5,301 matches
-
acum într-o apă stătătoare, astupată de rămășițe omenești și de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se cufundau apoi până la piept și ieșeau din nou la suprafață, acoperiți de o spumă lipicioasă. Și începeau să alerge spre șirurile de sârmă ghimpată, spre miradoare... Înțelegeam acum că în discuția absurdă de după film, ar fi trebuit să vorbesc tocmai despre acel soldat. Să vorbesc doar despre cele câteva minute dintre momentul în care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că tocmai vederea acelei ape încetinise goana soldaților (Oh, încetineala aceea rusească!). Nimic nu-i mai putea uimi, nici sângele, nici nesfârșita diversitate a plăgilor, nici rezistența trupurilor care, așa, dezmembrate, sfârtecate, oarbe cum erau, se agățau de viață. Dar spuma aceea cenușie, viețile acelea făcute praf și pulbere... Soldații băteau pasul pe loc, de parcă s-ar fi aflat la hotarul a ceea ce mintea nu putea concepe. L-am văzut atunci, în fața mesei rămase aproape goale, pe cineastul care răsucea între
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cea obeză s-a ridicat în picioare și, ca într-un gag la televiziune, a fost cât pe ce să ia după sine și fotoliul din plastic mulat pe șolduri. Vinner mi-a făcut cu ochiul, sorbind zgomotos restul de spumă de pe fundul paharului. Aveam nevoie de cuvinte care să eclipseze soarele, să șteargă albul nisipului, să înghețe strigătele, hohotele de râs. Cuvinte care să fie noapte, granitul negru și umed al străzilor, singurătate. Îmi dădeam seama că nu ieșisem niciodată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Bine, exagerez puțin, intrați, am un whisky bun... Înțelegeam că tonul ăsta avea să facă, peste câteva secunde, din nou de nerostit ceea ce trebuia să-i spun. Vorbele lui Vinner aveau același efect anesteziant, ca gâlgâitul iscat de pai în spuma lăptoasă din paharul lui, sau ca efortul unei vilegiaturiste obeze, de a se ridica odată cu fotoliul din plastic înțepenit în colacii de grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mă aștepta, orice amintire referitoare la țara de dincolo de coastă (America, Florida, rostea în sinea mea o voce perplexă), orice legătură cu vreo dată, cu vreun loc. Câte un val mai vioi se ivea uneori din beznă, mă acoperea cu spumă, dispărea în noapte. Mi-l aduceam aminte pe omul pe care urma să-l revăd (o amintire incontrolabilă: obrazul lui Vinner, brăzdat de o zgârietură fină, lăsată de aparatul de ras). Mă simțeam uluit, când mă gândeam că ura pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe val»), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumega»). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de destindere și vacanță. În vis, ea indică nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
soarta omului și a civilizațiilor, la roata timpului, la libertate și la glorie, îmbătându-se, totodată, de armoniile naturii: „Iar neaua sa eternă ce luce sub lumină, / Râu d-ambru, se îngână cu purpura divină / Și se răsfrânge-n marea de spumă și d-azur / C-un cer ce-atâtea stele îl fac și mai obscur!” Meditația, volneyană, aduce în prim-plan moartea, stăpână impasibilă a marii treceri, dar tristeții îi răspunde, prin contrast, eternitatea exultantă a vieții. Sugestia de lunecare nesfârșită
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
devine cianotic, respirația se oprește. Se instalează apoi faza clonică, ce se caracterizează prin contracții musculare bruște, cu deplasări de segmente, ochii sunt congestionați, respirația devine zgomotoasă. În această fază bolnavul își mușcă limba prin covulsiile clonice ale mandibulei, face spume la gură, are pierderi de urină și uneori de materii fecale. După această fază de epuizare, bolnavul cade într-un somn profund ce poate dura câteva ore. La revenire, bolnavul are cefalee, se plânge de dureri musculare, dar nu-și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe el. Rămâne-i-ar de cap și de ciolane numai cum mi-a cosit el mie livada. - îl dor mânurile, fumeie hăi ! Nu poate munci, de la ramatizm. în copacii bătrâni de pe gârlă se zărește în coada ochiului o spumă verde cu lacrimi de lumină în ea. Pe mal sunt trifoaie și toloace în care pasc vitele. După iarba în care era priponită, Hortolomei cunoaște fiecare vită a cui este. De aceea se oprește și zice cu mirare : - Da’ de când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu vezi că-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești, măi ? Băiatul vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la Costan și adă două căldări. Să-ți deie și-un țol, că-i piere
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
început să se topească, gheața este mai puțină cu aproape cincizeci la sută decât acum șaizeci de ani. Nu vă apropiați de ei, nefiind obișnuiți cu oamenii, devin periculoși spre apărarea puilor și a adăpostului! Norișorul Spumos Norișorul alb, ca spuma, își aplecase capul spre maică sa: - Tu ce vezi mamă, când te uiți spre Pământ? - Multe, îi răspunde Norul cel Mare, în fiecare oră altceva! - Povestește-mi și mie, ce vezi chiar acum? - Uită-te și tu în direcția aceea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cabinet, cu un schelet uman, la care Încă mai plătea rate. Pe vremea aceea chiropracticienii aveau o reputație destul de dubioasă. Oamenii nu veneau la unchiul Pete ca să le deznoade șarpele Kundalini. Trosnea gâturi, Îndrepta coloane și făcea proteze personalizate din spumă de cauciuc. Cu toate acestea, era singurul din casă care semăna cât de cât a doctor În după-amiezele acelea de duminică. În tinerețe Îi fusese extirpată jumătate din stomac și acum după masă bea Întotdeauna un Pepsi-Cola, ca să-și digere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doc, câteva sute de fire de ață se Întinseră peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care n-aveau să-și amintească. Elicele scoteau spumă, batistele fluturau, iar sus, pe punte, ghemele de ață Începeau să se deșire. Roșii, galbene, albastre, verzi, se Întindeau spre chei, la Început Încet, o rotire la fiecare zece secunde, apoi din ce În ce mai repede, pe măsură ce vasul prindea viteză. Pasagerii țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
delicată a femeilor nu le scutea de obligațiile domestice. Cu picioarele umflate, Îl serviră cu miel și pilaf, bame În sos tomat, salată grecească și budincă de orez. După aceea Desdemona puse de cafea grecească, servind-o În ceșcuțe, cu spuma maronie, lakia, deasupra. Doctorul Philobosian făcu o remarcă, adresându-se bărbaților, așezați și ei la masă: ― Probabilitatea e de unu la sută. Sunteți siguri că s-a Întâmplat În aceeași seară? ― Da, răspunse Sourmelina, fumând la masă. Probabil c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În hol. Un vânt rece care flutura paginile cărții de vise a Desdemonei, pe care ea o consulta, căutând interpretarea unor vise din ce În ce mai coșmarești. Vise despre microbi ai copiilor, care bolboroseau, se divizau. Despre creaturi hidoase care se Întrupau din spumă albă. Acum evita orice fel de partidă amoroasă, chiar și vara, chiar și după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După un timp, Lefty Încetă să mai insiste. Bunicii mei, cândva atât de inseparabili, se Îndepărtară unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coace În cuptor sau mirosul de brad al pomului de Crăciun? Nu neapărat. Aroma care umple nările memoriei mele este duhoarea sulfuroasă, dizolvantă de proteine, a produsului de epilat Nair. O văd pe mama cu picioarele În cadă, așteptând ca spuma bolborositoare, cu miros Înțepător, să-și facă efectul. O văd pe Sourmelina Încălzind o conservă cu ceară pe aragaz. Prin ce chinuri treceau ca să devină netede! Ce iritații făceau de la creme! Ce inutil era totul! Părul - inamicul - era invincibil. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci Tessie În visele ei. Dar eu pot. Tessie visa un vis de familie. O versiune a coșmarurilor pe care le avusese Desdemona după ce ascultase predicile lui Fard. Vise cu microbii copiilor colcăind, Înmulțindu-se. Cu ființe hidoase crescând din spumă albă. Tessie nu-și Îngăduia să se gândească la asemenea lucruri În timpul zilei, așa că i se arătau noaptea. Era vina ei? Ar fi trebuit să-i reziste lui Milton când bărbatul a Încercat să manipuleze natura după voia lui? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În Însăși deplasarea părinților mei, pentru că era atât de tipică pentru credința americană că orice lucru poate fi rezolvat de doctori. Toată această comedie este Însă retrospectivă. Când Milton și Tessie se pregăteau să-l Întâlnească pe doctorul Luce, o spumă caldă li se ridica În stomac. Milton se gândea la primele lui zile din marină, la timpul petrecut pe nava de debarcare. Era exact ca atunci. În orice clipă, ușa se va deschide și vor trebui să sară În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pleca În larg să Întâmpine ceața? În anii 1940 ceața Îi ascundea pe acei marinari și ceea ce făceau ei de concetățenii lor. Dar ceața Încă nu-și terminase treaba. În anii cincizeci a umplut capetele celor din generația Beat precum spuma de pe cappuccino. În anii șaizeci a Întunecat mințile generației hippie precum fumul de marijuana care se ridica din bongurile lor. Iar În anii șaptezeci, când a ajuns acolo Cal Stephanides, ceața ne ascundea, pe mine și pe prietenii mei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Distanțându-se de Eldorado (precum mașina Jokerului care scăpa de Batmobil), Gremlinul se alătură camioanelor și mașinilor care se apropiau de intrarea pe marele pod suspendat. Milton apăsă pe accelerație. Motorul imens al Cadillacului vui. Pe țeava de eșapament ieși spumă albă. În acest moment cele două mașini deveniseră ceea ce se presupune că sunt mașinile: o prelungire a proprietarilor. Gremlinul era mic și vioi, ca părintele Mike; dispărea din trafic și apoi apărea iar, așa cum făcea acesta pe după altar, În biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]