2,691 matches
-
mama. Ce molcuț. Ce călduț!“. A aflat că nu există Moș Crăciun chiar de la bunica ei, pe care a tras-o de limbă până a cedat! Ce lovitură! După ce a plâns toată ziua, spre seară, sfârșită, îmi spune cu glas stins : „Nu există Moș Crăciun !“. Și-apoi, oftând ca un copil ce e : „Dar bine că există Dumnezeu !“. Trebuie să fie undeva o casetă cu vocea ei de rățușcă. Am păstrat ani de zile toate hainele. Apoi am început să le
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
pe o ușă laterală, fără să fie văzut de nimeni. În amurg, pe Cheramoya Avenue: În Hollywood, la un cvartal distanță de Franklin. La numărul 5261 o casă În stil Tudor, cu patru apartamente, două sus și două jos. Lumini stinse. Probabil că era prea tîrziu ca să-l Înhațe pe „Chester“, omul zilei. Jack sună. Nici un răspuns. Urechea lipită de ușă. Ascultă cu atenție: nici un sunet, punct. Cheia În ușă. Bingo! De la prima privire se vedea că Hinton jucase cinstit: hogeacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fiu următorul șef al detectivilor, nu tu“. Scuzele pentru că pleacă durară o veșnicie. Ajunse la casa ei pe cînd amețeala se risipea dureros. Ora 6.00 - Inez ajungea acasă În jur de 7.00. Ed intră și așteptă, cu luminile stinse. Timpul se scurgea chinuitor. Ed urmărea mișcarea limbilor ceasului. 6.50 - o cheie În broască. — Exley, ce faci? Stai la pîndă? Ți-am văzut mașina afară. — Nu aprinde lumina. Nu vreau să-ți văd fața. Zgomote, chei zornăind, o poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Port taina-ncărcată de dor, Sub ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
mai mult pe patul lat și moale. „Nu-i nimic, o indispoziție, nu vă faceți griji“, le zisese printre dinții strânși să nu strige de durere, „o să-mi revin, nu vă faceți griji“, și rămăsese singur în încăperea cu lumina stinsă, între paltoane și haine de blană moale și parfumată, zvârcolindu-se un timp, ghemuit pe o parte, cu o mână sub cap, privind geana de lumină strecurată pe sub ușă din încăperile celelalte, unde răsunau vocile și muzica. O auzea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să terminăm partida asta în pace?“. „Ai grijă, ai să pierzi“, spunea Vlad Dumitrescu. „Pe mine nu mă deranjați, puteți comenta oricât.“ Dar se îndepărtaseră deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș așezat într-un colț, alături de divanul acoperit de un pled flenduros. Îi priveam din pragul ușii cum se mișcă înlănțuiți și el îi șoptește ceva și ea râde nedumerită. „Ia ascultați-vă-ți aicișa“, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
infarct. Mă pusese să-l sun pe bucătarul-șef În persoană și să urlu la el, În vreme ce ea stătea lângă mine și Îmi spunea ce să-i zic. „Îmi pare rău, domnișoară, Îmi pare foarte rău“, răspunsese el cu voce stinsă și mi se păruse cel mai de treabă om din lume. „M-am gândit doar că, dat fiind că domnișoara Priestly este un client minunat, ar prefera să servească ce avem noi mai bun. Nu am cerut mai mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cîteva chestii plictisitoare despre emisiune, bănuiesc. Da. Ei, În ordine. — Pe curînd. — Da, desigur. La revedere Julia. — La revedere. Un hîrÎit, apoi linia se Întrerupse cînd Julia Închise telefonul. Helen stătu o clipă cu receptorul Încă la ureche, ascultînd ecoul stins și fîșÎitul care rămăseseră În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă și puse telefonul În furcă repede și fără zgomot. — Ce mai face Julia? se gîndi Viv să Întrebe, În timp ce ea și Helen umblau prin birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Liniște Stăpân peste văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță, tocești penelul scursorilor
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
clădirii Warburg. Mai puțin azi. Azi taximetriștii sunt cu toții plecați la mitingul pe tema „s-o facem pe Kate să Întârzie“. După șapte minute de așteptat pe trotuar fără să mă isterizez, mă arunc În fața unui taxi care are semnul stins. Șoferul virează ca să mă evite. Îi spun că-i dau dublu dacă mă duce până la școala lui Emily fără să folosească frânele. Pândind de pe bancheta din spate, În timp ce ne croim drum pe străzi Înguste și blocate, simt cum pulsul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
reușit în final supunerea lor121. Însă imensa sursă a discordiei și lipsei de uniune în Biserica apuseană au fost diferiții antipapi care au apărut; și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, marea schismă apuseană, care, fie și stinsă, a lăsat mulți germeni ai separării, ai invidiei, ai ostilităților secrete între națiunile creștine, germeni întăriți de tot ceea ce s-a făcut cu ocazia schismei de și mai memorabilele Concilii de la Pisa, de la Constanța și de la Basel. Acea schismă a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o cucerire deplină: Biserica însăși părea obosită în acest al X-lea secol să tot strige și să tot protesteze în van împotriva uzurpărilor, părea că nu mai are nici voce, nici suflu, atît de slab vorbea cu glasul său stins. Noi ne găsim în cel mai nefast secol. Clerul rătăcit de la calea sa, orbit de bunurile trecătoare și aproape gata să-și vîndă demnitatea și conștiința, la care se adaugă o importantă împrejurare, care poate adînci aservirea ecleziastică, adică puterea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În fața apartamentului lui Frank, covorul gros, arat de o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut că undeva dincolo de dormitor tocmai murea o lumină, slaba lucire remanentă a unui bec abia stins. Apoi raza farului din Marbella mătură peninsula, Înflăcărînd acoperișurile din Estrella de Mar. Am intrat cu valizele, am Închis ușor ușa În spatele meu și am pus lanțul. Lumina lunii acoperea mobila din jur ca un strat de praf. În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mașinii lui Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de zor schimbătorul de viteze, luînd curbele În siajul mașinii polițistului și Încetinind doar din respect pentru beregata mea rănită. — N-ar trebui să fim aici, Îmi spuse ea, părînd Încă șocată de ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ștergeau ochelarii de sticlă ieftină, cu evlavia păstrării unor lentile de o limpezime extraordinară ale firmei Karl Zeiss din Jena; cu negustori armeni meditativi, ce-și încălzeau, iarna, degetele, ieșind din mănuși fără burice, la cățui, cu jeraticul pe jumătate stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății mele și al multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa de curând, nici libertatea dumitale, nici teritoriile de care se face vorbire! Din înălțimea amețitoare a balconului de la bloc, madam Șocarici asculta, cu atenție, schimbul lor de replici, răspândind o agitație voioasă prin echilibristica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-n fiu. De aceea m-au și ales călăuză la Marea Companie Turistică de Vest, rosti el. Ultimele precizări ghidul-șofer le enunță cu mare mândrie. Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-o secundă, o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sărutai umerii În bătaia luminii de iunie: eram, pentru o clipă, În 1941, imediat după aceea din nou În camera aceasta, acum la Început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă Îmbrățișă Încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea În cenușiu, iar eu nu Îndrăzneam să Învîrt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, În 1941? Și tu și eu știam. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
documentarului înflorind în ficțiune pură. Majoritatea celor care vorbesc despre el sunt femei vîrstnice, într-o casă în care bărbatul a lăsat umbre care se aștern indescifrabil pe obiectele pe care le-a atins. Poți privi chipul de o frumusețe stinsă al Rosei Elena Carvaial și te poți imagina în lumea de mătuși silențios-funerare din povestirile lui Fuentes. Yulena păstrează tonul testimonial al persoanelor intervievate alternînd însă într-un dozaj armonios plimbarea prin pădurea de simboluri, prin casa-pinacotecă, în poveste, cu
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
replică la constatul unor pierderi ireparabile; dincolo de nostalgii, el invederează o vitalitate în care se împletesc uimitor nădejde și istorie subie, îndurată. E, în acest plin, al unei robuste trăiri, mai mult decît pioasă rememorare, decît obstinație cătînd înspre altare stinse. Preluînd cuplul de noțiuni din titulatura expoziției, Clipa, prezentul, iluminează curajos Mileniile, - și gustul artistului, capabil de austeritatea abstracției, nu-și refuză nici aspra bucurie a concretului, în multiplele lui manifestări, în pregnanța volumetrică a atîtor semne indelebile din orizontul
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
le-a făcut loc în "depozitele miraculoase" ale amintirii sale, spre a le evoca în două volume, dintre care ultimul, postum, face obiectul prezentelor însemnări. Predomină aici un șir de "truditori modești, dar cu mare tragere de inimă pentru cultură", "stinși prematur ori dispăruți numai, aproape inexplicabil, din circulația normală a destinului lor", însă cîteva nume sunt de mare notorietate. Ne oprim asupra a numai două dintre ele, nu doar întrucît, neîndoios, sunt atracțioase, ci și pentru că pe purtătorii lor s-
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]