KorAP: Find »[drukola/base=stipulație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 >

1,667 matches

Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415

altei persoane (reprezentat), iar efectele actului juridic respectiv se produc direct în persoana reprezentată. Așa fiind, reprezentarea nu poate fi reținută ca o veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor actului juridic civil 295. Singura excepție reală de la principiul analizat este stipulația pentru altul, care trebuie înțeleasă ca o operațiune juridică prin care o persoană (stipulant) convine cu o altă persoană (promitent) ca aceasta din urmă să execute o anumită prestație în favoarea unui terț296. VI. Nulitatea actului juridic civil VI.1. Noțiune

Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
art. 1609 al. 2 din noul Cod civil. 29 Este o instituție nereglementată de vechiul Cod civil, dar consacrată ca atare de practica juridică, în baza căreia părțile convin ca prestația debitorului să profite unui terț. În noul Cod civil stipulația pentru altul și-a găsit consacrarea în art. 1284 și urm. 30 A se vedea art. 1132-1133 din vechiul Cod civil; 31 Ghe. Beleiu, op. cit., p. 66. 32 Apatrizii sunt persoane care nu au nici o cetățenie. A se vedea, pentru

Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dar aceea ce se plătește înainte nu se mai poate repeta"; art. 1024 adăuga că "Termenul este presupus totdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulație sau din circumstanțe că este primit și în favoarea creditorului" 273 Dispoziția este preluată de art. 2162 din noul Cod civil care prevede că: Dacă s-a stipulat că împrumutatul va plăti numai când va avea resursele necesare, instanța constatând că

Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
Editura Rosetti, București, 2003, p. 89. 295 Pentru reglementările noului Cod civil în materie, a se vedea art. 1295-1314. 296 Noul Cod civil, prin art.1284 prevede că: "Oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terț". Prin efectul stipulației, beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct promitentului executarea prestației. 297 O. Căpățână, Tratat de drept civil, vol. I, 1989, p. 212. 298 T. R. Popescu, Drept civil, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p. 181. 299 Tr. Ionașcu, E

Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660

din derularea afacerii vor fi partajate între cei doi asociați. Orice clauză care stabilește un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociați este considerată nescrisă. În privința bunurilor puse la dispoziția asociației, asociații rămân proprietarii bunurilor, afară de stipulație contrară care ar transforma aceste bunuri în proprietate comună a asociaților. De asemenea, bunurile puse la dispoziția asocierii pot trece, în tot sau în parte, în proprietatea unuia dintre asociați pentru realizarea obiectului asocierii, în condițiile convenite prin contract și

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
considerat liberat de obligația de aport și va trebui să aducă un alt bun identic sau când acest lucru nu mai este posibil o sumă de bani. Potrivit art. 65 din L.S.C., care reglementează momentul transmiterii proprietății, "în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerțului". Se pot face discuții cu privire la aspectele ce pot constituie obiectul stipulației contrare: dreptul care se transmite de proprietate sau de folosință sau momentul

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
art. 65 din L.S.C., care reglementează momentul transmiterii proprietății, "în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerțului". Se pot face discuții cu privire la aspectele ce pot constituie obiectul stipulației contrare: dreptul care se transmite de proprietate sau de folosință sau momentul transmiterii proprietății. O variantă ar fi că stipulația contrară nu se referă la momentul transmiterii proprietății ci la dreptul care se transmite: dreptul de proprietate sau de folosință

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerțului". Se pot face discuții cu privire la aspectele ce pot constituie obiectul stipulației contrare: dreptul care se transmite de proprietate sau de folosință sau momentul transmiterii proprietății. O variantă ar fi că stipulația contrară nu se referă la momentul transmiterii proprietății ci la dreptul care se transmite: dreptul de proprietate sau de folosință. Momentul transmiterii este întotdeauna acela al înmatriculării societății și implicit al dobândirii personalității juridice de către aceasta. Intenția legiuitorului este aceea

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
cesionară și asociatul cedent sunt cele din materia cesiunii de creanță reglementate de art. 1566 și următoarele din Codul civil cu unele derogări, obligațiile asociatului fiind mai întinse decât cele din dreptul civil. Astfel potrivit dreptului comun, în lipsă de stipulație contrară, cedentul garantează cesionarului doar existența creanței, data acesteia și validitatea ei, că el este titularul creanței și că aceasta nu s-a stins într-un alt mod; nu garantează solvabilitatea debitorului cedat nici la data cesiunii, nici ulterior. În

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
naționalitatea societății comerciale și implicit legislația națională care va reglementa constituirea și funcționarea societății comerciale; instanța competentă să soluționeze litigiile, inclusiv pe cele referitoare la procedura insolvenței, citarea și comunicarea actele de procedură, locul executării contractelor comerciale, în lipsă de stipulație contrară. c) Naționalitatea. Prin naționalitate, cu referire la societatea comercială, se înțelege nu apartenența unui individ la un anumit stat ci statutul juridic, legea aplicabilă constituirii, funcționării, dizolvării și lichidării societății. Deci naționalitatea societății determină legea aplicabilă persoanei juridice. Orice

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
verificării legalității cererii de înregistrare în registrul comerțului a societății Cu ocazia controlului de legalitate efectuat la înmatricularea societății judecătorul-delegat poate constata că actul constitutiv nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 7 sau art. 8 din L.S.C. ori cuprinde stipulații prin care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau că nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății. În această situație judecătorul delegat va pune în vedere asociaților să înlăture neregularitățile. Neregularitățile vor fi înlăturate în funcție de natura

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
la îndeplinire prin actele de executare ale persoanelor anume învestite care realizează administrarea societății. Administratorii au putere deplină de decizie cu privire la aceste operațiuni de gestiune, cu excepția cazurilor în care anumite decizii de acest gen sunt date, potrivit dispozițiilor legale sau stipulațiilor contractuale, în competența adunării generale. Operațiunile de gestiune aflate în competența administratorilor presupun atât acte de gestiune internă a activității societății cât și reprezentarea societății în relațiile cu terții. O societate comercială, indiferent de forma acesteia societate de persoane, societate

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
reprezenta societatea, care există numai dacă a fost oferită expres administratorului. Excepțional, în cazul societății în nume colectiv, a societății în comadită simplă și a societății cu răspundere limitată dreptul de a reprezenta societatea, potrivit legii, aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară. Deci prin puterea asociaților, mandatul administratorului poate fi limitat numai la gestiunea internă sau să cuprindă și puterea de reprezentare, caz în care administratorul este împuternicit să angajeze societatea în raporturile cu terții, inclusiv dreptul de a o reprezenta

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
care administratorii realizează gestiunea societății. În cazul societății de capitaluri, pluralitatea administratorilor este organizată de lege în structuri specifice, care realizează gestiunea societății în condițiile legii. În cazul societăților de persoane, dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv. În cazul societății în nume colectiv, a societății în comadită simplă și a societății cu răspundere limitată dacă nu s-a stipulat nimic în actul constitutiv cu privire la modul de lucru al administratorilor, dacă sunt mai mulți

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
în calitatea lor de administratori. Această obligație le revine și după încetarea mandatului de administrator, prin actul constitutiv urmând să fie stabilit conținutul concret și durata acestei obligații. Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său. Prin actul constitutiv, președintele și unul sau mai mulți administratori pot fi împuterniciți să reprezinte societatea, acționând împreună sau separat. O astfel de clauză este opozabilă terților. Prin

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
directoratului și ai consiliului de supraveghere și a personalului, sau nominalizarea de candidați pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele vor înainta consiliului în mod regulat rapoarte asupra activității lor. Reprezentarea societății în relațiile cu terții revine membrilor directoratului. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar acționând împreună. În situația în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acționând împreună, prin acordul lor unanim, aceștia îl pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operațiuni sau tipuri

Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

franceză. Or, acel cadru juridic internațional l-a constituit Tratatul de alianță defensivă, încheiat de împăratul Francisc al II-lea, cu regele Prusiei, Friedrich Wilhelm al II-lea, la Berlin, la 7 februarie 1792. Intențiile amintite sunt confirmate de câteva stipulații ale tratatului. Astfel, în cuprinsul primului articol, părțile contractante se angajau să evite orice motiv care ar fi putut, în viitor, tulbură "la tranquillité et l'union heureusement établies entre elles"4. În acest scop, următorul articol reconfirmă toate actele

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Franța. Aceasta nu însemnă, totuși, ca adera și la politica continentală a lui Napoleon Bonaparte care viza modificarea balanței de forțe din sistemul politic european, în favoarea Franței. Ca urmare, a refuzat să garanteze independența insulelor Malta, Gozo și Camino, conform stipulațiilor paragrafelor șase și 13 ale articolului 10 al Tratatului de pace franco-britanic de la Amiens 108, condiție pusă de Marea Britanie pentru evacuarea insulei Malta. La fel au procedat, de altfel, si Austria, Spania și Prusia. Mai mult chiar, Rusia și Prusia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
internațional public, sub jurisdicția lor, ceea ce pentru Poartă însemna recunoașterea stăpânirii sale, inclusiv asupra Egiptului, invadat de francezi 168. Următorul articol, al treilea, angaja părțile contractante să nu încheie nici un act internațional, bilateral sau multilateral, care să fi conținut vreo stipulație "qui puisse jamais causer le moindre tort, préjudice ou dommage à l'une des deux, ou porter atteinte à l'intégrité de șes états", iar cel de al cincilea stipula, așa cum se presupunea și în cercurile diplomatice constantinopolitane, că nici una

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
și "puterea" "de prendre pour le bien de leurs affaires, et le succès du but salutaire qu'elles ont en vue, d'autres mesures analogues au tems et aux circonstances", având, însă, ca bază, atât cât ar fi fost posibil, stipulațiile acestui tratat 173. Tratatul a fost urmat de o convenție încheiată tot la Petersburg, la 11/22 iunie 1799, care își propunea conjugarea eforturilor Rusiei și ale Mării Britanii în scopul eliberării Olandei de sub ocupația franceză 174. Tocmai de aceea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Poartă Otomană, la 16 ianuarie 1799, cu expunerea motivelor care au determinat decizia, în Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 139-140. Potrivit convingerilor lui von Knobelsdorff, însărcinatul cu afaceri al Prusiei pe lângă Poartă Otomană, măsura a fost dictată de stipulațiile trata tului încheiat cu Anglia, la 5 ianuarie 1799, prin care părțile contractante se angajau "à n'avoir que leș mêmes amis et leș mêmes ennemis" (cf., loc. cît., p. 139, n. 17); ceea ce era exact, de vreme ce clauză era inserata

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
XVI, părțile contractante conveneau "de faire de cet objet la base d'un traité particulier, solide et perpétuel, dont on s'occupera immédiatement et avec un accord parfait", data până la care se aplică clauză națiunii celei mai favorizate 22. În pofida stipulațiilor articolului XVII al tratatului de la Gatschina, disputele generate de frontieră din Finlanda nu au fost aplanate, până în prima parte a anului 1803, existând riscul declanșării unui nou conflict militar între Rusia și Suedia 23. Date fiind progresele înregistrate de armatele

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Rusiei, motiv pentru care ambele parți contractante au "mandatat", deocamdată, Danemarca să aplice vecinei sale "corecția", adică să-i declare război 38. Drept recompensă, Rusia capătă mână liberă în problema orientala, pentru a o "rezolva", potrivit obiectivelor sale, de vreme ce, conform stipulațiilor articolului opt, Franța urma, în condițiile specificate, să o sprijine că, împreună, să-i "sustragă" Imperiului Otoman provinciile sale europene. Nu, însă, chiar pe toate, căci Napoleon nu dorea o Rusie stăpâna pe intreg Orientul European, de unde ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
împrejurări și condiții specifice, un precedent ce ar fi putut influență și succesiunea să?75 Concomitent, guvernul rus a demarat demersurile în vederea anulării consecințelor aderării Rusiei la blocada continentală, pe fondul accentuării indispoziției unei mari părți a societății ruse față de stipulațiile păcii cu Suedia, care tocmai fusese ratificată, si a simpatiei crescânde față de suedezi 76. Experimentatului diplomat suedez, care avusese posibilitatea de a se familiariza cu cercurile politice ruse și să observe evoluțiile din politica lor externă, ca unul ce reprezentase

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
însă, Rusia să adopte o altă poziție, net diferită de cea a Mării Britanii în problema norvegiană. Această diferență de abordare a problemei și-a găsit expresia în tratatul de alianță pe care l-a încheiat cu Suedia, care inseră stipulația potrivit căreia Norvegia "was to be given to Sweden before military operations was initiated on the continent" (s. Ven.C.)279. Evoluția nefavorabilă pentru Rusia, în vara și toamna anului 1812, a războiului cu Franța a împiedicat-o, însă, să

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]