10,586 matches
-
și artistic, Dilema veche, Dilemateca, Sisif și Tomis. Un gând de gratitudine i se cuvine mai ales lui Marius Vasileanu, fost redactor-șef la Adevărul literar și artistic. În ceea ce privește forma finală a volumului, o mulțime de greșeli s-ar fi strecurat dacă nu am fi beneficiat de corectura atentă și profesionistă a Ruxandrei Mihăilă și a Cristinei Licuță. Această carte a fost publicată grație unui substanțial ajutor financiar din partea Primăriei Municipiului Craiova. Îi mulțumim, pe această cale, primarului Antonie Solomon. Cuvânt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tot mai mulți indivizi ajung să prefere mirosul de napalm parfumului cozonacului cu stafide, încrederea în rațiunea antropică mi s-a șubrezit considerabil. Astfel, am decis că este infinit mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe care ne grăbim să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de aglomerație extremă, sunt cu capsa pusă (secreția de testosteron și gesturile machiste cresc proporțional). Îmi dau seama că senzația de claustrofobie (moștenită fidel de la ramura maternă și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul de carne, așezat în contrapunctul Pacificului. Ochii mi se îngustează, scanând împrejurimile, în timp ce mintea încearcă să găsească o redempțiune fizică. Constat cu uimire că promenada de lângă faleză este complet liberă, însă o fâșie lungă, pe care scrie, cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea devenind, spre deliciul ochilor mei înfometați, tot mai transparentă și mai umilă cu fiecare nouă înfrângere. Și, atunci, se întâmplase. Greșise numărătoarea banilor, poate că la socoteala ei înfrigurată, pierdută, mugurii de pini încremeniți în tăcerea zahărului coagulat se strecuraseră de mai multe ori între albele rotocoale de zăpadă, cu trupul proaspăt strivit al unei căpșuni uriașe în interior, sau poate că biscuiții de orez pufos și pudră de ceai verde, refuzați în cele din urmă de Reiko, atunci când le
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
între ei, decât prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă desfaceți puțin picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană a love romance-urilor lacrimogene. Vis nețărmurit despre bărbatul străin, curtenitor, galant, atent, despre suspine la lumina lunii pe pat de roze, despre declarații de dragoste în genunchi, cu buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia chiar a bărbatului japonez, care, chiar dacă a început, în ultimul timp, să mimeze cu stângăcie comportamentul așteptat de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noi asemenea unei lame de oțel. Nu este nimic în neregulă cu bideul. Să fie atunci cu mine? Trebuie să le repet, pas cu pas, tot ce am făcut. Un parcurs identic cu al lor, și totuși undeva s-a strecurat eroarea fatală care m-a transformat în paria. Între noi aerul devine dens, a tulburare se zbat genele lui Yoko. Atunci cade fulgerul revelației. Cade drept între noi, subțire și nemilos. "Te așezi altfel!" "Mă așez altfel!" "Nu te așezi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai mari și s-a izbit la început de o răcoare plăcută. După ce înaintarea a devenit mai ușoară a ridicat privirea pentru a găsi direcția în care a dispărut prepelița. A
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceste condiții s-a terminat Sfatul târâtoarelor și după trei luni de zile, melcul s-a întors pe dealul Huci, acasă la el. Pentru că anotimpul dădea semne de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
miros urât de carne friptă și de păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată ființa, când mi s-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
autoritar în înaltele sfere ale spiritualității. Că Mântuitorul Christos n-a fost înțeles nici după aproape 2000 de ani, acesta e un lucru învederat. Biserica, în genere, prin conducătorii ei, se pierde în lucruri mărunte, sau cum spune sfânta Evanghelie: "Strecură țânțarul și înghite cămila".Văd lucrurile mici, iar mila, bunătatea, iertarea și înțelegerea reală a faptelor, așa cum voiește Mântuitorul, le lasă la o parte, năruind nu pe Dumnezeu viu și etern, care este Iisus, ci întârziind opera Lui salvatoare și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu și cu atât mai puțin legătura dintre El și om, adică Religia. Dacă gândim și activăm în altfel, ne asemănăm celor ce strecură țânțarul și înghit cămila, după cum ne-a spus Mântuitorul. (Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XVI) Sfântul Apostol Pavel, mai mult decât oricare altul, s-a războit cumplit cu aceia, care țineau morțiș la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu mai corespund realității și timpului de astăzi, pot fi abrogate sau chiar să creeze altele noi, însă de tot către un sinod ecumenic și nicidecum de unul local. 224 Adam = pământ 225 În numărul trecut al revistei s-au strecurat câteva greșeli de tipar. Se va ceti dar A. de Maizieres în loc de A. de Moizieres, Pnevma în loc de pneona și Cerberul în loc de Cerbeul. 226 "Cuvânt Înainte (Foreword)", in Flacăra Sacră, I, 1, 1934, p. 2. 227 Calinic I. Popp Șerboianu, "Cremațiunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
măsură, nefiind nimic altceva decât încercarea mută de sine a acestuia în patosul suferirii sale o modalitate a auto-afectării în care nimic nu se pro-pune vreodată ca obiectul posibil al unei măsuri, în care, de asemenea, nici o privire nu se strecoară pentru a lua sau a da această măsură. Munca ce determină valoarea bunurilor și permite schimbul lor va fi reprezentarea acestei munci vii reprezentarea a ceea ce, ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reproducându-se fără contenire, este schița unui loc conturat și deschis pentru ca să vină să-l ocupe ceva în care te poți pierde; dispariția este dispariția acestui ceva, adică eliberarea locului pentru ca un alt altceva să se poată la rândul său strecura aici apariția și dispariția nefiind astfel decât actul mereu reluat al vieții de a se desprinde de ea însăși. Numai în lumina unui asemenea act dispariția devine pe deplin inteligibilă. Ea presupune ca conținutul imaginii să nu prezinte în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ne-am schimbat mult de-atunci. Fapt e că, pentru a se duce la Întâlnirea aceea căpitanul, și-a luat zeci de precauții. În partea din spate a cingătorii și-a atârnat daga vizcaína; și am mai văzut că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
basc, În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând spada În cealaltă. Capa fiind În sfârșit goală, mi-am pus-o pe umeri. Și astfel am terminat pregătirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din cauza ei, și a doua zi În drum spre teatru, câteva amănunte neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mânerul spadei. I-am urmărit direcția ochilor, a căror expresie se asprise dintr-o dată, și prin mulțime am izbutit să-i zăresc pe cei doi bărbați care cu o zi Înainte ne dăduseră târcoale pe treptele de la San Felipe. Se strecuraseră printre muschetari și mi s-a părut că schimbă o privire de Înțelegere cu alți doi care tocmai intraseră pe una din porți și se plasaseră destul de aproape. Felul lor, al tuturor, de a-și purta pălăriile Înfundate pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
reprezentația. Ce avea să urmeze era la fel de clar ca doi și cu doi fac patru. Mai bine zis, În cazul acela concret, trei și cu doi fac cinci. Iar cinci erau prea mulți, chiar și pentru căpitan. Încercă să se strecoare spre poarta cea mai apropiată. Dacă tot trebuia să lupte, măcar s-o facă În spațiul larg al străzii decât acolo Înăuntru, Încurcat În mișcări de toată lumea, și unde cât ai clipi te pomeneai străpuns de lovituri de pumnal. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
păstrăvii și roșioarele dispăruseră și nu se vor mai întoarce niciodată. Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se topească ghețarii din interior. Bunicul o știa. Se strecuraseră prin micile pâraie din gheață și rămăseseră apoi în râul Ava. Puteau fi asemuiți cu gândurile sau amintirile scoase la iveală prin decongelare. Aprindeam câteva ramuri de mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceva asemănător. Ceea ce eu „spun“, altcineva va „scrie“. Nimeni nu va putea să stabilească precis ce am spus eu cu adevărat și ce a scris celălalt. Ce a adăugat sau ce a transformat. Prin scriere, nesiguranța și chiar îndoiala se strecoară pe furiș. Poate că spunerea este totuși de preferat scrisului, chiar dacă la început pare fără consistență și mai trecătoare? Dacă aș putea scrie, atunci aș scrie un cântec de laudă pentru alexie și analfabetism. în corespondențele mele, spune Manfred Marklund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
împotriva spiritului și a adevărului. Falsul și neadevăratul, ceea ce este lipsit de temei, escrocheria și prefăcătoria erau dușmanii cei mai dezgustători ai artei autentice. Arta, a spus el, nu trebuie să fie niciodată o escrocherie! Tocmai atunci am reușit să strecor o mică întrebare, stând în poziție de drepți: Cum stau lucrurile cu copiile? Copiile, a spus el, multiplicarea și copiile se află în zona obscură dintre autentic și fals. Ele contribuie la cantitatea artei. Dar îi scad gradul de puritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-ți plătesc biletul de întoarcere și-o să vezi tu cum o să treci la religia mahomedană și-o să-i faci temenele lui Ben Laden, în grotele din creierul munților, la Tora Bora..., la Kandahar... și la mama dracului în praznic! îi strecurase la ureche duios amenințător marele om de presă, promițând să-i semneze cu proxima ocazie un cec consistent, drept primă de fidelitate. Bart, însă, ieșise tăcut din cabinetul boss-ului, lăsându-l să creadă ce-i plăcea, și peste câteva
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]