13,648 matches
-
Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o agitație și nici o neliniște nu m-au împins înainte. Liniștit, constant și conștient de țelul meu, am străbătut drumul vieții până aici, sus, la izvoarele râului Ava. Și nimic nu s-a pierdut. Niciodată nu am avut curajul să vorbesc cu Manfred despre neliniștea mea adâncă în ceea ce-l privește. Probabil că el își consideră existența ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dar atât de crud deformată, încât tu, într-un sens mai profund mai adânc, nici nu îi aparțineai familiei mele. Când te vedeam stând pe dușumea și răsfoind banala colecție de gravuri mediocre ale lui Doré, întreaga mea ființă era străbătută de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul teritoriu care-mi aparținea. Cu toate acestea, știam tot timpul că tu stăteai acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unuia din teancurile rămase strălucea și lumina legătura de piele roșie, iar de la literele aurite de pe cotor și de pe coperte porneau raze de lumină, exact ca acelea pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am început să tremur din toate mădularele, ca și cum o mână puternică din înalturi m-ar fi prins, ridicându-mă în aer, zgâlțâindu-mă și scuturându-mă. Dar pe urmă mi-am făcut curaj - mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sincer că nu deținea măcar un mic pachet de acțiuni la societățile marelui capitalist autohton, pentru că nu vedea nimic rău într-o astfel de asociere. Țara avea nevoie - să nențelegem bine, seniorii mei - tocmai de oameni ca Vardaru, ca să poată străbate cu succes ce mai rămăsese de străbătut din încurcatul drum care ducea de la economia socialistă spre economia socială de piață, nu degeaba era el la fel de bine văzut la Moscova, la Paris, la Beijing sau la Washington, ba poate și pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pachet de acțiuni la societățile marelui capitalist autohton, pentru că nu vedea nimic rău într-o astfel de asociere. Țara avea nevoie - să nențelegem bine, seniorii mei - tocmai de oameni ca Vardaru, ca să poată străbate cu succes ce mai rămăsese de străbătut din încurcatul drum care ducea de la economia socialistă spre economia socială de piață, nu degeaba era el la fel de bine văzut la Moscova, la Paris, la Beijing sau la Washington, ba poate și pe planeta Venus, dacă pe-acolo ar fi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca să destindă puțin atmosfera. Acum m-ai văzut în carne și oase și îți dai seama că nu a mai rămas mare lucru de capul meu. De ce nu pleci?... Să plec?! De-asta crezi că am venit eu până aici, străbătând tot orașul? vorbi Arm cu însuflețire. Nu mă cunoști deloc, Bart. Eu sunt o ființă empatică și cazul tău este, pot să spun așa, o provocare pentru mine... Și cred că pot să te ajut, da, sunt convinsă că există
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul ei suplu, catifelat și fierbinte - un leagăn al tainelor vieții și iubirii, care se înălța și cobora ușor, în ritmul respirației. O, Doamne, repetă bărbatul copleșit de patimă și străbătut de un fior adânc, îți mulțumesc din suflet pentru darul pe care l-ai făcut astăzi umilului tău rob Adam, plămădind-o din coasta lui pe Eva!... Rugăciunea ...Venise primăvara. Soarele lumina din plin balconul frumos ornamentat cu ghivece de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sufletul gol și inima grea, Arm revedea tot ce se petrecuse între ea și Bart. Bart în cărucior, neajutorat și trist, cu aerul lui de pierde vară, cu pletele neglijente, Bart încercând să se ridice din scaunul cu rotile, Bart străbătând camera sprijinindu se în cârje, Bart deschizându-i ușa de la intrare zâmbind radios. Am venit fără cârje, de aceea a durat atâta!!... Bart bombănind ciripeasca ei și qigong-ul deopotrivă, Bart lângă ea pe bancă, luându-i o frunză din păr
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
claritate visul. Aerul părea material, cerul de un albastru azuriu, intens. În iarba înaltă, necosită, plină de flori, stătea întins lângă Arm. Doamne, ce frumos mai mirosea. Își dădu seama că nu o uitase pe Armanca. O durere ascuțită îi străbătu sufletul. Camelia nu deschisese ochii. Bart o privi încă o dată. Fața ei, de altfel drăguță, era acoperită de un strat gros de cremă. Mâinile, bine unse cu cremă și ele, se odihneau în niște mănuși speciale. Părul, prins în clame
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de la Primărie: în zori trebuia să părăsească târgul! Lupii nu au venit nici peste noapte, toată zarva fusese degeaba. Oamenilor le trecuse supărarea, nu aveau simțăminte prea statornice. Vânătorul se așteptase să fie gonit cu pietre. A doua zi a străbătut târgul de-a lungul. Unii, mai în râs, mai în serios, l-au aplaudat; s-au auzit și fluierături; câțiva i-au întins mâna. Donna Iulia era de un ceas la fereastră. I s-a părut grăbit. A vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
rostul vostru să faceți ordine! Sunt alții mai în măsură! Vedeți-vă de treburile voastre, să nu iasă cine știe ce tărășenie!” Alături de Șeful postului mai erau vreo șapte-opt jandarmi. Cine omoară azi un ceasornicar, mâine răstoarnă primarul! Poate datorită zvonului ce străbătea târgul de câteva zile ieșise trupa. Umbla vorba că maimarii țării ar dori și ei un orologiu-minune. Să-l aibă acolo, în Capitală, unde s-ar fi putut petrece multe. Să află înalții dregători la timp, să ia măsuri potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu mâna. Presupun că de încurajare. Ori de rămas-bun. Dinăuntru nu le răspunde nimeni, toată lumea se ferește. Strig: nu mă aude nimeni. Nici măcar vecinii. Mă surprinde calmul cu care suport neverosimilul. Și dispoziția mea pentru mers, aproape că alerg. Am străbătut deja un număr uriaș de încăperi și cred că m-am depărtat imprudent de mult de cămăruța mea. Este imposibil să o regăsesc până se înnoptează. Nici nu mai vreau. Am o mulțime de manuscrise acolo, dar acum s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
după cum mă simt și arăt. Desigur, nimeni nu poate supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic... Doar văd. Țevi încolăcite, ce străbat ca un păienjeniș încăperile, mobile inutile, oameni umblând bezmetici, coridoare nesfârșite... Și medici. Au apărut medicii - era de așteptat -, dar aceștia, în loc să-i ajute imediat pe cei aflați în dificultate, îi duc Dumnezeu știe unde... Cine se opune este suit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
acestei drame individuale - deși, altminteri, democratic repartizate în loturi - e o excepție, și nu o dominantă. Să-i dăm, totuși, credit, în această dispută, lui Nicolae Mecu și să ne deplasăm atenția către un alt punct nevralgic al istoriei ce străbate Articolele burgheze. La o altă graniță, care pare să le fi scăpat, deopotrivă, distinșilor combatanți. Într-un loc, Steinhardt mărturisește că i-a fost greu să nu-și taxeze, cu vorbe aspre din Pantelimonul copilăriei, un amic romancier care aruncase
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
ascensiune. Îți trebuie fie un optimism incurabil, fie o obnubilare înnăscută. În primul caz, entuziasmul care te poartă suferă de o netulburată optică meliorativă: ești încredințat că lumea merge într-o direcție bună, oricîte hîrtoape și rele mai are de străbătut între timp. În celălalt caz, suferi de o fericită scădere a sensibilității la rău. Nu simți degradarea fiindcă nu ai organ pentru ea, sau chiar dacă o simți, te încăpățînezi să-i pui în lumină părțile bune. Cazul autorilor Ecranului global
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
Patul în care stau culcat e lipit de zid. E frig pe lângă ziduri. Codri întregi să azvârli în sobă, acest frig va stărui, intact, în temelii. Fiindcă moartea, trecutul nu le poți încălzi cu nimic. Războinicii puși pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetățile ridicate: Feldioara, Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
în valoare, în egală măsură, dezinvoltura mișcării și expresivitatea corporală. În schimb, structura ideatică dezvoltată în piesa Bear Crown, realizată de rezidenta americană Ivy Baldwin și interpretată de coregrafă împreună cu dansatorii Anna Carapetyan, Lawrence Cassella, Mindy Nelson și Katie Workum, străbătea cu ușurință către suprafața suitei de momente de dans, conferindu-le unitate. Jocul zglobiu sau nostalgic a stat si aici la baza fragmentelor suitei, desfășurată pe muzică de Justin Jones și pe Uvertura 1812 de Ceaikovski. A doua zi a
Dans contemporan Bacău - 2008 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7856_a_9181]
-
mireasă nebună, spectre ale unui trecut care încifrează oroarea în chiar peisajul dezolant. Povestea îi lasă oarecum gînditori pe reporteri, dar în curînd interviul cu una dintre văduve provoacă stupid ilaritate amestecată cu anxietate. Încheierea oarecum poetică cu fantoma miresei străbătînd ruinele și care ar fi trebuit să fie de efect cade greoi, diafanitate lipită neinspirat la grotescul episod anterior al interviului. Poate că aceste paranteze care deschid și închid retrospectiva și istoria ar fi trebuit să lipsească sau să fie
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
înțelese ca impresionism minor ce ar ascunde insuficiența teoretică, ori ca diletantism (antiintelectualism) bazat pe un simplu joc asociativ, fără aderență la obiect, ce alunecă în divagație, transformând textele în pretext, ci ca sedimentări de natură estetică, morală și culturală, străbătute de raționalitate, ca un distilat al unor experiențe anterioare, un ghid aprioric pentru interpretările și judecățile sale. Sunt evitate astfel dogmatismul, inhibițiile, prejudecățile și sunt depășite explicațiile cauzale exterioare, schemele și șabloanele proprii oricărui sistem susceptibil de a nu putea
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
empirică și fapt divers: adică strîngerea unor informații care, provenite din bazarul pestriț al populațiilor planetare, pot fi rînduite în caleidoscopul uriaș al unei cărți de antropologie. Și chiar asta face Dan Ungureanu în Zidul de aer. Tratat despre mentalități: străbate continent cu continent și țară cu țară spre a descrie specificul mental al populațiilor indigene: obiceiurile, moravurile și reflexele tradiționale. Cartea nu seamănă defel cu tomurile acelea fade de antropologie care îți descriu cu lux de amănunte niște fleacuri locale
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
viziunile arhitectonice ale vremii lor, nu erau cu nimic mai prejos în stima publică decât contemporanii lor din spațiul literaturii, ale căror nume pot fi rostite pe nerăsuflate până și de copiii din ciclul primar: Eminescu, Creangă, Caragiale, Alecsandri. Cine străbate de la un capăt la altul Calea Victoriei ar trebui să se gândească pentru o clipă cu recunoștință la cei care au făcut posibilă ridicarea bijuteriilor arhitectonice devenite mărcile identitare ale Bucureștilor, simbolurile prin care este recunoscut oriunde în lume. Tot un
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
necontenit liniile altor parcursuri biografice, rămășițe și fragmente pierdute ale altor vieți. Ca și cum vocea ce deapănă povestea în interiorul cărții (depoziția-monolog a pacientului față-n față cu medicul psihiatru) nu ar fi doar cea a lui Tore, un om care a străbătut infernurile veacului XX, antifascistul luptător în Spania, militantul pentru libertate deportat la Dachau în timpul ultimului război mondial, comunistul emigrat în Iugoslavia pentru a contribui la construirea socialismului și ulterior, din cauza fidelității față de ideologia stalinistă, întemnițat în gulagul de la Goli Otok
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
tatăl său. În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori” la casa de discuri „Columbia” sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreață străbate țara în lung și în lat și pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franța și chiar America. Nicolae Iorga a invitat-o să cânte la închiderea cursurilor de vară de la Vălenii de Munte, în
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
Autostrada AH1 trece prin India, Pakistan, Iran și China. Ruta transiberiană beneficiază și ea de o autostradă de „numai” 11.ooo de km. Highway 1, din Australia are peste 14.500 de km și unește principalele orașe de pe continent. Este străbătută de peste un milion de mașini în fiecare zi. Printre cele mai mici dintre cele mari se numără Route 66, în SUA. S-a născut în 1026, are 3.945 de km și unește Chicago cu Santa Monica.
Autostrăzile cele mai lungi din lume () [Corola-journal/Journalistic/70190_a_71515]
-
clandestin granița, în 1940, ajutat de învățătoare, doamna Burla, al cărei soț, jandarm român, riscase, dar, înțeles cu colegii lui de dincolo de Prut, le înlesnise fuga unor oameni de încredere din satul Ciudei. Locul de trecere: Vicovul de Sus, după ce străbătuseră pe la margine și Bahrineștii poetului, nenăscut pe atunci, Arcadie Suceveanu. Jandarmul călăuză mergea înaintea lor. Semn de recunoaștere - o furcă pe umărul drept, acte nu, lucruri de preț - nu. Mergem la strâns fânul", vor spune dacă dau peste ei vreo
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]