40,154 matches
-
străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe corp, lingouri într-o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-a tras cu zgomot fermoarul. Străinul își însuși geanta după ce oferi în schimbul ei un laptop de buzunar care, deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i drept, trunchiat ochilor mei, mascați de ochelarii incognito-ului, secvențe dintr-un oraș cu case pe perne de aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochelarii incognito-ului, secvențe dintr-un oraș cu case pe perne de aer și oameni levitând printre ele, dar brăileanul, mulțumit, închise laptop-ul și-l vârî în borsetă, plecând grăbit fără să privească în urmă. Ar fi văzut cum străinul ciudat, într-un nor alb, fu înghițit de apele Dunării. S-au văzut ochii unui pește monstruos de mare, bătând cu botul aerul nopții, ca și cum ar fi vrut să spună ceva Lunii, și dispărând, fără să facă niciun val, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot din viitor! gândi paznicul și-i chestionă în limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tine. Și ai tăcut (Gustav a tăcut), convins că aveam nu numai dreptate, dar și un grad superior pe treapta învățăturii, din moment ce renunțasem de bună voie la stereotipia metodologică a călăuzirii pe Cărările Lumii, ținut mereu în lesă de cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca pe o carte neterminată. Și pentru că, întotdeauna aproape de final, există un efort ciudat pentru viață, el trebuie să fie uluitor de energic. Mioara, în fața oglinzilor, își vedea viața, 357 de imagini, 357 de cadre. Se privea ca pe ceva străin. Un nor colorat însoțind-o din copilărie. Ăla trebuie să fie Mitică, le spuse ea musafirilor din Sala Oglinzilor. El există și nu are formă. Cu un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de palier, ale cărui certuri domestice le auzi de douăzeci de ani, devine un străin de îndată ce traversează Styxul. În asemenea cazuri, ți-ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi decât ca să-l iei drept martor: „Ai văzut ce mi se întâmplă?” Termenul de martor mă scufundă în perplexitate. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
această direcție fără să reflectez deloc. Unde altundeva mă puteam duce? Era absolut necesar să-i descopăr casa. Dacă mi-ar fi spus cineva că într-o bună zi o să locuiesc la Versailles, nu l-aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de acest Baptiste Bordave descriind comportamente de care nu îmi aminteam. Evocase chiar vinul de Meursault. Din partea unui vânzător de vinuri din Bourgogne, nu era ceva neverosimil. Și totuși, nu aveam de ce să mă înfior pentru că alesese numele personajului din Străinul? Nu făcusem o afacere bună cu Baptiste Bordave? De ce era el alesul acestui mister? Mă întorsei în pat. Mă sprijineam pe un argument solid: la baza acestei povești exista un cadavru. Olaf Sildur nu-și simulase propria moarte. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
câteva bucățele pe care le disprețui, părând să spună că nu era el motanul care să se mulțumească cu firimituri ale festinului. Se eschivă și de tentativele mele de a-l mângâia pe spatele lat. Animalului ăstuia nu-i plăceau străinii. Sorbind din cafea, am apucat aparatul telefonic din bucătărie și am format 06. Nu corespundea melodiei care-mi bântuise noaptea. Apăsai pe 01, care corespunse. Ar fi putut fi și 04 ori 07, dar Olaf precizase că suna la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a fost întotdeauna soarta, am ținut întotdeauna morțiș ca alții să ne poarte de grijă, să se ocupe de problemele noastre, încît indiferența față de propriul destin și propria soartă ne-a intrat în instinct, făcîndu-ne să părem handicapați în ochii străinilor. — Dacă e chiar așa de neagră situația, zice Sena, de ce n-ați putea s-o schimbați chiar dumneavoastră? Știți bine că de ani de zile foarte multă lume își pune toate speranțele în acțiunea asta care stă acuma să răbufnească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aș mulțumi în genunchi Bătrînului, vorbea fără să știe cît se schimbase situația, Tușico, el îl luase de la orfelinat schimbîndu-i viața, confesiune lungă, Gulie, era acolo tot secretul copilăriei și adolescenței lui, marea întorsătură a sorții sale. Sînteți ca doi străini, Delfinașule, cîtă neobrăzare, Tîrnăcop, Bătrînul l-a înscris la școala militară și i-a dat după aia bani să meargă la Academie. Revoluția le-a luat tuturor mințile, cum și-au mai frecat mîinile Curistul și Părințelul cînd au aflat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta. — E foarte bine c-a durat doar patru zile, spune Curistul, gîndește-te ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi durat mai mult. În toată țara n-ar mai fi rămas nimic în picioare, ar fi trebuit să intre străinii să facă ordine, asta s-ar fi întîmplat. Nici acum nu e prea tîrziu, încearcă Părințelul să susțină aceeași idee. — Cred că v-am dezamăgit rău de tot, își dă Roja cu părerea. Așa pățesc întotdeauna cei care nu au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
uite, te anunțăm noi că pînă și ei nu sînt altceva decît niște interpuși, zise Croitorașul. Gîndește-te mai bine, crezi că întreg Blocul Comunist a căzut așa de la sine? — Vrei să spui că și de data asta și-au băgat străinii coada. Poveștile astea mi-au ajuns pînă peste cap, răspunse Tîrnăcop puțin iritat. De fiecare dată cînd se întîmplă vreo nenorocire în țara asta, sînt de vină unii care nici măcar n au habar unde e România pe hartă. — Gîndești ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scris și așa a rămas, deși ulterior s-au făcut mai multe supoziții de către mulți oameni care nu pricepeau cum de nu s-a găsit un nume de sfânt, de pe la noi: Vasile, Gheorghe, Ion, etc., punându-i copilului un nume ...străin. Până și Viorița, declarată neutră cândva, afișa o reală rezervă atunci când Victor insista ca toată lumea din casă să-i spună copilului pe numele din actul de naștere. Mai târziu, tatăl realizase greșeala: Trebuia să se numească Varlaam, nu Valraam, dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și dacă Victor n-ar fi făcut caz de demnitatea-i recunoscută, nu-i așa? În timp ce fetele mai mici ale Ochenoaiei Își puneau, reciproc, Întrebarea (tâmpă ca și ele): Ce-i atâta zarvă, că doar nu s-a ntâmplat Între străini nimic, ci În familie? Biata profesoară de franceză se răsucea În mormânt de durere, așa cum odată spusese Babaia -mama Ochenoaiei, oarbă, ducându-și cu greu cei nouăzecișicinci de ani și aflată În dușmănie cu fiică-sa din cauza unor pământuri - către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care însă, paralizat de prejudecăți, nu ar fi îndrăznit să o formuleze atât de tranșant. Texte pentru romant ´ e Noul volum de versuri al lui Petre Berea (Regăsirea în iubire, Millenium, Piatra Neamț, 2000) este romanțios, ca și cele publicate anterior (Străin în Purgatoriu și Regăsirea în speranță). Autorul își versifică mecanic declarațiile de dragoste, ajutat parcă de un metronom: „Iubirea, permanent ascuns-a și tragedie și uitare / Ca moartea hâdă să devină leagănul unor noi vieți / Angoasa nopților păgâne și nălucirile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar nu devine, din cauza modului naiv-convențional în care este descrisă: „E primăvară și sunt trist, / Colind pe străzi la întâmplare, / Privesc viața împrejur / Și mă gândesc la-nmormântare. E multă forfotă-n oraș / Și-n oameni doar vitalitate. / Sunt un străin printre copaci, / Ce aspiră la singurătate.“ (Tristețe de primăvară) Autorul nu are simțul cuvintelor. În loc să spună, de exemplu, că se gândește la moarte, el spune că se gândește la înmormântare, ceea ce e oarecum rizibil, întrucât înmormântarea e o problemă mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
moarte, el spune că se gândește la înmormântare, ceea ce e oarecum rizibil, întrucât înmormântarea e o problemă mai curând administrativă decât metafizică. Citind versurile, îți vine să te gândești la firmele de servicii funebre. Comic este și versul „Sunt un străin printre copaci“... Ce face, oare, poetul acolo printre copaci? Și de ce se miră că se simte străin printre ei? Credea, poate, că o să stea de vorbă, la o cafea, cu plopii și arțarii? Viorel Chițea nu găsește tonul potrivit nici
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dură. Moda haiku -ului Zeci de poeți din România scriu poezie în manieră japoneză. Și aceasta în condițiile în care nici un poet japonez nu scrie poezie în manieră românească. Explicația? Japonezii cheltuiesc sume uriașe pentru promovarea culturii lor. Acordă premii străinilor care se prezintă drept autori de haiku-uri, îi invită în Japonia, îi traduc etc. În momentul de față, în România există, oricum, o stranie modă a haiku-ului. „Haijinii“ români au reviste în care își publică producțiile. Există și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orgasmul, / a spus și am crezut-o. / La ora aceea munceam la una din religii. / Nu eram nici zeu, nici profet, / iar sfânt cu atât mai puțin. Fumez și parcă mănânc din fum, / Beau și parcă mă adâncesc într-un străin din altă lume, / Ce nu știam despre mine tu pari a ști aproape tot, / Bestie neadormită.“ (Bestia din tine nu doarme) Există în carte și versuri care au o anumită prospețime, în special cele care evocă liber, dezinvolt, condiția de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plînge în surdină și moș Ilarion își tot mușcă mustața albă ca neaua. Ai dreptate și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-o spunem unul la altul, nu la străini. Chiar așa, mami, ce a trebuit să... Vezi? Dar un pic nesimțiți tot sînt, concluzionează amîndoi într-un glas. Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eram zece persoane și încă vorbeam de cele spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească... Străinii acceptă greu situația și se interesează de orașul Brașov. După masă, primarul dobitoc, mă ia drept confident: Le-am zis-o. Nu-l pot suferi pe Moruzi ăsta. De ce? Prea se crede deștept. Nu pare să facă tapaj pe chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să te cerți cu un decor, un decor nu-ți întinde mâna, nu te adăpostește, nu o face pe-a omul cu tine, omule: Sumarul este o minciună cosmetizată, Doamne. Un străin strânge mâna altui străin și, gata, simbioză cât ai bate din pale. Un schimb de indiferență asumată această atingere: "Iartă-mă!... deși nu te cunosc.", "Iartă-mă!... deși nu te locuiesc.", "Iartă-mă!... deși nu te folosesc." "Iartă-mă, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unui decor, nu ai cum să te cerți cu un decor, un decor nu-ți întinde mâna, nu te adăpostește, nu o face pe-a omul cu tine, omule: Sumarul este o minciună cosmetizată, Doamne. Un străin strânge mâna altui străin și, gata, simbioză cât ai bate din pale. Un schimb de indiferență asumată această atingere: "Iartă-mă!... deși nu te cunosc.", "Iartă-mă!... deși nu te locuiesc.", "Iartă-mă!... deși nu te folosesc." "Iartă-mă, frate decor!" este totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]