4,267 matches
-
toate datoriile trecute. Tatăl Ceresc vă iubește nesfârșit de mult, pentru că, iată, acum El vă dă voie să plătiți în numai șapte zile datoriile a șapte ani. Acelora care datorează păcatele și bolile a șapte ani, dar plătesc cinstit și stăruiesc până în a șaptea zi, le va ierta Tatăl nostru divin Ceresc toate datoriile tuturor celor șapte ani". Dar dacă păcătuim de șapte ori șapte ani?" a întrebat un om bolnav, care suferea groaznic. "Chiar și în acest caz, Tatăl Ceresc îți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
celor șapte ani". Dar dacă păcătuim de șapte ori șapte ani?" a întrebat un om bolnav, care suferea groaznic. "Chiar și în acest caz, Tatăl Ceresc îți iartă toate datoriile în de șapte ori șapte zile". "Fericiți sunt cei care stăruiesc până la sfârșit, pentru că diavolii lui Satana scriu toate faptele voastre rele într-o carte, în cartea trupului și sufletului vostru. Vă spun cu adevărat, că nu există nici o faptă păcătoasă, care să nu fie scrisă chiar de la începutul lumii în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vedea niciodată moartea". O mare tăcere se lăsă după cuvintele Lui. Cei care erau descurajați șiau luat o nouă putere din cuvintele Lui și au continuat să postească și să se roage. Și cel care vorbise primul a spus: Voi stărui și eu acum până în a șaptea zi". Și al doilea, de asemenea, a spus: "Iar eu de asemenea voi stărui să postesc de șapte ori câte șapte zile". Iisus le-a răspuns: "Fericiți sunt cei care stăruiesc până la sfârșit, pentru că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din cuvintele Lui și au continuat să postească și să se roage. Și cel care vorbise primul a spus: Voi stărui și eu acum până în a șaptea zi". Și al doilea, de asemenea, a spus: "Iar eu de asemenea voi stărui să postesc de șapte ori câte șapte zile". Iisus le-a răspuns: "Fericiți sunt cei care stăruiesc până la sfârșit, pentru că ei vor fi mântuiți". Printre ei erau foarte mulți bolnavi, chinuiți de mari dureri, și care de-abia s-au
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a spus: Voi stărui și eu acum până în a șaptea zi". Și al doilea, de asemenea, a spus: "Iar eu de asemenea voi stărui să postesc de șapte ori câte șapte zile". Iisus le-a răspuns: "Fericiți sunt cei care stăruiesc până la sfârșit, pentru că ei vor fi mântuiți". Printre ei erau foarte mulți bolnavi, chinuiți de mari dureri, și care de-abia s-au târât la picioarele lui Iisus, fiindcă nu mai puteau să meargă pe picioarele lor. Ei au spus
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
perspectivă să urnească din punctul mort, protocolul anchilozat în orgoliile unui imperiu caduc. Ce avea de gând de se zvârcolise toată noaptea înaintea prezentării la Mahmud al - IIlea pentru numirea pe tron? Doar frații Golești au intuit și cu rugăminți , stăruiseră să nu facă ceva necugetat, păstrânduși capul pe umeri. A doua zi, viața îi juca feste, că viitorul domn moldav, Mihail Sturdza, venit și el la înscăunare își răsese barba, și-și potrivea fesul cu care urma să intre cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea tîrziu să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bolnav. Mari crăpături apăreau în pământ ca niște șerpi. Sporind, ele ajunseseră să compună desene ciudate, astfel că întreg câmpul din fața gării semăna acum cu un pergament uscat, acoperit cu o scriere necunoscută. Un gust de cenușă, care la început stăruia în aer numai la amiază, devenise aproape permanent. Până și noaptea căldura era sufocantă. Iarba se asprise și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel, exista riscul ca apa din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nici nu știu cum o cheamă, i-am răspuns afectând nepăsarea. Într-adevăr, nu mințeam. Ar fi putut oare să-mi treacă prin minte, în clipa aceea, ce rol hotărâtor avea să joace fata aceea în viața mea? Poloneza n-a mai stăruit cu întrebările (probabil se temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oraș ceva mai bine dispus. După-amiază, hai la cursui de istoria doctrinelor economice. Păcat! N-am putut să fiu atent, așa că mi-am irosit timpul degeaba. Seara m-a luat Charlot la teatru. Nu prea aveam poftă, dar el a stăruit mult. Abia așteptam să se termine spectacolul ca să mă întorc acasă. Dacă aș fi fost singur, plecam mai devreme.) Primul lucru pe care l-am făcut intrând în cameră, a fost să mă așez la masa de scris. Mă obseda
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela, tremurând de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu bună cu tine, așa cum nici nu te aștepți. Am tresărit ca în fața unui fenomen supranatural: ― Adevărat, Mihaela, adevărat? Kepetam mereu adevărat, dar îndărătul acestor cuvinte stăruia întrebarea nepusă: va să zică și tu mă iubești? Mihaela plângea cutremurător și n-auzea. O scuturam, îi luam capul în mâini, o întrebam mereu: ― Adevărat? Adevărat? Nu-mi răspundea cu vorbe, dar plânsul ei nu era răspunsul cel' mai bun? Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Luceafărul lui Eminescu. Efectul se dovedi uluitor. Coleșiu o întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În după-amiezile când trebuia să vină, o așteptam cu neastîm-păr și încordare. Dacă se întîmpla să lipsească mă îmbolnăveam pur și simplu de dor. Nu știu dacă în patologia umană exista o boală mai crâncenă decât absența Mihaelei. Și totuși, stăruia în mine o idee mereu trează, obsedantă: ― Nu, n-o iubesc. Totul nu se reduce decât la o beție a simțurilor, o sete căpiată de făptura ei. După ce-mi potolesc această sete, sânt sigur c-o voi uita ca și când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cred că n-ar fi avut ce obiecta dacă le aduceam pe Mihaela, drept noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dădeau sau nu (eram major de mult). Îmi făceam mai mult o datorie filială. Dacă mi-l dădeau,aveam de gând să facem nunta acasă, la țară, într-un cadru mai pitoresc și firește pe socoteala babacilor. Mihaela se opuse. Stărui să facem nunta în Capitală, simplu de tot, cu cheltuieli cât mai mici. În sfârșit, asupra acestei chestiuni rămânea să mai discutăm. Deocamdată trebuia să îndeplinim formalitățile la ofițerul stării civile și, peintru că fixasem nunta peste trei săptămâni, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de onoare. Am făcut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevastă nu dintr-o obligație, ci numai pentru că te iubesc. Și atunci, dacă te iubesc, ce rațiune mă silea să rup legătura noastră? ― Dor, fii bun, nu mai stărui, mă ruga ea cu o voce duioasă, plângătoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama că mă iubești mult. Merg până acolo și-ți spun că nu există oameni de onoare care să repare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui Coleșiu. Tata sosi fără întîrziere și după câteva zile de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și ne vându casa cu o jumătate de milion, așa cum voia tata. Dacă ar fi stăruit o obținea poate mai ieftin. Așadar, cuibul unde ne adăpostisem dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-mi ții de urât toată noaptea. Ne solicitam unul pe altul, cu atenții și menajamente, arătin-du-ne o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole în fond. Am prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fier s-a introdus în coșul pieptului nimicind tot ce se afla acolo. Nu era însă o durere fizică, ci una sufletească. Degeaba încercam s-o alung invocând justificări neroade sau gîndindu-mă la falanga inepuizabilă a cârnățăreselor. Cumplita sfâșiere interioară stăruia, e drept, cu intermitențe, dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabilă. Era de ajuns să-mi închipui pe Mihaela în brațele lui Nenișor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie, așa cum făcea cu mine odinioară, ca să-mi simt toată ființa măcelărită de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spus că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus să meargă la Băneasa pentru a ciocni împreună o cupă de șampanie. L-a refuzat, el a stăruit (stăruia ne-cotenit, fără sens). Piaza rea făcu să treacă prin dreptul lor o mașină. El a oprit-o ca și când voia s-o pună în fața unui fapt împlinit. (N-am înțeles când s-a întîmplat accidentul: la ducere sau la întoarcere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus să meargă la Băneasa pentru a ciocni împreună o cupă de șampanie. L-a refuzat, el a stăruit (stăruia ne-cotenit, fără sens). Piaza rea făcu să treacă prin dreptul lor o mașină. El a oprit-o ca și când voia s-o pună în fața unui fapt împlinit. (N-am înțeles când s-a întîmplat accidentul: la ducere sau la întoarcere?) Aș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în rol. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primăverii. Chintescu, tatăl Ceciliei, intră în guvern și luă internele. Ținea să mă aibă secretar general la ministerul său. N-am primit. Ce n-a făcut să mă înduplece, chiar Cecilia stăruia mereu să nu refuz. N-a fost chip. Eu voiam același post, dar la Ministerul de Finanțe, acolo unde era Nenișor. Ambiția mea nemăsurată râvnea ca soțul Mihaelei să-mi fie subaltern, întotdeauna la dispoziția mea, nu pentru a-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
durat din cărți de joc. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu mașina până la pădurea Băneasa. Am refuzat scurt, era imposibil, nu numai pentru că putea să ne vadă cineva, ci pentru că nu-mi îngăduiam eu însămi așa ceva. El stărui și puse atâta căldură încît împotrivirea mea începu să se clatine. Poate tot n-aș fi primit până la urmă dacă ghinionul nu făcea să treacă o mașină. El o opri și așteptă să mă urc. În fața faptului împlinit, n-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de violent, încît hârtia fusese ruptă.) Se sfârșise cu mine! Cât timp erai singur, aveam credința că nu m-ai uitat, că mai ții la mine, cu tot răul pe care ți l-am făcut; că amintirile noastre dragi încă stăruiesc în tine, cu mireasma lor atenuată de timp, totuși destul de vii. Pentru mine acest gând constituia o mângâiere, un sprijin, o speranță. N-aș putea spune că mă gândeam la o împăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]