de stat folosindu-se de... purici. Acum, că biserica s-a tot amestecat în politică nu-i o mare descoperire, dar poanta adastă la sfîrșit: "- E roman, nu zic ba, zise după o pauză
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
literatura noastră, are conștiința clară a faptului că notele sale zilnice rămîn, că ele trebuie să rămînă și să depună mărturie despre cel ce le-a scris, prin imaginea proiectată pe ecranul cititorului din posteritate; "dosar de mărturii" (Camil Petrescu), "spovedanii" (Liviu Rebreanu), "scrisori" (Gala Galaction) și chiar "roman" (Alexandru George), jurnalul e mereu numit altfel în literatura română din veacul trecut; efect al necesității de a se diferenția, de a lua distanțele necesare față de modelul speciei, constituit prin C. A
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
pagina 352, îl integrează pe Mircea Constantinescu în această mică tradiție. Cartea se prezintă plăcut și într-un mod corect pe ultima copertă: "STAND-BY reprezintă cel mai lung, mai truculent și mai profund monolog interior din literatura contemporană autohtonă. O spovedanie fără frontiere, singură tolerându-și frontierele. O mărturie mazochistă. O carte care scoate în evidență pornografia din politică și o anumită politică a pornografiei din România actuală. Rolul presei scrise și, îndeosebi, audiovizuale, în acest context - permanent depoetizat, permanent frustrat
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
este surprins de licențiozități, de portativul înjurăturilor prea des întâlnite. Autorul dă impresia unei revolte contra artificialității prozei, a caracterului ei de convenție literară și solicită o lectură deschisă spectacolului tuturor încercărilor de a găsi o fantă optimă fluviului confesional. Spovedania aceasta "fără frontiere", "mazochistă" este făcută, mai totdeauna, sub imboldul unor "diavoli-la-purtător" care-l împing pe "panta băloasă" a povestirii irezistibile: "...mor să v-o zic și pe-aia cu...". "Trufia" auctorială nedisimulată, cu o întreagă gamă de ironii, își
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
vezi" interpretată de Rodica Negrea: și cinică, și ironică, de detașată, și rece, și profund îndurerată, marcată de descoperirea iubirii tăinuite care-i va modifica chiar raportul cu propria ființă. Rodica Negrea joacă pe muchie de cuțit un soi de spovedanie a victimei în fața călăului. Criza iremediată a cuplului este cauzată și de lipsa de comunicare. O femeie de douăzeci de ani, tînără căsătorită, vede cum soțul o înșală cu verișoara proprie. Viața, criteriile i se răstoarnă, chiar și imaginea. "A
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
nu trebuie căutată la nivelul faptelor (firește, or fi existănd și acolo elemente de ficțiune, dar cu totul lipsite de importanță ăn economia cărții), ci la cel al construcției și al stilului. Mai precis, al anticonstrucției și al antistilului. Naivitatea spovedaniei, lipsa de analiză, focalizarea pe elemente derizorii ale existenței, mărturisirea inocentă a angoaselor și complexelor care au marcat copilăria personajului, infantilismul frazei sănt fake-uri ale autorului. Ele nu aparțin scriitorului Cezar Paul-Bădescu decăt ăn măsura ăn care acesta ăși denaturează
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
fel de ajutor. Cu această înțelegere, Marta Petreu dă o nouă perspectivă asupra operei scrise de Cioran în franceză. Citind în întregime, ea a căutat toate referințele la România, la anii '30 sau la fascismul românesc. într-un capitol intitulat "Spovedanie", a adunat toate aceste referințe și a creat un text nou, scris numai cu cuvintele lui Cioran, în care el mărturisește că trecutul lui a constituit o eroare. Scrie Petreu: "din această "spovedanie"... se vede foarte clar că a fost
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
la fascismul românesc. într-un capitol intitulat "Spovedanie", a adunat toate aceste referințe și a creat un text nou, scris numai cu cuvintele lui Cioran, în care el mărturisește că trecutul lui a constituit o eroare. Scrie Petreu: "din această "spovedanie"... se vede foarte clar că a fost preocupat, sâcâit să-și lămurească relațiile cu propriul său trecut" (p. 402). Dar numai și numai dacă înțelegem biografia lui, cea reală, putem găsi ecoul care străbate prin cărtile lui: "regret... regret... regret
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
lepra și mai mult decît ciuma. Nici 1879, nici 1812, nici 1854-1856 nu i-au pus capăt. Căci era o necesitate prezentă, stăruitoare și trainică, precum nevoia de tandrețe, de căldură și de lacrimi. O necesitate adînc înscrisă în secretul spovedaniilor, al tăcerilor; poate chiar al voluptății. Necesitate produsă de o forță creatoare, necesitatea de a iubi și de a fi iubit. Necesitate de care aici mă mîndresc." Pentru că a reușit să o păstreze cu prețul exilului definitiv. Dar la sfîrșitul
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
lor comună care ar fi „sinceritatea”, ne vine în minte o opinie a lui G. Călinescu, citată și de autoare: „jurnalul este principial nesincer”. Așa să fie oare? Dar ce putem înțelege prin sinceritate în planul expresiei literare? Firește nu spovedania nudă care, oricît de încărcată de tensiunea autenticității existențiale, e prea posibil să nu treacă de banalitate. Atunci să fie însuși efortul creator, marca unicatului pe care cată a-l reprezenta acesta? Cu o ambiguitate fin contrariată, Baudelaire vedea în
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
al Europei: Julien Sorel din romanul Roșu și negru și Raskolnikov. Primul este îmbibat și el de ambiție socială și ajunge la crimă - trăgând cu pistolul în fosta sa iubită și metresă, dna de Renal, deoarece aceasta îndrăznise, în actul spovedaniei, să-i "picteze" un alt chip decât cel pe care îl arăta el societății înalte în care se strecurase. Iar studentul rus, cum știm, a început cu un act criminal, încurajat de exemplul lui Napoleon care, însărcinat de Directoriat, a
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
de umor și de ironie pus de Theo Herghelegiu cred că este binevenit și bine dozat. Este, într-un fel, cheia cu care deschide acest text al vibrațiilor prezentului. Șapte actori, șapte nume, șapte povești, șapte personaje, șapte energii, șapte spovedanii. Diferite. Prinse în scaune-insectare-diorame făcute de scenograful Andu Dumitrescu. Doar șapte teme, relevante, din miile care ne populează. Aș fi simțit nevoia accentuării unui contrapunct mai puternic, ca o ruptură, atunci cînd măștile cad și limba de lemn se usucă
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
grabă ce ați reușit dar și ce ați ratat, grăbindu-vă. Sunt lucruri valabile, dar tratate cu prea mult sentiment, cu amănunte, cu slăbiciuni față de propriile trăiri, fără transfigurare, fără o interpretare alta decât cea dictată de elanul mărturisirii, al spovedaniei, al iluziilor în direcția bunătății și înțelegerii omenești. Poezia transcrisă în grabă îndepărtează pe cititor de scopurile ei. Aș cita ca reușit, chiar exemplar, poemul numerotat cu 7: "a meritat să trăiesc azi/ am scris un rând de multă vreme
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
poem, mai târziu, la o limpede pieptănare a lui, vor dispărea sintagmele sentimentale, care vor fi înlocuite cu altele, poate și mai sentimentale, dar dintre cele care nu trag în jos textul ci îl ridică nespus de mult. Scrisorile poetului - spovedania lui - textele pe care le va scrie în condiții poate vitrege, substanțiale, atente, bogate, le voi aștepta cu vie curiozitate pentru a-i întregi un portret, acum abia început. Știe că are talent, și mai trebuie să știe că în
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost cu Panait Istrati" și "era un fel de mână dreaptă în cultură a Elenei Ceaușescu". Acesta i-a atras însă atenția că, în volumul Trenul de noapte, pregătit pentru tipar, nuvela Spovedania, cu subiect preoțesc, ocupa prea multe pagini, și i-a cerut să "echilibreze" volumul, scriind și o povestire despre țărani. ( Pentru delectarea cititorilor, reproduc relatarea a ce s-a întâmplat în continuare: "... Ce-aș spune eu de pildă dacă el
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
din furia pe propria-mi perplexitate am scris într-o zi și o noapte O.Z.N.-ul. N-o fi ea, povestirea, tocmai cu "noua revoluție agrară", dar se petrece pe tarlale, prin păduri, la țară, oricum. Așa a putut apărea Spovedania. Mai nou, aflu că O.Z.N.-ul a fost tradusă în Franța și Polonia. Al dracului tov. Dulea, a fost bun și el la ceva!...") Nuvela care l-a intrigat atât pe Mihai Dulea, departe de a avea un subiect preoțesc
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici preotul/ din spatele grilajului de spovedanie// nici cerșetorul de pe trepte/ nici crabul de tinichea/ odată cu amurgul/ încet strecurîndu-se afară/ dintre oasele craniului" (vitraliu). Ființelor le sînt preferate obiectele (e de asemenea un mod de autoprotejare, de supraviețuire pragmatică): "trei baghete de lemn/ așezate oblic pe o
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]