7,274 matches
-
petrec în salturi". Dacă în Ioana Sandu nu vrea decât să-și satisfacă o obsesivă sete de contemplare a unei imagini, dilatîndu-o până la cele mai mici amănunte, pe un fundal intrat la rândul său în dilatare, iar romanul este indiscutabil static, este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare, este un roman dinamic. Dinamicul romanului lui Holban devine o trăsătură paradoxală atunci când scriitorul român îl consideră pe Balzac exemplu de stabilitate statică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
static, este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare, este un roman dinamic. Dinamicul romanului lui Holban devine o trăsătură paradoxală atunci când scriitorul român îl consideră pe Balzac exemplu de stabilitate statică. "Staticul" romanului nu mai are, după această alăturare, nevoie de nici o demonstrație: Sandu, ca și celălalt Sandu din Ioana, repetă variind o unică imagine, aici a Irinei. Căci, dacă se urmăresc cu atenție tușele portretului Irinei, lucrurile sunt de la început
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare, este un roman dinamic. Dinamicul romanului lui Holban devine o trăsătură paradoxală atunci când scriitorul român îl consideră pe Balzac exemplu de stabilitate statică. "Staticul" romanului nu mai are, după această alăturare, nevoie de nici o demonstrație: Sandu, ca și celălalt Sandu din Ioana, repetă variind o unică imagine, aici a Irinei. Căci, dacă se urmăresc cu atenție tușele portretului Irinei, lucrurile sunt de la început precise
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
convingătoare pentru Sandu: Niciodată nu am văzut-o așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu dovedește nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static. "Intriga", în măsura în care există, nu aparține exteriorului, ci subiectivității, succesiunii prelucrărilor afective ale temei, încercării "melodice" de cristalizare a lucrului. La portretul Irinei sinuciderea nu mai adaugă decât ultima notă ("Ea care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare"), fixînd-o într-un ultim gest măreț. Gest totuși nesigur, "poate a lunecat...", astfel încît imaginea Irinei rămâne nu neclară, ci nedesăvârșită. Făcând abstracție de ambiguitatea morții în sine, situația este simbolică pentru lipsa de progres și de limită a staticului: cartea poate continua la infinit. Dacă nu este creată o altă Irina, în schimb nici cea aparent creată nu este concludentă. Pentru a fi astfel imaginea Irinei ar trebui să cuprindă toate amănuntele, decorurile, toate vibrațiile sufletești în care ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
infinit. Posibilitatea unei lecturi care formulează dinamicul, adică o scriitură condiționată și dependentă de evenimente exterioare, îndreptînd atenția lectorului de la interior către exterior, este susținută în egală măsură de text ca și cea a unei lecturi care caută să întîlnească staticul. Și în această ipostază a romanului lui Holban, Sandu încearcă să înțeleagă faptele și chipul Irinei, bineînțeles așa cum apar date în conștiința sa atunci când le rememorează. Însă evenimentul își păstrează puterea și autonomia chiar și în această situație: căci nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Chiar de nu-i așa și-afară, Scriu în mica fortăreață, Vers să torn - dulce povară. Cu picioarele de gheață Merg prin casă c-un baston Să probez că am viață, Că-s cu timpul încă-n ton. O viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc Cu cinste pe platforme. * „Praf în ochi” ne dă guvernul, Deși drama e pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
al propriului interes și al propriei observabilități. Era conștient că este scena perversității, Își știa propria disperare. Și frică. Teroarea-i. Aici puteai vedea sufletul Americii În Încleștarea cu probleme istorice, luptându-se cu anumite imposibilități, trăind violent stări inerent statice. Fiind conștientizat, dar Încercând el Însuși să conștientizeze, să acționeze. Încercând să stârnească interes. Această Încercare de a stârni interes era, pentru domnul Sammler, un motiv de căutare a nebuniei. Nebunia stârnește interes. Nebunia este Încercarea de libertate a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Connolly câteva cuvinte de consolare. Și apoi s-a întins și l-a mângâiat pe cap. Când și-a îndepărtat degetele, câteva șuvițe s-au ridicat după ele, electrizate. Sheba a râs și a făcut câteva remarci amuzate despre electricitatea statică din aer. Connolly a închis ochii și a zâmbit: — Mai faceți asta o dată, Miss, a zis el. Înainte de acest incident, Sheba se întrebase când și când cu privire la dimensiunea experienței sexuale a lui Connolly. Masculii din clasa a zecea de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deasupra ei când țipetele ei au alertat un alt profesor care trecea pe acolo.) Dar ăsta a fost un caz singular. În general, tensiunea sexuală a populației de elevi a școlii nu e decât un zgomot surd de fundal: unde statice ininteligibile. După ce am terminat cu discursul în fața băieților, i-am dus înapoi în clasă și am stat până i-am văzut că se apucă de teme. Felul în care am acționat în această ocazie n-a fost însă unul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tăcerea aceasta nu mai încape niciun ac zidul de lângă mine își urcă iedera de parcă mi-ar spune că drumul pe care merg e greșit și încă nu m-am oprit și nu e nicio inimă aici mamă în lumea noastră statică părem mai grăbiți ca niciodată și doar am renunțat pe rând la fumat apoi la euri acum stăm fiecare în spitalul lui privind ca niște bolnavi descumpăniți un medic bolnav în centrul orașului se-aprind lumini trupul mi se înconvoaie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sau, dimpotrivă, gata de plecare. Prin urmare, nu e de mirare faptul că și în notele de călătorie durata este prelungită, iar evenimentele sau povestirea se produc pe fundalul multiplelor și înșelătoarelor chipuri ale așteptării. De aici și senzația de static din majoritatea narațiunilor, de încremenire milenară într-o ordine ce pare să țină mai degrabă de cosmic. Am putea spune că la Sadoveanu așteptarea este agentul narativ prin excelență: ea înlesnește contemplația și tot ea dă apoi impulsul istorisirii. Povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
persoană minunată, dar nu există termen de comparație... A pocnit din deget. —OK, am găsit! Ai avut vreodată o durere de măsele groaznică? Una din acelea cumplite în care ți se pare că îți țiuie capul și urechile de electricitate statică; e așa de intensă că poți chiar s-o și vezi? Da? Bun, transformă aceeași intensitate în dragoste și asta e ceea ce simt pentru tine. Și Janie? —Janie? Janie e ca atunci când dai cu capul de o bârnă. Doare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu aveam chef să lucrez, nu puteam decât să dau din colț în colț și să mă uit lung pe fereastră. După-amiază, târziu, cerul s-a făcut deodată vânăt, gata să plesnească, și atmosfera a devenit fierbinte, încărcată de tensiune statică. Teenie și-a ridicat privirea de la biroul ei. — Se pare c-o să avem parte de-o furtună. Am fost așa de copleșită că a trebuit să mă așez. Cerul s-a întunecat din ce în ce mai mult și mi-am concentrat voința asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stai așa! Ăsta nu e scrisul meu. E al... Selinei! ... Târfa. E vorba de o incriminare sau m-a luat la mișto? Sfidător, am închis agenda cu zgomot Da, și după asta am telefonat. * Am continuat să plutesc pe energia statică a Manhattan-ului. CEDEAZĂ, spun semnele de circulație - dar nu le băga în seamă! Fără oprire, asta e ideea Să te străduiești, să cauți, să reușești e în întregime o problemă de voință. Așa că miezul zilei mă găsi cu un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre... De reverii ascunse-n astre... - Poema care s-a sfârșit. Sezonul iernii s-a ivit De cum ninsoarea-n geamuri bate... De depărtările-nghețate... - Poema care a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Oxyput VII au elaborat un dispozitiv pentru detectarea acestei esențe. Am făcut rost de unul într-una din călătoriile mele. Se bazează pe un concept simplu, conform căruia Esențele sunt de două feluri: pe de-o parte atomice, complete și statice, iar pe de altă parte ionice, incomplete și dinamice. Ceea ce s-ar putea chema Ionii Sufletului. îUn râs scurt.) Dispozitivul pe care urmează să ți-l arăt se cheamă Ochiul Ion. Poate examina și înregistra structura Ionică specifică câtorva oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
morală a ambiguității” ce deturnează totul în deriziune și grotesc - un grotesc care nu rezidă din frica de moarte (cum credea Ruskin), ci din “teama de viață” (Kayser). Categoriile care se aplicau lumii noastre vizibile devin inaplicabile, se abolesc legile staticii, “naturalul” este distorsionat iar ordinea istorică este fragmentată. Groaza este provocată de acestă lume în transformare, care anulează individului orice capacitate de orientare și împinge ființa umană în absurd. Acest fapt reliefează raportul absurdului cu tragicul. Jan Kott făcea referire
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
scape de experiențe. Și avea bietul om dreptate, că nu-i reușeau decât foarte rar. Se ferea când punea cîte-o substanță în eprubetă, de parcă-i era frică să nu-i sarpă-n ochi! Pe trimestrul I, făcuse nu știu ce experiențe la "Electricitatea statică" și, ca de obicei, nu-i reușiseră. Cum afară era umezeală și burniță, el, cu o mutră radioasă, ne dădu următoarele explicări suplimentare: ― Ați văzut, domnilor, că am îndeplinit toate condițiile necesare pentru ca experiența noastră să reușească pe deplin. Dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Luptătorul nu mai simte greutatea și oboseala corpului, fiindcă a atins starea wangwoo, uitarea de sine, intrând În contemplarea propovăduită de Budha. - Kiba-dachi. - Cum? - Nu este decât o poziție elementară de luptă japoneză, kiba-dachi. Niciodată folosită În luptă, fiindcă e statică. În tehnicile Ninja nu există staticul. Liu Huang rămase gânditor. Așadar, tehnicile de luptă se asemănau, dar rămâneau diferite. Același univers, alte viziuni. Întâlnirea cu Oan-san i se părea un lucru minunat, iar timpul În care avea să comunice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oboseala corpului, fiindcă a atins starea wangwoo, uitarea de sine, intrând În contemplarea propovăduită de Budha. - Kiba-dachi. - Cum? - Nu este decât o poziție elementară de luptă japoneză, kiba-dachi. Niciodată folosită În luptă, fiindcă e statică. În tehnicile Ninja nu există staticul. Liu Huang rămase gânditor. Așadar, tehnicile de luptă se asemănau, dar rămâneau diferite. Același univers, alte viziuni. Întâlnirea cu Oan-san i se părea un lucru minunat, iar timpul În care avea să comunice cu el era, deja, extrem de prețios. Plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spectatoare pe care nu a cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu petele de alb mat al rufelor, totul își despărțea luminile de umbre, totul era static, nu circula, nu se infuza ca atunci. Străbătând casa, Mini privi lucrurile dezordonate și le sfătui să nu fie triste, să primească legea acelei prefaceri, ca pe o lege vie, care din mumificarea lor dăinuitoare le dăruia transformărei, deci traiului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]