2,072 matches
-
ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jumătatea feței. Urechile-i Înțepeniră În aer, apoi Începură să se deplaseze de la locul lor. Satanovski clipi din ochi. Bikinski Își făcu, muțește, cu limba, pe cerul gurii, semnul crucii. Femeia izbucni din nou În râs, Înmuindu-și buzele rujate strident În spuma ce se prelingea fără voia ei din halbă. Noimann nu mai știa exact cum Începuse „spectacolul” iluzionist. Ținea minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aici ― că ai sute de amanți, dar eu unul știu sigur că astea sînt vorbe de clacă. Deci, ca să mă exprim fără ocol, a sosit de mult timpul să te măriți. ― Adică tu ai propune, întrebă ea cu glasul puțin strident de iritare ― să convoc toți tinerii din țară să se întreacă în fapte de vitejie și să-l iau de bărbat pe cel care iese primul la concurs? ― Nu e cîtuși de puțin nevoie de așa ceva, îi replică liniștit prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rase. Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
discuție cu el, o stare sufletească necunoscută ei până acum. Era o dimineață liniștită și blândă de septembrie când profeasoara Ramona Brădescu fu chemată la secretariat. Ea se îndrepta într-acolo cât putu de repede, pe hol auzindu-se sunetul strident al bastonului ei, pe care acum era obligată să-l poarte. La celălalt capăt al firului o salută o voce care plângea, rugându-o să transmită la mulți ani micuțului Ionuț, care a doua zi împlinea cinci anișori. Apoi o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să spargi odată burta peștelui, și de acolo să mă naști odată pentru totdeauna. Balast: O năimită din acelea pe care carnavalul le scoate la mezat o aia hîrșită În toate secretele, unsă cu toate alifiile, o fată bătrînă, fardată strident, cu degetele pline de inele și cu pieptul plin de lanțuri din argint, ...dar poetă. Stăpînind toate secretele prozodiei, metricii, toate tehnicile facerii și desfacerii unui poem. Pe această poetă nebună, doar pe aceasta vreau să o tai cu ferăstrăul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după aspectul biroului, acolo abia dacă se administrau goange și catacombe ale unei Barcelone dinainte de Restaurație. — SÎntem În renovare, zise Molins În chip de scuză. Ca să sparg gheața, am pomenit numele doñei Aurora ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal cu un bidon de vopsea, pe post de minge, a cărui crustă uscată în interior tempera hodorogitul strident. Erau numai cinci jucători în teren doi, într-o echipă, și trei, în cealaltă și n-aveau portar, care să apere o spărtură aleasă drept poartă, pentru buturile sale imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vibrației lungimii totale a corpului sonor). Cu cât se formează mai multe grupuri de ventre-noduri, cu atât se obțin mai multe sunete parțiale, de frecvență crescătoare. Dacă lungimea instrumentului este mare față de grosime, parțialele înalte au intensitate mare, de unde sunete stridente și uneori chiar țipătoare. Cea mai simplă formă de vibrație a unei vergele încastrate la un capăt este cea schițată în fig.4. La capătul liber există, ca totdeauna, un ventru de amplitudine, iar la cel fix un nod. Pe
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
unde nisipul se acumulează nu există mișcare (noduri de amplitudine), pe când în zonele de unde nisipul fuge, există vibrații de amplitudine maximă (ventre). Cu o placă subțire de metal dur sau de sticlă, de mărime suficientă, se pot obține — odată cu sunete stridente, fără farmec — variații caleidoscopice ale liniilor nodale (fig.7). Pentru aceasta, în timpul solicitării cu arcușul, ca în figura precedentă, se atinge cu degetul placa, în diferite locuri. Se creează acolo puncte nodale din care vor pleca linii nodale, unde praful
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
încerca să facă una ca asta, ea îl va pișca de două sau trei ori mai tare. Așa se explică de ce, în acea duminică dimineață, Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două țigări una după alta. Tocmai o termina pe a doua, când auzi pași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
față de la Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
clipe. Când a venit cu cola, l-am Întrebat: — Nu-l cunoști pe domnul Yazaki? A clătinat din cap și iar a Început să râdă. Mă Întrebam dacă boala nu-i afecta și vocea, căci râsul tânărului chelner avea ceva strident și discordant care mă călca pe nervi. La celelalte mese stăteau mai mulți tineri care păreau să fie prietenii albinosului. Beau bere În timp ce ascultau heavy metal la un radiocasetofon. Mai demult citisem Într-o carte despre grupuri de adolescenți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un băiat din ăsta, mi-a făcut el cu ochiul. La coada ochiului avea o excrescență urâtă. La o masă dintr-un colț al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață bolnăvicioasă, acoperite de eczeme, se zărea o rețea complicată de vene albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mers în viață. Uneori am dorit din toată inima să găsesc drumul pe care mergea toată lumea. Nu e plăcut să fii singur pe o potecă. N-am găsit însă drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce? Primul țipăt mai strident pe care l-am auzit a făcut gol în jurul meu. Al doilea, o să ajung și la el, m-a lăsat singur aici. Acum, scormonind prin amintiri, ating mereu puncte dureroase. Și totuși nu renunț. Tind să mă întorc în ceea ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în care am recunoscut parcă țipătul femeii de la frizerie. Țipătul s-a frânt, după care a izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa de aceea mai tare, mai strident. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic, plin de disperare și de neputință. Parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care mă împingea spre ușă pentru că vă deranjam. Îmi place firescul legăturii voastre, o privesc zâmbind, voi, într-o oarecare măsură, m-ați apărat de mine însumi. Eu nu m-am simțit niciodată „natural“, m-am străduit să fiu, încercări stridente, pentru că a te strădui să fi natural înseamnă deja o înfrângere. Așa că am acceptat modelul pe care mi l-ați croit din hârtia velină a nevoii voastre. Am rămas un musafir fix în casa mea. Nu m-am indignat nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară. Nu era frumoasă și nici măcar foarte tânără. Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se îndreptă spre tonomat. Localul acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa când îi prezentam grapina de fier ca pe un buchet de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa; promițându-mi să meditez la asta în liniște, am acceptat. — Aș vrea ca de grapină să fie fixat odgonul, a precizat Zwida. Pot petrece ore întregi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]