3,144 matches
-
care lumina pătrunde difuz, Pereți coșcoviți să arate, își plânge Maria destinul căzut Pe mâini și o minte haină, Mințind-o că-n țara cu mulți portocali Va fi o frumoasă regină. Plecase de-acasă cu crezul c-ar fi Stăpână-ntr-o țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. 4. Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. 5. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cu verdețuri și soia. După aceea, îi servesc ceaiul și îi pregătesc pipa. Mulțumită, îmi zice că e gata să-mi spună alte istorisiri. Stăm până seara târziu. Fann Sora cea Mare își amintește de vremea petrecută cu prima sa stăpână, împărăteasa Chu An. Bag de seamă că atunci când pomenește numele Majestății Sale, vocea ei are un ton plin de venerație. — Chu An a fost înmiresmată cu petale de trandafir, ierburi și esențe prețioase încă de când era copil. Și era jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tao Kuang, Hsien Feng era al patrulea, iar Kung al șaselea. Primii trei prinți au murit de boli, împăratului rămânându-i șase moștenitori sănătoși. Hsien Feng și Kung se arătau a fi cei mai promițători. Mama lui Hsien Feng era stăpâna mea, Chu An, iar mama lui Kung era doamna Jin, concubina favorită a împăratului. Fann Sora cea Mare își coboară vocea până la șoaptă. Deși Chu An era împărăteasă și, prin urmare, se bucura de o putere mare, ea era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă împăratul Tao Kuang ar avea o judecată bună, l-ar alege pe prințul Kung în detrimentul lui Hsien Feng. — Împărăteasa a pus la cale un complot pentru a scăpa de prințul Kung, continuă Fann Sora cea Mare. Într-o zi, stăpâna mea i-a invitat pe cei doi frați la prânz. Felul principal fu pește la aburi. Împărăteasa i-a ordonat Caisei, menajera ei, să pună otravă în farfuria lui Kung. Ei bine, după mine, cu siguranță Cerul a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acel moment a fost scos la iveală amestecul împărătesei Chu An. Chestiunea a fost dusă în fața Marii Împărătese. — Chemați-l pe împărat! o imită Fann Sora cea Mare pe Marea Împărăteasă. Vocea ei răsuna în sală. Eu o însoțeam pe stăpâna mea și astfel am fost de față când chipul Majestății Sale s-a albit. Împărăteasa Chu An a fost găsită vinovată. La început, împăratul Tao Kuang nu a avut puterea să ordone execuția ei. A dat vina pe servitoare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tatăl, împăratul Tao Kuang, s-a simțit vinovat că a lăsat copilul fără mamă. Dovadă e faptul că el nu i-a îndeplinit niciodată doamnei Jin dorința de a i se da titlul de împărăteasă, după Chu An. Până la urmă, stăpâna mea a obținut ceea ce și-a dorit. — Nu doamna Jin e Marea Împărăteasă acum? întreb eu. — Ba da, dar nu a primit acest titlu de la Tao Kuang. I l-a acordat Hsien Feng atunci când a devenit împărat. Din nou, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sănătatea la fel de verde precum Munții... — Minunat! Longevitatea mea tocmai a fost scurtată, mă întrerupe Marea Împărăteasă. Genunchii îmi cedează și fruntea mea atinge pământul. — Mă tem că tocmai am văzut umbra unei fantome. Marea Împărăteasă se ridică din jilț. — Care, stăpână? întreabă eunucul-șef Shim. O voi prinde pentru Majestatea Voastră. — Da, Shim. Hai să terminăm cu asta. Pe neașteptate, se aude zgomotul puternic făcut de o plăcuță de bambus aruncată în tava de aur: — E vremea să cânți, Shim! ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cânți, Shim! ordonă împăratul. — Yehonala rămâne! cântă Shim. Nu mi-am mai putut aduce aminte multe după aceea, decât că viața mea s-a schimbat. M-am speriat când eunucul-șef Shim a îngenuncheat în fața mea și m-a numit stăpâna lui, iar pe el însuși s-a numit sclavul meu. M-a ajutat să mă ridic. Nici măcar n-am observat ce s-a întâmplat cu celelalte fete sau când au fost escortate afară. Mintea mea se afla într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rădăcinii nasului. Are o față ca de țap, iar ochii săi arată ca și cum i-ar fi crescut din urechi. Zâmbește, dezvăluindu-și dinții de aur. Bătrâna doamnă e înveselită: — Shim, ce o să spui? — Felicitări cu ocazia dobândirii a șapte nurori, stăpână. Vă amintiți prima replică pe care mama-soacră i-a spus-o nurorii în opera Trandafirul sălbatic? — Cum să uiți așa ceva? Bătrâna doamnă râde din nou, în timp ce recită replica: „I-ați găleata de apă, noră, și du-te la fântână!“. Vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la Fann Sora cea Mare. — Nu, îmi spune el. Sunt dezamăgită. O rog pe Rong să ducă înapoi rochia pe care am împrumutat-o de la Fann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se apropie, ca și cum ar ști că am ceva să-i spun. Nu-mi place să se holbeze oamenii la mine când mănânc, îi zic. E vreo modalitate prin care pot să scap de ei? Nu, doamnă, mă tem că nu. — Stăpânele celorlaltor palate sunt servite la fel? — Da. — De aceeași bucătărie? — Nu, de propriile lor bucătării. Fiecare palat își are bucătăria și bucătarii săi. — Te rog să iei un taburet și să vii să-mi ții companie cât mănânc. An-te-hai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răspunzător cu împrospătarea cunoștințelor mele privind viața imperială. Evit să spun cuvintele „să mă înveți“. Îmi dau seama că An-te-hai ar fi mult mai în largul său și mi-ar oferi informații mai bune dacă m-aș purta precum o stăpână și nu ca o elevă. — Vreau să-mi sugerezi ce să port în timpul sărbătorii Anului Nou Chinezesc. Păi, mai întâi trebuie să vă asigurați să nu vă îmbrăcați niciodată deasupra rangului Domniei Voastre. Și totuși, nu vreți să păreți lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acuzația. Când o ameninț că o bat dacă nu mărturisește, ea își dă arama pe față. Ochii săi mici se scufundă în chipul gras atunci când urlă la An-te-hai: — Animal fără coadă ce ești! Apoi începe să mă insulte pe mine: Stăpâna mea a intrat pe Poarta Purității Celeste când a venit, pe când tu ai intrat pe o ușă lăturalnică. Îi spun lui An-te-hai să o scoată afară și să o priveze de trei mese. De parcă mânia mea îi face plăcere, Norișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în al cui câine dai! Și ce dacă te-am spionat? Ai citit documentele Curții în loc să brodezi! Te simți vinovată? Îți este frică? Îți spun eu, e prea târziu să te gândești să mă mituiești, doamnă Yehonala! Îi voi raporta stăpânei mele tot ce am văzut. Eu voi fi răsplătită pentru loialitatea mea, iar tu vei sfârși fără memebre, să trăiești într-un borcan. — Biciul! strig eu. Pedepsește-o pe fata asta până tace din gură! Nu a fost deloc intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
linii într-o schiță, continuă Goilav. Mai bine ca oricare a pictat efemerida asta Franz Hals; înfățișarea bărbaților săi arată evenimente, în timp ce pe fața femeilor el n-a surprins decît instincte. În plăcuta intimitate pe care o lăsase în urmă stăpîna locului, am început să abordăm subiecte din cele mai amabile. Pictorul extrase din bufet o sticlă înfundată, împreună cu două căni de lut. În timp ce țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl întrebară, neliniștiți, unde se ducea. — La poale, răspunse simplu Kanbei și, cu toate că se sprijinea în baston, începu să coboare cărarea în pantă, cu pas aproape vioi. Cei care-l însoțiseră, Mori Tahei și Kuriyama Zensuke, coborâră pe urmele lui. — Stăpâne! strigă Mori. Vă rugăm, așteptați! Kanbei se opri, odihnind, o clipă, toiagul, și privi înapoi spre ei: — Voi sunteți? — Mă mir să văd ce repede mergeți, spuse Mori, gâfâind. Cu piciorul ăsta rănit, mă tem să nu vă loviți. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru a-i da lui Kanbei ceva ce părea o scrisoare, iar, peste scurt timp, fuseseră chemați, pe neașteptate, să-l însoțească pe Kanbei la picioarele muntelui, dar mai mult nu li se spusese. După ce merseseră ceva, Kuriyama abordă subiectul: — Stăpâne, comandantul postului de la poale v-a invitat astă seară? — Ce? Credeai că am fost poftiți la masă? chicoti Kanbei. Cât crezi că durează Anul Nou? Până și ceremoniile de ceai ale Seniorului Hideyoshi s-au sfârșit. — Bine, dar atunci, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână, Katsuyori sorbi o înghițitură și i-o trecu lui Taro. Apoi, o împărți cu soția lui. — Stăpâne, o ceașcă pentru frații Tsuchiya, spuse ea. Tsuchiya, trebuie să-ți iei rămas bun cât încă ne mai aflăm în astă lume. Tsuchiya Sozo, valetul personal al lui Katsuyori, și cei doi frați mai mici ai săi, îi fuseseră sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care o primise, Sozo se întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și soția sa. — Nenorocul dumneavoastră de acum este cauzat, întru totul, de trădarea neamurilor dumneavoastră. Trebuie să fie înfricoșător și neliniștitor pentru amândoi, stăpâne și doamnă, să treceți prin așa ceva, fără a ști ce a fost în sufletele oamenilor. Dar lumea nu e plină numai cu oameni ca aceia care v-au trădat. Acum, în ultimele dumneavoastră momente, cel puțin, toți cei care vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prieten devotat de ani de zile. N-avea să refuze cooperarea. Pe Mitsuhide îl furnicau mușchii și sângele. Ba chiar, urechile îi ardeau cu o asemenea intensitate, încât se simțea din nou tânăr. Tengu se răsuci. Mitsuhide scoase un geamăt. — Stăpâne? În camera alăturată, Shoha se ridică puțin, întrebând: — Ce s-a întâmplat, stăpâne? Mitsuhide conștientiză vag întrebarea lui Shoha, dar, intenționat, nu-i răspunse. Shoha adormi repede la loc. Scurta noapte se sfârși curând. La deșteptare, Mitsuhide își luă rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se vede cu ochiul liber. — Dacă așa e, atunci de ce mai avem nevoie de atâtea vorbe? Nu da sau un nu va fi de ajuns. — Stăpâne, de ce ești tu acela care refuză să vorbească? Nu numai soarta clanului Akechi depinde de ceea ce spui acum, ci tot viitorul națiunii. — Ce vrei să spui, Mitsuharu? Când mă gândesc că tu, tocmai tu, te gândești să comiți infamia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipa când fu întrebat, Hideyoshi își reveni. Aproape ca și cum s-ar fi îndoit de cuvintele din scrisoare, se sili să le mai citească o dată. Apoi, lacrimile începură să-i picure pe scrisoarea asupra conținutului căreia nu mai încăpea nici o îndoială. — Stăpâne, de ce aceste lacrimi? întrebă Hikoemon. Nu vă stă deloc în fire, stăpâne. — E o veste proastă? Toți trei își imaginau că mesajul avea vreo legătură cu mama lui Hideyoshi, pe care acesta o lăsase în Nagahama. În timpul campaniei, oamenii rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]