1,687 matches
-
au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s-au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și morfo-sintactice de echivalare.tc "5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s‑au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
marchează pauză în vorbire, întreruperea șirului vorbirii, ele capătă și un important rol stilistic. H. Jacquier preciza:’’Puterea unui semn de punctuație oscilează între doi poli: gramatica și logica pe de o parte, iar pe de alta parte, afectivitatea și stilistica. Se poate defini aici, valoarea oricărui semn de punctuație în funcție de două variabile: una stilistica si psihologica, altă logico-gramaticală’’ Cele mai multe sarcini în domeniul punctuației îi revin școlii. Scoala românească are tradiții de onoare în transmiterea normelor de punctuație corectă. Caragiale vorbește
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
H. Jacquier preciza:’’Puterea unui semn de punctuație oscilează între doi poli: gramatica și logica pe de o parte, iar pe de alta parte, afectivitatea și stilistica. Se poate defini aici, valoarea oricărui semn de punctuație în funcție de două variabile: una stilistica si psihologica, altă logico-gramaticală’’ Cele mai multe sarcini în domeniul punctuației îi revin școlii. Scoala românească are tradiții de onoare în transmiterea normelor de punctuație corectă. Caragiale vorbește despre “ Sfintele analize și dictări ale lui Basil Drăgoșescu, la care nu se putea
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
Scrisorii pierdute pare că îi contrapune deliberat un antimodel, în modul de a vorbi și de a scrie al personajelor sale. Din mostre ale limbajului acestora se pot lesne întocmi cel puțin trei "antimanuale": de gramatică, de logică și de stilistică. Pentru cel dintâi se pot folosi rezultatele câtorva studii de prestigiu. De exemplu, atât Iorgu Iordan în Limba "eroilor" lui Caragiale 117, cât și Ștefan Cazimir în Caragiale universul comic 118, au investigat riguros aspectul lingvistic al comicului caragialian, aspect
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge, 1996. Cook, Guy, Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004. Genette, Gérard, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981. Hegel,G. W. F., Prelegeri de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge, 1996. Cook, Guy, Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004. Genette, Gérard, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981. Hegel,G. W. F., Prelegeri de estetică, vol. I, Editura Academiei, București
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
136 Henri Morier, Ironia, în "România literară", 1971, nr. 8. 137 F. Heinrich Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, p. 299. 138 Jean-Marc Defays, op. cit., p. 87. 139 Maria Helena de Novais Paiva, Contribuçao para una stilistica da ironia, 1961, apud. Popa, Marian, Comicologia, ed. cit., p. 211. 140 Northrop Fry, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 296. 141 Roland Barthes, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987, pp. 158-170. 142 Mircea-Doru Lesovici, op. cit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pp.21-24. 121 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123 Idem, p. 55. 124 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 84. 125 Ibidem. 126 V. Gabriela Duda, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, 2004, p. 289. 127 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 117. 128 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, Editura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123 Idem, p. 55. 124 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 84. 125 Ibidem. 126 V. Gabriela Duda, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, 2004, p. 289. 127 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 117. 128 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, p. 825
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje din clasicii francezi și din scriitorii români. Capitolul final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
pe care le-a ținut la ambele secții: metodica predării specialității, tehnica cercetării științifice, cursuri practice de analize literare și traduceri, curs de teoria traducerii (ultimul doar la secția de limbă rusăă. În domeniul cercetării și-a îndreptat preferințele spre stilistică și spre critica de traducere, discipline ce i-au permis să-și pună în valoare capacitatea de investigare minuțioasă a textului literar. Pot fi citate lucrări de fină analiză consacrate stilului particular al unor scriitori francezi ca Aragon sau Pierre
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
contemporanăă, A. Zacordoneț a devenit, în același an, șeful Catedrei de limba și literatura rusă de la Universitatea ieșeană, funcție ce a onorat-o până în 1975. În anul 1973 a obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza: Probleme de stilistică comparată privind limba română și limba rusă, după care devine profesor titular. Pe plan didactic a ținut cursuri și seminarii la diverse discipline ca limba slavă veche, gramatica comparată a limbii ruse, gramatica istorică a limbii ruse, istoria limbii ruse
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și al lingvisticii ruse au dus la elaborarea unor studii care ocupă un loc de frunte în activitatea sa științifică. În această direcție, în afară de Gramatica limbii ruse și Cursul de limba slavă veche, se detașează teza de doctorat - Probleme de stilistică comparată privind limba română și limba rusă, care reprezintă încununarea unei munci și a unei cariere de o viață întreagă. Teza este un îndreptar - atât teoretic cât și practic - în arta traducerii, îndeosebi din rusă în română. Alte studii lingvistice
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
scria mai bine, cu mai multă expresivitate și convingea publicul nostru, același tip de public în fond ca și azi, mult mai des decât o putea face Rosetti, care era un stilist cu totul mediocru. Nu doar pentru că practica o stilistică a reținerii cum spuneam, eu prefer acum acest tip de stil -, ci pentru că și aceea era mediocră. Într-o confruntare publică cu CTP, aproape oricine pierde, oricâtă dreptate ar avea, pierde la "marele public" vreau să spun, nu neapărat și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am pierdut/ de ce nu m-aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR, 1970, 2; Mircea Iorgulescu, „Mioritiada”, LCF, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 449-455; Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
istorice ale ziaristicii românești ardelene", în Studii istorice, volumul V, Sibiu-Cluj, 1945-1946, Marina Cristea, "Primul ziar românesc Fama Lipskii", în Gazeta literară, 3 februarie, 1966, Nicolae Iorga, Istoria presei românești, Editura Atelierele Societății Anonime "Adevarul", București, 1922. 300 Victor Vișinescu, Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic, Editura Victor, București, 2003, p. 106. 301 Ne referim la teritoriul României Mari, chiar dacă analiza presei catolice pornește de la începutul secolului al XX-lea. 302 Din raportul întocmit de J. Georgescu și M. Teodorian
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică originală, alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa eroii să se contureze singuri și îi „susține” cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai redactat, în colaborare, dicționare de factură enciclopedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
G. pledează, dintr-o perspectivă interdisciplinara, pentru apropierea dintre cercetările de limbă, literatura și muzica, sub semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții fundamentale în domeniul stilisticii: după o serie de studii și articole, publică trei opere de sinteză, consacrate stilisticii franceze, italiene și romane (Précis de stylistique française, 1967, Introduzione alla stilistica italiană, 1971, Introducere în stilistica literară a limbii române, 1976). Comparatist, G. a cercetat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
muzica, sub semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții fundamentale în domeniul stilisticii: după o serie de studii și articole, publică trei opere de sinteză, consacrate stilisticii franceze, italiene și romane (Précis de stylistique française, 1967, Introduzione alla stilistica italiană, 1971, Introducere în stilistica literară a limbii române, 1976). Comparatist, G. a cercetat influențele culturale și contactele literare care determină circulația formelor metrice. În acest sens, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]