1,772 matches
-
apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă bucur că i-ați observat, pentru că de-abia dintre ei alegem viitorii specialiști. Dar să mergem mai departe. Episodul 43 Cosmic School (II) Coborâră din turn și-o luară pe una dintre aleile principale ale vastului așezământ școlar, frumos străjuită de o parte și de alta cu panouri și afișe cu maxime, îndemnuri, apeluri, memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să cioplesc piatra, m-am dus și i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui. Locuia pe aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și începu să strige mânios spre zidurile palatului. Dar străinii împreună cu Auta și cu Iahuben, căruia acum îi era totuna unde s-ar fi dus, intrară în aceeași clipă în luntre. Aici nu era nimeni. Era un colț al pieții străjuit de copaci și de ziduri, unde lumea nu trecea. De aceea luntrea nu fusese văzută. - Mai bine să ne ferim, decât să ucidem! spuse cârmaciul așezîndu-se pe scaunul lui. Păcat și de animalul acela... Iahuben se uită buimac în jur
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foame, carnea de pe picioare?!... Crezi că numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o sticlă de vin de țară, Va Își lăsa privirea să cutreiere peste șesul Vasluiului, verde și Întins de nu-l putea cuprinde cu privirea, peste locurile și oamenii tuciurii ai Rediului, peste câmpurile cu porumb, vii și livezi care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
arătând cu mâna a spus: La picioarele noastre, pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și o așezare pe măsură: poalele de deal Îl mărginesc În partea aia, plopi Înalți și rămuroși străjuiesc drumul mare, biserica este aia mare și Învelită cu tablă, casele, curțile și grădinile sunt curate și frumos Îngrijite, semn că aici locuiesc oameni gospodari. Mai departe, până unde vezi cu ochii, se Întinde Bogdana spre care ... ne Îndreptăm noi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
către amiaza seninei zile de toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări muntele: un hanger roșiatic, uriaș, înfipt în cocoașele norilor, iar trufia lui nemișcată îi plăcu mai mult ca orice. Ganj Namé era Cartea comorii, asta însemna în persană, iar Islamul lua aurul tuturor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pe holuri era așa de mare, încât mă oprii în prag, cu gura căscată. Apartamentul de lux al lui Margery Pickett avea un birou dotat cu tehnologie de ultimă oră, o măsuță pe care se aflau o mulțime de reviste, străjuită de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul căreia erau plante foarte bine întreținute, un arbust de yucca într-un colț, iar podeaua era acoperită în întregime cu mochetă într-o nuanță caldă de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vină după ei călare; adunaseră deja mai multe zeci de persoane, printre care adolescenți foarte tineri cărora zăpada le lumina obrajii imberbi. Mohamed s-a întors în odăile lui să-și ia haine mai groase, apoi s-a dus, străjuit de doi soldați, să-și dezlege calul din grajd, îndărătul casei. Ieșită în deschizătura ușii, ținându-mă pe mine pe jumătate adormit în brațe și cu capul Wardei ițindu-se peste umărul ei, mama stăruia să afle de la ofițeri unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
subit În somn ori În toiul unei ședințe a Consiliului? Poarta rămânea Închisă pe veci? Se recurgea la invenția lui Alfred Nobel, adică la dinamită? Sau la bomba atomică? Mă Întrebam, pentru că altă soluție de clintire a gigantului metalic care străjuia intrarea nu Întrevedeam. Bineînțeles că n-am găsit nici un răspuns, iar ulterior nu m-am mai gândit la asta; am fost prea bucuros când, În fine, am izbutit. Fiindcă, În cele din urmă, am auzit un zgomot ușor, imperceptibil aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi dai milioane și nu m-aș muta aici! Locotenentul arboră un aer filozofic: ― Moartea c un fenomen inevitabil. ― Eu cred că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au văzut a lui ispravă, Isbîndirea strălucită dintr-o lupt - așa grozavă. Și când iar i-apucă noaptea lui Călin de grijă-i dară (90) Să păzească bine focul de a nopții crunte fiară. Când acum în noaptea - a treia străjuia Călin, deodată, Auzi un vuet mare și-nnainte i se - arată Cu opt capete cumplite un smeu mândru năsdrăvan, Cu ochi roșii de jeratec și cu sufletul avan. (95) Haide-ha, Călin Nebune! Cum veniși nu te-i întoarce, Nici s-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe altarul, domestic sau public, al iubirii de tradițional și autentic - de „rustic”, pentru prieteni. Lemnul, de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul de spații interioare, miniaturi de căruțe, roți, găleți și alte ustensile rurale se instalează în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile - aceste incubatoare de idei. Suntem precum libelulele care nu pricep de ce sticla le împiedică să ajungă la lumină. Inteligența înseamnă un ghem de interogații. Întreaga viață este străjuită de semnul întrebării. Ba chiar și moartea. O gândire plată nu poate ajunge la ascuțișurile esenței. Neantul poate fi materia primă a marilor sisteme filosofice. Uneori, misiunea savanților e să explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să te cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Accesul spre glorie este poate cea mai zgomotoasă întreprindere umană. Oamenii superiori sunt și foarte politicoși. Se urcă singuri pe cruce. Drumurile bărbaților spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. După parastasul de 40 de zile, multora dintre noi posteritatea nu le mai aduce nici un omagiu. Prometeu, Socrate, Iisus - sunt tot atâtea argumente că celebritatea este drastic impozitată. Eternitatea are timp să fie indiferentă. Cucuta a vitalizat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
căreia îi sudase un cadru orizontal și care acum îl aștepta acasă cu nerăbdare, abia spălată cu motorină și unsă cu vaselină. Cu asemenea imagini optimiste a ajuns la destinație. La stânga, ca o văduvă însingurată într-un decor verde auriu, străjuia o casă obișnuită de om înstărit, fără gard însă drăguță, în mod sigur naționalizată, cu o inscripție nu prea mare deasupra ușii de la intrare pe care scria Sfatul Popular al... și încă ceva fără importanță. La numai câțiva metri în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
codri hălăduiau turme de Elani<footnote Elanul, este cel mai mare dintre cervide. Răspândirea lui este în nordiul Eurasiei și Americii de Nord. În număr mare se găsesc în Suedia și Norvegia. A trăit și la noi. footnote>. Sus pe un dâmb, străjuia priveliștea de case albe, o moară de vânt părăsită, azi nu mai este nici urmă din ea. Pe locul unde se află astăzi moșia șuletenilor, se aflau în vremea veche, mai multe așezări de răzeși. Un sat se numea Brăițenii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri, dădeau semn spre Suceava
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură printre dinți cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]