11,293 matches
-
scoată spada fiindcă amicii lui și doamnele Îl priveau. Fără altă introducere, căpitanul Îi străpunsese gâtul cu o lovitură simplă descriind un cerc Întreg, pe când tinerelul Încă Încerca să se așeze grațios În gardă cu picioarele flexionate și brațul Întins, străduindu-se cu disperare să-și amintească povețele elegante ale maestrului său de scrimă. Unsprezece oameni, rememoră Alatriste. Și, În afară de junele marchiz și de un soldat foarte oarecare numit Carmelo Tejada pe care Îl lăsase rece Într-unul din duelurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-i dea atenție. Cugetă din nou. — Prietenul meu are nevoie de puțină odihnă. Iar individul care l-a rănit s-ar putea să ne aștepte ceva mai Încolo... Iarăși Încercă să-l studieze mai bine pe cel din fața lui, străduindu-se să cumpănească proporția de conspirație și de sinceritate din atitudinea sa. La sfârșit ridică din umeri, dând de Înțeles că nici el, nici prietenul lui nu aveau de ales. Domnia voastră știe unde mergeam? Alatriste Îi susținu nepăsător privirea. — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel să li se opună eficient, cunoscând că unul Îl ataca din stânga și celălalt din față, Într-un unghi aproximativ de nouăzeci de grade, În așa fel Încât cel din față se străduia să-l rețină În poziția aceea, iar al doilea se folosea de ea ca să-i aplice o lovitură mortală, fie În coasta stângă, fie În burtă. Se mai văzuse și altădată În situații asemănătoare și nu era ușor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
al unui tăiș de spadă petrecut peste o piatră de ascuțit, Îi sugeră cea mai mare prudență. — Nu. Niciodată. — Niciodată? — Întocmai, Excelență. — Nici măcar pe stradă, la vreo ceremonie? — Păi... căpitanul Își mângâie cu două degete mustața, dând impresia că se străduiește să-și amintească, poate că da, pe stradă... Adică pe Strada Mare, sau prin preajma Ieronimilor, știu eu, prin locurile acelea... Dădu din cap afirmativ, cu o presupusă și deliberată franchețe. Asta se prea poate. Olivares Îi susținea privirea, impasibil. — Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neschimbătoare, ar fi spus tatăl meu. Și aceste legi sunt mult mai simple decât credem noi. Cartea de față va fi rezultatul unei colaborări cu Biserica suedeză și eu nu am absolut nimic împotrivă. Da, sunt pregătit pentru aceasta. Mă străduiesc să vorbesc rar și deslușit. Zgomotul care se aude uneori în fundal vine de la pârâul Ava, care curge mai jos de casa mea. în realitate e mult mai slab, dar atunci când îl imprimi pe bandă, vuiește, ca un torent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am chemat aici, la Bostället, îi spuse tata învățătoarei. N-a fost o întâmplare. Soția mea și cu mine dorim să subliniem că vom urmări cu toată atenția munca dumneavoastră cu fiul nostru. în special în două privințe. Eu mă străduiesc întotdeauna să am o relație cât mai apropiată cu părinții, a spus învățătoarea, aplecând și mai mult capul. Copiii sunt, în orice caz, proprietatea părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
directoarei. Dragostea de tată este atât de adâncă și plină de taine, că noi, copiii, n-o putem înțelege niciodată. Nici măcar directoarea, care era de față în cadrul serviciului ei, n-ar fi putut înțelege, oricât de mult s-ar fi străduit. De aceea speranța și încrederea noastră pot fi fără opreliști sau frontiere. Directoarea pusese deja stăpânire pe valize. Probabil că nici nu a auzit ce i-am spus: Eu am și o carte, pe care obișnuiesc s-o citesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cel care a pătimit sub Pilat din Pont, a fost răstignit și a fost îngropat, s-a pogorât în împărăția morții, a înviat din morți a treia zi și s-a înălțat la cer? încerc, am spus eu. Da, mă străduiesc cât pot. Doar sunt din Västerbotten. Și s-ar putea să reușesc cândva. Am adăugat: Ai uitat să spui că el a urcat la ceruri și că șade de-a dreapta Tatălui și că va veni din nou pentru a judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am spus, eu nu sunt șomer. Cum am amintit adineauri, mă îndeletnicesc cu o foarte mare lucrare, ca să nu spun operă. Și i-am amintit de cartea în legătură de marochim roș, care fusese distrusă și pe care eu mă străduiam acum s-o recreez, cea pe care i-o descrisesem aproape mult prea amănunțit. De bună seamă, am spus, mă aștept s-o primesc înapoi pe cea adevărată. în fiecare seară implor în rugăciunile mele întoarcerea ei, dar vreau totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în același timp, când cel care scrie își imaginează că el, cu ajutorul semnelor, creează semnificație, de fapt permite ca totul să se volatilizeze și să fie distrus. Deșertăciunile trecute sunt comprimate în vidul prezent, contemporan. De bună seamă, opera se străduiește să reprezinte existența așa cum este ea percepută de cel ce scrie, dar rezultatul nu e niciodată altceva decât neantul. De aceea trebuie rescrisă iarăși și iarăși. Prin scrisul lui, scriitorul face o drenare a trecutului, dar totodată, ajunge la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane pentru pantofi, pentru ca nici o durere a picioarelor să nu mi se oglindească pe față. Mă străduiam să fiu discret sau, mai precis, cea mai mare dorință a mea era ca oamenii să mă poată privi ca și cum eu însumi aș fi fost unul dintre tablouri. Deseori mă alăturam grupurilor cu ghizi. Din explicațiile pline de răbdare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din vârful muntelui Ava, casa tatălui meu, casa lui Elis din Lillåberg, acolo se află și o carte pe care tu, micuțule Manfred, o vei avea după mine. Și i-am pus în mână o monedă mare, strălucitoare. în vreme ce mă străduiesc să termin cât pot mai bine această carte, în vreme ce rostesc cuvânt după cuvânt, mă gândesc adesea la moarte. Ea este ceva supărător și de cele mai multe ori definitiv. Robia morții este cea mai mare povară a creației. între mine și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jurnalist! Și Bart, ca un bun jurnalist ce era, purta cu ea discuții foarte documentate, o făcea deseori să înțeleagă lucruri pe care altfel poate nu le-ar fi înțeles. O impresiona politețea lui, ca și felul în care se străduia să o facă să înțeleagă adevărata față a lucrurilor. Niciodată Bart nu fusese ambiguu sau vulgar, nu îi făcuse curte, și asta îi dădea siguranță în conversația cu el. Cu durere în suflet realiza că Liviu, care-i fusese ani
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Ai avut o copilărie fericită?... Mi-ar fi plăcut să fie fericită, răspunse Arm cu simplitate. Dar n-a fost chiar așa... A fost copilăria unei fete cu o păpușă de cârpe, cu capul de carton... Desigur, mama s-a străduit mult să-mi dea o educație, am făcut de mică engleză, franceză, balet, pictură, ba chiar și gimnastică școala de dans și de maniere elegante, cum zicea ea cu umor... Și de ce nu ai făcut artele plastice la Cluj, unde
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mobilate. Și mi-a plăcut și alegerea lor, dormitoarele lângă cel al părinților, să poți auzi copilul dacă plânge noaptea, camera de joacă, cea mai luminoasă și mai însorită... Irina nu a vrut copii, dar nici tu nu te-ai străduit să vezi asta, trebuie să recunoști!... sfârși ea cu un glas apăsat de o ciudată melancolie și peste chip îi trecu parcă o umbră. Azi nu te las să fii tristă! se grăbi Bart să acopere tăcerea cu glasul său
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
foarte mult ! Să te tratezi fără pastile, fără să mergi la poticarăș! La farmacist, adăugă ea râzând. Când Arm era veselă folosea ardelenisme. Cel mai mult îi plăcea să o audă rostind : No, ș’apoi ! No d’apoi! Oricât se străduise, nu prea reușise să o imite. Scară la cer Da, lucrurile mergeau în direcția cea bună, s-ar fi putut spune. De când Arm începuse să vină la el să îl inițieze în qigong, o lumină i se aprinsese undeva, în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a sfințit. Imaginea ei este pusă la intrarea în biserică, nu ca să i te închini ei chiar crezi că are nevoie de închinăciunea ta?!ci ca să înțelegi că, oricât de jos ai căzut, în fața lui Dumnezeu, dacă vrei, dacă te străduiești, există iertare... Vezi, oricât cred eu în reîncarnare, nu cred în reîncarnarea din doctrina indiană, care spune sec: cauză-efect, cred că lucrurile sunt mult mai complicate. Și mai cred, ca o creștină ce sunt, că Dumnezeu ne-a dăruit și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îngeraș, așa cum îi era și chipul. Cum trecuse timpul, iată, în toamnă Mădălina lui începea școala... Blondă, cu ochi albaștri, Mădălina avea părul lung, împletit în cosițe, căci și Arm și Crăița țineau mult la pletele ei blonde și se străduiau dimineața să îi împletească două cosițe frumoase. Mădălina părea în toate privințele opusul Crăiței. Petrecea ore întregi între păpușile ei, pe care le îmbrăca, le hrănea sau le școlariza, îi plăcea să fie îmbrăcată în rochițe cu cât mai multe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mă ducă la școală, de început de an, când ai emoții... Tati a venit și a stat cu mine în bancă și ne-a făcut să râdem pe toate fetele, când am intrat în clasa întâia... Da, tati s-a străduit foarte mult... N-am să o las pe Mădă să meargă singură să-și vadă părinții naturali, de-ar fi să o leg de mine! oftă Crăița. Mădă nu are pe cine să vadă, mam, Mădă a fost părăsită în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
este deci atributul unei persoane. În această optică, Michel Crozier a dezvoltat un studiu interesant asupra "fenomenului birocratic". Pentru el, în toate organizațiile, indivizii caută să-și asigure o anumită putere în chiar inima relațiilor cotidiene. Pentru aceasta, ei se străduiesc să controleze informațiile sau orice ele-mente necesare funcționării ansamblului. Aceasta poate lua forme foarte variate. Plecînd de la statutul dobîndit, fiecare individ dispune de o marjă de manevră ce se manifestă sub forma puterii. Riscul este abuzul de putere, utilizarea informațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se respecte actele de credință privind efectele benefice ale concurenței, sau privind necesitatea unei binevenite tutele publice. În toate cazurile, problema va fi de a găsi mijlocul de a incita actorii să-și dezvăluie preferințele și capacitățile. Este ceea ce se străduiește să demonstreze de vreo 20 de ani teoria incitațiilor (W. Vickrey și L. Mirles premiul Nobel în 1996, dar și J. J. Laffont și J. Tirole). În sectorul public, ca și în sectorul privat, între-barea e cum evităm rentele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se concentrează mai întîi în conținutul contactelor, durata lor, procedurile de renegociere etc. Dar ele pot de asemenea tranzita prin mecanisme mai complexe, sau prin asimilarea expresiei preferințelor la un vot, care se cheamă îmbogățit, sau vot plătit, se vor strădui să discearnă care sunt realmente preferințele individuale, pentru a pu-tea deduce mai bine preferințele colective. Nici o piedică nu există ca acestea din urmă să aibă o dimensiune proprie, ce a fost calificată drept tutelară, dar aceasta ne scutește ca, în numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
realmente preferințele individuale, pentru a pu-tea deduce mai bine preferințele colective. Nici o piedică nu există ca acestea din urmă să aibă o dimensiune proprie, ce a fost calificată drept tutelară, dar aceasta ne scutește ca, în numele interesului general, să ne străduim să apărăm fie interese particulare, fie o concepție obsoletă despre ceea ce este interesul unei națiuni. CAPITOLUL 5 POLITICI ECONOMICE PUBLICE 5.1. Politici structurale 5.1.1. Chestiunea prelevărilor obligatorii Încă de la începutul anilor 1980, un anumit număr de țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fondează, din contra, pe principiul unei acțiuni directe, în general mînată de dorința de stabilizare, deci avînd în spate un proiect de societate. În acest din urmă curent se înscrie și Școala Reglării care, așa cum o indică și numele, se străduiește să gîndească funcționarea economiilor liberale într-un cadru cuprinzător, ținînd seama de aspecte economice, dar și sociale și istorice. 6.1.2.1. Două reglări capitaliste majore Robert Boyer, unul dintre autorii cei mai importanți ai acestei școli, definește reglarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Formele instituționale" constituie a treia noțiune cheie. În acest cadru, trebuie precizate de asemenea tipurile de relații care se stabilesc între firme, mari sau mici și specificitățile raporturilor salariale. Aici intervin administrațiile publice și private, mai ales sindicatele, care se străduiesc să fixeze condițiile de funcționare a pieței muncii. Statul apare ca un actor exterior pieței, dar care ocupă un rol fundamental, deoarece cauționează regulile funcționării economice și sociale. El reprezintă, de asemenea, organismul care apără interesele unei națiuni, entitate pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]