1,808 matches
-
bătuseră în ușă... Matei izbucni în râs. Prinse în palme umerii bătrînei: ― Hai că-mi placi! Transportară cadavrul și-l întinseră pe pat. Se uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată. Mai pică-mi din buze miere, Ah, miere fără putere, Mai pleacă-ți buzele tale De îmi dă două migdale. Așa-ți poftesc voie bună Vai, mersul tău mă - npreună, De plânsul meu valea sună Scăldând ochii în furtună. 155
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
departe factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă asprimile acuzației: săracul este fie neputincios, ceea ce îl învinovățește de ignoranță și de rea voință, de lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care vorbește stricat franceza, mă trimite la alt hotel, căci aici se zugrăvește. Nu mă plîng însă, căci nimeresc pe Rue des Abbesses, în plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o cameră fără masă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
suportă, zice că n-are stil) și m-a pus nu-spun-cine, naiba m-a pus, să citesc scrisorile doctorului Bastaki către domnișoara Gorjan, cea care, după doi ani de amor, l-a împușcat pe amant cu un pistol, din fericire stricat. Sunt teribile scrisorile astea. Merită să transcriu aici două, ca să fiu prevenită, acum, după ce am cules mărul auriu din pomul cunoașterii binelui și răului. În vară, în august, el i-a scris așa: „Scumpa mea iubită, Am citit scrisoarea ta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să văd cum taie bunicul nucul uriaș. Dar am auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
odihnă și confort. În spate, exista o magazie destul de încăpătoare ticsită cu lemne de foc, tăiate de mașină vara, crăpate și stivuite de el personal, și un atelier de tâmplărie în care tot el repara din când în când mobilierul stricat sau făcea altul nou, pe două bancuri așezate unul pe stânga și altul drept în față. Pe unul din bancuri își instalase un strung de lemn și o tocilă cu pedală, ambele acționate cu piciorul prin intermediul unei curele de transmisie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mai mult decât atât, soția, de teamă să nu fi uitat vreun sandviș neconsumat, prin buzunarele genții, care să se strice, a deschis-o și a scos tot ce era în ea, adică umbrela și cealaltă geantă veche cu fermoarul stricat, pe care le-au agățat într-un alt cui. Acum, voia să o vadă neapărat! Fără a sta mult pe gânduri, s-a repezit în hol. Soția, neștiind ce-i trece septuagenarului ei soț prin cap, l-a urmat fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-am văzut? Oare, chiar le-am văzut?!“ Când a ajuns acasă, după o zi și o noapte de umblet prin pădure, Lina, nevastă-sa, l-a întâmpinat îngrijorată... Dar, surpriză; copiii au sărit veseli în jurul lui, ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doi? Despre femei sau despre cutremur? Mirosul acela de mucegai îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare locuitor Într-un grad de intimitate pe care acesta ar fi considerat-o primejdioasă dacă n-ar fi avut Încredere În el Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană? 15. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui, 16. cu cît mai puțin ființa urîcioasă și stricată, omul care bea nelegiuirea ca apa!" 17. Vreau să te învăț, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, 18. ce au arătat înțelepții, ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor, 19. cărora singuri li se dăduse țara, și printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
zilelor lui și ramura lui nu va mai înverzi. 33. Va fi ca o viță despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. 34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, și cortul omului stricat îl va mînca focul. 35. El zămislește răul și naște răul: în sînul lui coace roade care-l înșeală." $16 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sunteți niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
am încercat să-l aduc cu picioarele pe pământ pe pezevenghi. “Da’ știi că ai început să gândești ca un om mare? Numai s-o ții așa, vere”. Nu i-am mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut, toate le-au rupt și le-au călcat în glod, fără numai un ispisoc ce s-a găsit de la Vasile voievod (Lupu n.n.), dar și acela rupt și stricat, fără pecete și fără mătasă... Drept aceea,... am dat sfintei mănăstiri Hlincea satul Frățileni de pe apa Prutului, în ținutul Iași, cu bălți de pește, și cu vad de moară în apa Prutului, și cu loc de fânațe, și cu locuri
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înjură, își atribuie toate jignirile speciale pentru femeile "rele de muscă" și, mai ales, îl anunță pe Gavril că n-a știut ce destrăbălată și-a luat. În timpul jocului erotic se gîndește la Gavril. Măcar să nu finalizez jocul ăsta de... stricată. Așa își propunea, dar trupul său se umplea de bucurie și își lua drepturile împotriva voinței impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jocul ăsta de... stricată. Așa își propunea, dar trupul său se umplea de bucurie și își lua drepturile împotriva voinței impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se umplea de bucurie și își lua drepturile împotriva voinței impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe lîngă Plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe lîngă Plopii fără soț, în zadar privești spre geamurile care strălucesc, că nu vei vedea în ruptul capului vreo domniță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un doctor sau pe cineva care să mă poată pune înapoi la locul meu, așa cum un ceasornicar montează la loc toate acele angrenaje minuscule înăuntrul unui ceas stricat. Însă mă stăpânea o teamă la fel de mare că, dacă aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi mijlocul cu brațul și vrându-și degetele în buzunarul din spate al pantalonilor mei scurți. Înclină capul spre mine. Fermoarul de la intrarea în cortul nostru era puțin stricat. Curând avea să se strice de tot, dar atunci încă îl mai puteai deschide dacă știai cum s-o faci, dacă aveai îndemânare. Clio avea, eu nu. Cât a meșterit ea la el, eu am urmărit un fluture mare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cazuri de criză, personalitatea mea falsă de Mark Richardson era un înlocuitor mai puternic, mai flexibil, mai avansat - o mască aproape perfectă. Când a scris scrisorile, Primul Eric Sanderson era o cutie goală de tactici și manevre, un soldat mecanic stricat. Mi-a luat o vreme să-mi dau seama: mă antrena să fac ceva ce el însuși ar fi trebuit să facă. Ceva ce el n-a avut forța să facă. Lunile noii mele vieți se adunară până când deveniră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Descărcam cutii cu cărți de pe scaunele din spate ale jeepului galben și mă gândeam la ideea de potențial și elan. Jeepul galben era mort. În timpul nopții, furtuna își croise drum spre motor și transformase ceva important și uscat în ceva stricat și ud. Tușa Ruth sunase la service-ul din localitate, dar din cauza inundațiilor tot orașul era plin de mașini răsturnate, eșuate și înnămolite. — Au spus că vor trece cel puțin douăzeci și patru de ore, dragule, poate chiar două zile, până când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu luasem un exemplar din Castravetele stricat, autobiografia lui Shunryu Suzuki. Citisem deja Mintea Zen, Mintea începătorului și Trup Zen, Oase Zen. Excursioniștii par să lase în urmă o droaie de literatură Zen și, pentru că era peste tot, începusem s-o citesc. Cumpărasem și un exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]