1,841 matches
-
viața aspră, sălbatecă din lunci/ Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine/ Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci". Originarul apare în chipul increatului, ca ieșire din ascundere și ridicare la vedere. Pentru a putea fi văzut, inaparentul îmbracă "strai de sărbătoare", ia trupul unei imagini prin care transpare, mai adânc, unduirea cărnii lucrurilor, urcând din rădăcina Vieții universale, din miezul sălbatic, silvestru, al pre-făcutului. Căci ceea ce se vede - lucrurile care se văd - formează imaginea prefăcută a ceea ce apare "de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce începe să semnifice nu arată altceva decât lumina acestei limpeziri; nici nu e de fapt o imagine propriu-zisă, căci nu prezintă în lumină chipul reflectat al frumosului nevăzut, așa cum iubirea - "în pura-i goliciune - unica ei splendoare" - nu îmbracă "straie de imagini", ci se arată "asemenea zeiței ieșită ideală/ Din spasmele cu spume ale eternității"68. Ea e forma de manifestare posibilă a nemanifestatului, chipul în care inaparentul trece prin lumină și dă sens tuturor celor ce apar limpezite ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prezență-absență deconcertantă, se face pe măsură ce se desface. Exteriorul se repune în jur, ochii văd acum clar și distinct, mâinile ating lucrurile; dar nu se vede, nu se atinge oare doar imaginea, aparența celor ce nu pot să apară decât în straie de întuneric, nu intervin în vizibil decât atinse fără să se arate?4 Faptul că tocmai absența imaginii face imagine arată - a câta oară? - că și dispariția spune ceva, că în dispariție apare criptofenomenul unei manifestări infratextuale, o lumină ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din Moldova, Muntenia, Oltenia. Nu m-am gândit că voi găsi aici Dăbulenii. Impresionante sunt fotografiile unor victime: țărani bătrâni, cu fețe bătute de ani și geruri, femei Îmbrobodite, flăcăi În prag de maturitate, fete foarte tinere. Majoritatea Îmbrăcați În straie locale, naționale. Nu se Împotriveau ideologic unei alcătuiri străine, ci luptau să-și apere agoniseala lor de-o viață, adunată prin efortul mai multor generații. Ne putem gândi imediat și la consecințe: soți și soții, părinți și copii intimidați și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
La Fribourg suntem invitați pe rând să intervenim la cursul de antropologie al profesorului Ruegg, la studenții de la masterat. Le vorbesc despre noua elită care se ridică din rândul acestei comunități. Nu e vorba de elita folclorică, pitorească, Înveșmântată cu straiele lor specifice, ci de elita cultă, de specialiști, de cei formați În universități, inclusiv În facultatea noastră, la Iași. Pun Întrebări atât de naive, Încât Îmi dau seama că nu știu mai nimic despre acest fenomen. Adâncesc subiectul, fac o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări negreșit o pereche de tineri în straie de sărbătoare", sărutându-se aprig pe gură și pipăindu-se de mama focului. Chiar descoperiți, amorezii nu contenesc nici măcar o clipă drăgosteala", căci nu se simt deloc stânjeniți că au fost surprinși. "Poți să-i dai în vileag, să-i
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
păstra în trup și-n suflet de-a pururi nepătată, ca-o dalbă lumânare din ceară preacurată". Și după ce-și jeli pierduta fericire Pe pieptul de erou căzut în adormire Aflându-și iar tăria în rugi pline de-avânt Straiul de infirmieră și-alese drept veșmânt Celor răniți jertfind întreaga ei viață. Asemenea unei călugărițe, această tânără se dedică trup și suflet îndatoririlor sale, "nevoindu-se-n misia sa" cât e ziua de lungă. Mereu la căpătâiul soldaților veghea Și-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alta, după o rânduială preluată de ea de depart e, de la ai ei, învățânduămă să fac semnul crucii, ca să mă ferească DoamneĂDoamne de cel rău. O văd pășind în biserică iarăși și iarăși, cu pas mărunt și sfios, gătită în straiele ei de permanentă sărbătoare, în ton cu mireasma florilor de câmp păstrate laolaltă în „lada” casei, privind cu credință icoanele, alăturându-le din pumnul ei mic-mic, mănunchiuri de busuioc verde-verde cules din grădina casei și aduse aici, unde, iată, se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dat poruncă să publice o lege prin care, din ziua aceea, toate femeile țării să fie înveșmîntate în culorile cerului și ale pămîntului, întru deplina fericire a tuturor bărbaților ce le vor privi. Iată de ce femeile uzbece poartă și astăzi straiele acestea în culori șerpuitoare, izvorîte dintr-un asfințit și din dorința unui sultan de legendă. O astfel de pînză multicoloră îmi cumpăr și eu în dimineața asta, în piața din inima Samarkandului, de lîngă moscheea ce poartă numele celei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pășesc elegant, ca-n manej, de parcă acum ar fi ieșit din grajd. Călăreții se leagănă în șa relaxați ca la plimbare. Prințesa în văluri albastre se află iar în arenă. Lupta pentru ea a încetat, binele a triumfat, prințul în straie argintii s-a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume pune capăt miraculoasei nebunii pe care o trăisem... Ieșim în noaptea ploioasă de afară. Cerul este gol de stele, noi suntem goi de cuvinte și de gînduri. Pornim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mâncarea și un dărăp de pâine neagră, eu mai că-mi pusesem foamea la cale cu perele din grămadă. A fost bună și mâncare caldă ca în noaptea aceea, poate niciodată nu am dormit mai fericit. A doua zi, cu straiele uscate și de mână cu mătușa Irina, am mers acasă și predat părinților cu explicațiile necesare și cuvenite recomandări. Din ziua ce a urmat, au început frigurile care au durat vreo două-trei săptămâni, până la deschiderea școlii. Nimeni nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit de continua și încă zadarnica lui rătăcire : De zile întregi ne sfâșiem tălpile și unghiile făcându-ne cărare printre mărăcinișuri (I 1) . Atât protagonistul lui Sofocle cât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
consideră moartea doar o trecere sau o mutare către alt mod de viață, mult îmbunătățit și rezolvă distanța impusă de moarte între el și cei răpiți, prin accesul la transcedental pe care i-l conferă hotărârea teribilă de a îmbrăca straiul monahal. ACADEMIA MOVILEANĂ DIN KIEV ȘI SCHITUL KITAEV Analiza și Revelația Menit de tradiția existentă în comunitatea ortodoxă din Poltava să moștenească, după dispariția și a fratelui cel mare, Ioan, postul de protopop al orașului, Petru se vede nevoit să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de umbre și măriri,/ cu zările răsfrânte în cristale/ și-n dăinuirea vechilor zidiri..." (Dumitru VACARIU) Pentru un nemțean, stabilit în dulcele târg, nu există decât un loc de intrare și acela e Rohatca Păcurarilor, unde înaintașii mei își scuturau straiele și își înlăturau de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu o încercare și o răsplată, pentru cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Gusti, au consacrat ziua de eri (14 sept. 1934 - n.n.) vizitării echipelor regale studențești de pe Valea Doamnei. Pretutindeni a fost întâmpinat cu flori și zâmbete... la Corbi mașina voievodală a fost întâmpinată de un pâlc de călăreți în mândrele lor straie sărbătorești <...>. La Corbi, Stănești și Nucșoara, Voievodul s-a interesat îndeaproape de activitatea celor trei echipe regale ce lucrează pentru culturalizarea și ridicarea satelor noastre, întreținându-se cu studenții, vizitând gospodării țărănești și ascultând cu simplitate și bunăvoință păsurile țăranilor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
străvechi al satelor Bucovinei, mâinile harnice ale omului și mintea lui ascuțită, ingenioasă, talentul lui creator, i-au dat satului o altă înfățișare. La sfârșit de săptămână, în satele bucovinene se deschid capacele lăzilor de zestre, scoțându-se la iveală straiele tradiționale menite să cinstească pe omul care le îmbracă și să-i împodobească bucuria petrecerii zilei de sărbătoare. Bătrânii meșteri din Costișa, printre care domnul (zis) Verigă (Ion Covașă) au luat din grădina naturii căldura și armonia culorilor vegetale. Au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu „hanami” (admirarea florilor de cireș), dar și ca pe un bun prilej de întâlnire și de distracție la umbra cireșilor în floare. Rozul florilor se combină foarte bine cu verdele crud al ierbii. Oamenii sunt frumos îmbrăcați, unii în strai tradițional. Femeile sunt foarte cochete, îmbrăcând tradiționalele kimonouri în culori ce rivalizează cu florile. Deși festivalurile se petrec în comunități unde participă toată lumea, de la mic la mare, „hanami” are ceva special. De ea te poți bucura și în solitudine... Cei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
al vostru, domnilor! Da! Le tăgăduiți orice drept, Îi disprețuiți! Dar nu uitați că, dacă n-ar fi ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe și țes stofă fină, ei aduc din țări Îndepărtate pietre prețioase și armăsari mândri, piei și sare! Ce-ar fi viața noastră fără toate acestea? și care le e plata? Nimic altceva decât lovituri, umilințe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Părul negru, cârlionțat, Îi cădea pe umeri descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strânse inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și și Întoarse capul ca să poată rezista ispitei. Ține totul cald, prietene Albin. știi bine că nu pierd niciodată ocazia să mă În frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răspunse cu un zâmbet, iar Solomon Își ceru iertare că nu Îl salutase potrivit rangului său. După ce se așezară cu toții, gazda spuse: — Vă rog să mă iertați dacă nu Înțeleg! De ce trebuie un domn atât de nobil să călătorească În straie atât de nepotrivite? Sunteți cumva În primejdie? Dacă e așa, vă rog să credeți că vă vom ajuta pe cât ne stă În putință. Cu toată smerenia, vă rog să dispuneți de mine și de casa protectorului meu, ca și cum ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o isihie completă, ca doi ermiți. Își respectau cu strășnicie un anumit program: regimul alimentar, rugăciunile, posturile și toate cele ce țin de "sufletul" omului. Pe atunci, personajele noastre din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
își ascute ciocul de o piatră ca să încerce intonarea unei Missa solemnis, cum nu s-a mai auzit niciodată. Mai putem adăuga aici și varianta în care pisica papă mierla iar fanfara militară este dirijată de un pitic îmbrăcat în straie de claun. Mai mult, copiii din parc rîd de pitic și aruncă în el cu cocoloașe de hîrtie. Un cocoloș de hîrtie lovește în cap pe judecătorul orașului care decide ca toată lumea să fie arestată, inclusiv mierla care tocmai este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din pungulițe. Cinci fiind, aveam din abundență... Apoteoza zilei de întoarcere am trăit-o când am prins o barieră. (Trebuia să fie și o apoteoză! - Nu?) Bariera s-a împotrivit planurilor noastre la momentul potrivit: exact când natura își îmbrăcase straiul de sărbătoare și ne pregătise o ultimă surpriză, o ultimă dovadă a măreției și purității ei. Coborând din mașină pentru dezmorțirea de rigoare și ridicând ochii spre cer, acesta ni s-a înfățișat în toată grandoarea sa: un mare bandhan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]