1,879 matches
-
din istoria și literatura engleză). Păcală în noul său rol îi spune că Dumnezeu face scări de urcat și de coborât. Imediat trimite la secret pe fostul împărat și... după un timp poruncește readucerea celui arestat, își schimbă din nou straiele și rolurile, scuzându-se: „Să mă ierți, împărate, că te-am păcălit așa de tare, dar așa suntem noi, țăranii: „iubim cu foc, lucrăm cu tragere de inimă și glumim fără răutate.” Păcală judecă și păcălește pe toți asupritorii poporului
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-n el stofă de bun administrator. Și, până una-alta, a ajuns să se ocupe de un soi de aprovizionare administrație, Împreună cu specialiști În materie, din mănăstire. Măicuța s-a Încadrat, ca de când lumea, În colectivul de confecționat covoare și straie călugărești, din cadrul mănăstirii. Munceau, și unul și altul, cu sârg, cu conștiință și credință În cei care-i conduceau și-n cel de sus. Viața, pentru că, probabil, așa a fost să fie, i-a scos În calea fericirii, cărările lor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să fie adusă și așezată dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau limba, de poftă și de nerăbdare, imediat ce maestrul de ceremonii a dat semnalul, din prepeleacul În care sta, cu mândrie și la Înalt rang, elita cântăreților, În niște straie populare de-ți luau piuitul, și dotați cu niște instrumente lustruite, de parcă În acea clipă fuseseră luate de pe banda de fabricație. Mesenii se așezaseră, intercalați, absolvenți cu invitați, cadre didactice cu rude, amici, cunoscuți și necunoscuți. O regulă, doar, se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem rost de un prânz ca să vă lingeți pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie măcar unul dintre noi bine îmbrăcat, că straiele noastre nu prea au darul de a naște încrederea în ochii celor care ne văd! Așa că, mai întîi de toate, trebuie să avem îmbrăcăminte și încălțăminte bună. Și după asta vom mai sta de vorbă. Iată care e planul meu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
frumosului moral. Politețea Politețea este cea mai vizibilă și apreciată formă a frumosului social. Măiestrie Nici cel mai mare creator de frumos nu a întrecut vreodată măiestria naturii. Scriitor Scriitorul luptă necontenit pentru capturarea ideilor și pentru înveșmântarea lor în straie lexicale. Talent Talentul nu este dependent de caracterul sau temperamentul omului. Gânduri Noaptea și unele gânduri capătă culoarea întunericului. Creație Actul creației literare devine rodnic atunci când este impulsionat de aripa divină a inspirației. Vizită Vizita muzelor nu poate fi nici
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mâinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căuta el să‑și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să‑și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care‑i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a spus „că a venit dumnealui“. Cel de pe pat a dat să se ridice (mai apoi, când l-am întâlnit pe Dragoș, mi-am dat seama cât semăna cu el, aveau același păr lung, aceeași barbă albă-gălbuie, atâta doar că straiele celui întins pe pat erau noi și curate, părea gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ceva din el te făcea să te gîndești la una dintre figurile care apar pe cărțile de joc din anticariate sau de pe la ghicitori, un personaj evadat din miniaturile unui incunabul. Avea o prezență funebră și incandescentă, ca un blestem În straie de duminică. — Dacă Îmi veți spune cu ce vă pot servi... — Mai degrabă eu sînt cel care veneam să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu. — Pe nume... — Eu sau tata? Individul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul mai arde culori în odaie - O privire pe-o carte, pe straie, Și pasul mă-ndrumă în dimineață. Cum frigul, tremurând ca o veste, Tot plânge de-al meu și de-al tău... Tot mai mult am rămas cu ce este, Și plouă cu-o părere de rău. Am uitat dacă merg
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu simțise nevoia să și-l descopere. Era mulțumită cu ceea ce vedea în ochii celor două ființe care o priveau. Mama ei și Maria. Ceea ce vedea acum în apă nu era chipul ei. Cu o furie nemaipomenită și-a rupt straiele de pe ea. Voia să afle adevărul până la capăt. În oglinda apei apare un trup de o frumusețe desăvârșită. Doar mâinile și fața au culoarea alunei coapte, trupul e îmbrăcat într-o piele trandafirie. Se aruncă în pârâul rece ca gheața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Cum era de așteptat, în aceste blestemate vremuri, într-una din zile, fu scos pe nepusă masă, la fel cu toți ceilalți membri ai clasei conducătoare din fabrică, pentru a fi așezați, ca și în alte dăți: ticsiți rândurirânduri, în straie de sărbătoare, spre a-l primi, cu ovații, cu iubire și dragoste nețărmurită, pe genialul Conducător, cu ocazia noii sale vizite de lucru pe străzile orașului B., înveșmântate falnic în faldurile roșii ale steagurilor clasei muncitoare. Exact acestea erau relatările-stereotip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cunoscut, numai din felul în care a dat mâna cu beteagul, că e unul de-ai noștri, ce se născuse și trăiește la oraș, nu la țară. Oare ce-or fi vrând, acuma, străinul, și cu ăstălaltul, ce umblă în straie din foaie de cort kaki, și cu cel din mașina albă? se întrebă Vartolomei. Vai de capul meu și câtă treabă am și tocmai acum, vin și ăștia... Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu, foarte târziu, când adormise și bufnița bătrână, care ședea cu chirie în scorbura veche a nucului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om de rând, pentru spălat, apă limpede și ștergar nou de bumbac, el mai întâi, și pe urmă Iov, și Koșon, cel tărcat la straie. Tot așa, nu ziseră nimic, nici în capul mesei. Păreau că nici nu văd și nici nu le pasă de puii rumen-aurii, în pielițe mătăsoase, ce le alunecau pe dinainte, pe pânza albă, cu canafuri albastre la poale, întinsă frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de-a întregul contesă, inepuizabil și îndelung pregătită să accepte o floare, un compliment sau o adâncă plecăciune din partea cavalerilor ce roiesc în jurul curților Europei. În gesturile ei, sugera, permanent, performanțe de dans baroc, aparținând unor dansatori versați, îmbrăcați în straiele vremii și atingeri de mâini descoperite, cu mișcări având imediat conotații extrem de senzuale. Ciocni, mulțumind cu un surâs și, deplasându-și capul pe spate, aruncă pe gâtlej jumătate din conținutul paharului. Nu-și drese vocea, cum fac băutorii versați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de humă. La popasuri, când se oprea sfârâitul roților și cel al aripilor bidiviilor-cosași, se auzeau comunicările furnicilor care, strigându-se de la un ogor la altul, își vesteau trecerea rădvanelor străine. Împresurat de mulțimea tot mai compactă a furnicilor cu straie repede primenite, convoiul greierilor își opri rădvanele în marea Piață a templului patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]