2,070 matches
-
de la pușcătura din front și eu am luat furtunul care ne alimenta cu aer la sondă și deschizând aerul am înturnat norul cel înecăcios, înapoi După care și Daniel Mărăcinescu, stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și numai la ceremonialul întâlnirilor cu Cristina lui cea adorată, care îl plesnea din când în când cu bilele ei albastre de mercur. Strâmbându-se de durerea aceea a bătăturilor, presate în pantofii cu catarame metalice, provocate continuu de capriciile itinerarului, trase cu urechea la râsetele ascuțite și neplăcute, ca niște cucurigu-uri discordante, de cocoșei adolescenți, care îl ajungeau rapid din urmă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mușamalizat un scandal jenant ce lega numele lor cu vinderea unor cantități însemnate de grâu deficitar către armata română. Nespus de beat, Iorgu încearcă o curte stângace Smarandei. Fata nu face nici un secret din dezgustul provocat de apropierea lui și strâmbă din nas cu silă atunci când acesta își scoate vestonul militar, pe umerii căruia se văd galoanele gradului de sublocotenent, ca să-l atârne neglijent pe spătarul scaunului ei. Pe toți sfinții, tare frumoasă mai ești! Jur că nu am văzut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
haină afară pe Manfred, pe jumătate leșinat și recuperează arma căzută pe podea. E chinuit de dureri cumplite și are senzația că trupul lui poartă o uriașă greutate în spate. Se plasează în spatele mașinii, sprijinindu-l pe rănit de cauciucul strâmbat sub forța impactului. Tocmai la timp. În scrâșnet ascuțit de frână automobilul urmăritorilor oprește lângă ei. Precedați de zgomotul sec al închizătoarelor, își fac apariția doi inși înarmați cu arme automate. Se opresc la câțiva metri și calmi, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
elocventă, foarte actuală și astăzi: "Observînd bine viața noastră, toată mișcarea noastră Ťculturalăť, cu neputință să nu ne convingem că o ducem într-o joacă - de-a teatrul, de-a literatura, de-a universitatea..., bătîndu-ne joc cu fineță de Apus, strîmbînd Apusul, dîndu-i cu tifla, căci sîntem națiune veselă, șugubață, cu talent comic, Ťtoți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanțiť...") Tot despre duel, în nr. 146, din 18 decembrie 1897, p. 1. (Despre discuțiile din Camerele Legiuitoare în legătură cu interzicerea duelului
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
de ele. Ni s-a imputat că am vorbit în ziarul noastru de modificarea legei electorale. Însă am făcut-o nu pentru a răpi sau a restrânge drepturile alegătorilor, ci tocmai pentru a ne întoarce la spiritul Constituției, ce este strâmbat, și pentru a garanta pe cât se poate mai mult libertatea alegerilor. Noi, inițiatorii și propagatorii acelor libertăți de a căror dezvoltare ne bucurăm astăzi, n-avem nimic de căutat înapoi. În țara noastră nu există legitimiști, nici orleaniști, sau imperialiști
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Cunosc un bun tată de familie care te poate distra la infinit cu amestecul de humor și abjecție care îl caracterizează. Și fiindcă sîntem admiratori ai lui Zola, care a scos afară mațele ființei umane, ca să depășim faza, să nu strâmbăm din nas, stăpâniți de un idealism puturos. În fața scenelor memorabile pe care le trăiesc semenii noștri..." Matilda se uită la mine cu o privire rapidă și alarmată. "Retrag, parcă îmi spunea ea, invitația să te distrezi pe seama spuselor lui Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era somn, se simțea obosită, se ducea să se culce. Spre sfârșitul săptămânii o văzui la un moment dat în fotoliu cu oglinda în mână (un frumos obiect din argint vechi), se cerceta cu o atenție minuțioasă și îndelungă, se strâmba, se uita când foarte aproape, când de la distanță, punea mâna pe nas, belea ochii... Nu părea nici surprinsă, dar nici cu totul indiferentă, avea doar o vagă curiozitate scârbită și reflexivă... Când aproape că aruncă oglinda, de astă dată plictisită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lăsa învinsă, și ne trezeam în alt tărâm, în care trăiam cel puțin două zile, timp în care aveam adesea parte de privirea ei divină... Alte reacții erau însă mai salutare, deși foarte rele. Se uita la mine și se strîmba:" Nu te mai preface că mă iubești, mi-e scîrbă!" " Hai, sictir", îi răspundeam perfect linșitit. Și chiar mă simțeam perfect liber, fiindcă brutalitatea reacției ei înlătura din mine strângerea de inimă, neliniștea, în timp ce puterea de a iubi nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gata s-o facă deschizând gura. Matilda se ridică și îi auzii glasul invitîndu-le pe Tasia și Tamara să vină cu ea, și ele săriră fără codeală. Băurăm țuici, aduse de Ana în mici păhărele de baccara. Marele Vasile se strâmbă și aruncă pe gât puținătatea aceea de lichid, punând apoi mâna pe sticlă și înghițind alte trei la rând. "Astea sânt pentru cucoane, zise el cu înțelegere, te pomenești că și la vin o să bem tot din de-astea, nițel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tăcere? Da, probabil! Mă așezai într-un fotoliu și așteptai să-și continue conversația, dar clipele treceau și nimeni nu deschidea gura. Mă uitai la Matilda, dar nu înțelesei: cine era urâta aia? Da, chiar Matilda, dar chipul ei era strâmbat, ca și când ar fi fost făcut din două chipuri suprapuse și acum o puternică zgâlțâitură interioară i-ar fi stricat secreta armonie. Exorbitați, ochii ei își pierduseră culoarea, verdele devenise albastru întunecat... Marele Vasile părea să rumege ceva în sensul că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
casa asta? Ăsta e musafir la el în casă, constată ea cu un humor de care n-avea nici un chef. Da, că să ajute și el ca alți bărbați, de unde, și când se așează la masă și e servit se strâmbă că nu-i place mâncarea și nici măcar nu se ferește, scuipă alături. Lasă, nu te mai șterge, o să sufere Clara câteva zile că n-o mai poți vedea până îți trece și pe urmă n-ai decât să pleci cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici la un pahar de vin nu-și puteau ascunde ura, ranchiuna și abjecția (gîndul mă ducea și la desvăluirile lui Vintilă, nu numai la ceea ce auzisem în acel bufet...). XV Chemai chelnerul, plătii toată consumația și plecai. Acasă Malilda strâmbă din nas când mă apropiai de ea. "Miroși urât, zise, unde-ai fost? De unde ai luat mirosu-ăsta? Apoi, cu o privire bănuitoare: și pantalonii unde i-ai pătat?" "La serviciu", îi răspunsei. "Ce serviciu?" "La deratizare!" "Cum la deratizare?", șopti
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curioși ce-o să zică. Ei, ce-o să zică? Chipul salvatorului iradia de bucurie, căci bolnavul își holbase ochii spre el și numai la el se uita. Nu el îl salvase? Și reuși să bâiguie și avu un rictus care îi strâmbă buzele palide: du-te în p... mă-tii de jidan! Asta îi spuse și cu forța pe care o mai avu scrâșni și din dinți. Ne retraserăm imediat îngrețoșați și îl luarăm de-acolo și pe bietul folclorist, care se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
marile spaime pe care ni le declanșează gândul neființei, corpul meu nu vrusese să mă urmeze, acum când era tânăr, când moartea lui ar fi fost frumoasă și când eu m-aș fi contopit cu marele Tot fără să mă strâmb și fără să horcăi... O luam apoi spre casă și îmi părea totuși bine că nu murisem, îmi aminteam de Silvia, de cărțile mele scrise sau de cele pe care vroiam să le mai scriu, bucurîndu-mă că le-am scris
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
analfabetă, fiindcă anii de școală ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că una dintre ele o să ajungă împărăteasă... "Niște natantoale", se înseninase bunica întru târziu... "Făăă, le spunea după ce se făcuseră mari, cu acel limbaj popular
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a mea, dar totuși alta) sau de la marele poet și filozof (presupunînd că ar accepta să mă citească, lucru puțin probabil, auzisem că devenise extrem de mefient) care desigur că demult se învăluise în propriul său sistem filozofic și ar fi strâmbat din nas în fața incursiunii mele, spunîndu-mi de pildă că... ei, ce? că viziunea mea despre lume seamănă cu a unui Procopius din Cezareea (fără grasele desvăluiri ale aceluia din Istoria secretă), un fel de pamflet negru și irelevant din punct
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
crezi, mă preveni Tasia, că Silvia te iubește. Dacă vrei să știi, habar n-are de tine. A îndemnat-o maică-sa să-ți dea telefon! Crezi că a vrut? "Nu vrei la tata!", i-a spus. Nu, s-a strâmbat, a dat din umeri. La început a crezut că tu o pui la cale, dar în ultima vreme, cam de prin toamnă, dacă ai văzut-o o dată sau de două ori." "N-am mașină la scară, zisei, și nici indemnizație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seninătatea mea, varianta obișnuitului. VII Nu-mi cumpărai schiuri noi fiindcă n-aveam bani, și nici bocanci, îi făcui o vizită tatei și mă urcai în pod să văd în ce stare erau cele vechi. Erau destul de bune, nu se strâmbaseră prea tare, bocancii la fel, avusesem prudența săracului: când îi cumpărasem cu cincisprezece ani în urmă, îi luasem mai mari. O flanelă, ciorapi groși și un hanorac mi le aduse Suzy, n-o întrebai de unde, doar pantalonii și mănușile trebuii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știu mare lucru despre ea. (Micuța Ferro, care-și ștergea pântecul, plat și dur ca o placă de oțel, își accentuă expresia și forță tonul pentru a adăuga:) A văzut un extraterestru. Așa se zice, în orice caz. Hudson se strâmbă. ― Uaaa! Nu mă-nebuni! Am căzut în cur. Apone îi chemă la ordine. Se afla deja în cabina de uscare și-și ștergea umerii. Nu avea mai multe șunci decât soldații de douăzeci de ani. ― Mișcați-vă. O să secați reciclatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pereții casei lor. Oamenii lipsiți de mijloace de comunicare nu se plimbă trăgând rafale de arme automate în toate părțile. Dacă așa au reacționat, au avut un motiv serios. Burke dădu din umeri, apoi se întoarse la ecrane. Apone se strâmbă observând stricăciunile. ― Ce porcărie! În pofida aparențelor, el nu emitea o părere asupra stărilor locului. Comentariul său era pur profesional. Sergentul șef nu putea tolera lucrul prost făcut. Apoi își aminti că avea de-a face cu coloni: ingineri, arhitecți, muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
necrezut. Am visat. Asta nu s-a întâmplat, bătrâne. Burke vru să examineze brațul comtehului, mai mult din curiozitate decât din compasiune, dar Hudson îl dădu la o parte cu un gest. ― Gata, lăsați-mă, dracu' în pace! Celălalt se strâmbă. ― Ar fi mai bine să ne arăți. Nu știu care ar putea fi efectele secundare. Substanța asta poate fi toxică. ― A, da? Și dacă-i așa, te pomenești că te duci să cauți un antidot în dulapul cu doctorii, așa-i? Dietrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
este situația? ― Cât puteam spera de bună. Santinelele A și B au rămas fără muniții, dar trebuie să-i fi rărit destul. ― Cu atât mai bine, fiindcă eu mă tem că am a vă da niște vești proaste. Hudson se strâmbă și se rezemă de un dulap. ― Ei, asta-i ceva nou. ― Ce vești proaste? întrebă Hicks. ― Va fi mai ușor să vă explic acolo. Vin acum. ― Nu plecăm de aici, făcu Hicks până să întrerupă legătura. E îmbucurător. ― Hei, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]