6,493 matches
-
Se tâlcuiește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Nu e vorba de nici un zeu, după cum se vede, ci doar de o închipuirea a domniei voastre. Este al cincelea cuvânt din Cele Șapte Cuvinte spuse pe Crucea răstignirii. Strigătul nu este de disperare, ci pur și simplu strigătul uman pur aflat la răscrucea dintre viață și moarte. Este strigătul de despărțire. Dintre toate legăturile care uneau Creatorul cu creatura, cea dintâi s-a prăbușit simțirea, mintea la rândul ei
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
ai părăsit? Nu e vorba de nici un zeu, după cum se vede, ci doar de o închipuirea a domniei voastre. Este al cincelea cuvânt din Cele Șapte Cuvinte spuse pe Crucea răstignirii. Strigătul nu este de disperare, ci pur și simplu strigătul uman pur aflat la răscrucea dintre viață și moarte. Este strigătul de despărțire. Dintre toate legăturile care uneau Creatorul cu creatura, cea dintâi s-a prăbușit simțirea, mintea la rândul ei a cedat în plină viziune a incompatibilității radicale dintre
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
ci doar de o închipuirea a domniei voastre. Este al cincelea cuvânt din Cele Șapte Cuvinte spuse pe Crucea răstignirii. Strigătul nu este de disperare, ci pur și simplu strigătul uman pur aflat la răscrucea dintre viață și moarte. Este strigătul de despărțire. Dintre toate legăturile care uneau Creatorul cu creatura, cea dintâi s-a prăbușit simțirea, mintea la rândul ei a cedat în plină viziune a incompatibilității radicale dintre cei doi termeni antinomici și n-a mai rămas decât Credința
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
o neviață în care am lâncezit iluzii te-ai insinuat cu delicatețea nectarului din florile de câmp știai că mor în ele sălbatic și tandru ai deschis diminețile ascunse-n mine și salcâmii și-au cântat povestea nu nebunia ci strigătul în țipăt cu toate cerurile în brațe m-ai răstignit pe albul imaculat al unui vis în care tu ești cea mai înaltă notă a unei simfonii albastre un adagio la nebunie Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - un adagio la nebunie
UN ADAGIO LA NEBUNIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351825_a_353154]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - STRIGĂT ÎNSPRE CER Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Dacă lumea ar înflori acum Aș fi un cer cu ploi rebele Și mi-aș împrăștia lacrimile peste toți cei care nu văd
STRIGĂT ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351819_a_353148]
-
relicvă de care să nu ne mai aducem aminte... Mamă, te văd cu sufletul Și nu vreau să mai am ochii aceia albaștri niciodată, Căci lacrimile nu-mi mai spală durerea Că îmi mori în brațe... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - strigăt înspre cer / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
STRIGĂT ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351819_a_353148]
-
PENTRU-AMÂNDOI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ne-a geruit tăcerea nemuririi Zăpezilor cernite pentru noi, Dar m-am obișnuit cu legea firii Că iernile ne nasc pierduți și goi. Și strigătul aleargă pe sub nea Se-mpiedică de cioturi de suspin; A fost întreg, dar vorba este grea Când am uitat la zori să mă închin. Că am uitat că mi-ești străin și mort Departe-n întuneric și pierdut, Destinul eu
VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351838_a_353167]
-
trec și sunt, / Este-o lume de glicine,/ Este-o lume în cuvânt,, Cristian Gabriel Gorman, Un spirit sincer cu el însuși. Colaborează la diferite reviste literare. Volumul de debut îl are în 2011, cu ,,Gânduri ,,. Poezia sa este un strigăt spre o sprență. ,, Văd cruda realitate cu ochii mei deschiși.../ Dar cei ce ne dictează, îi au mereu închiși. ,, Bogdan Nicolae Groza; Va scrie poezie până când va avea inspirație și ceva de spus. Are două volume de poezii editate. Poezia
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
la care am participat o dată cu revărsarea zorilor. Li s-au alăturat fluturii de diferite culori și dimensiuni, peștii care își scoteau capetele parcă să se asigure că a răsărit încă o dată soarele, dar și maimuțele care ne-au însoțit cu strigătele lor, atenționându-ne că suntem pe teritoriul lor. Râul este populat cu creveți de apă dulce și stăvilarele făcute pentru recoltarea lor se ridică din loc în loc din apa ce pare încremenită. Fiind încă destul de devreme am reușit să întâlnim
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DANS DE CUVINTE Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului este liniar spațiul este drept este împotriva oricărei linii care nu pare a fi cerc neatins de strigătul privirilor el nu are margini în măruntaiele sale mor copaci ca să existe timp să creadă adevărații copaci încă nenăscuți că spațiul se întinde cât rădăcina lor nici cuvintele nu sunt altfel se rup din acele ceasornicului și devin nesfârșite ode
DANS DE CUVINTE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351945_a_353274]
-
osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!”. Aceasta este gloria Mântuitorului nostru, să ierte păcatele celor ce se pocăiesc. Ei vor fi comoara Lui pentru veșnicie. În Isaia 49:13 citim „Bucurați-vă ceruri, veselește-te pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui.” Când Domnul mângâie pe poporul Său, nu numai păcătosul se bucură; pământul și cerul întreg se veselesc! De această iertare și mângâiere au nevoie și
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]
-
exprimând prin muzică și vers un sacrificiu existențial în mare vogă. Ca poet, este firesc să trec prin filtrul sufletului și minții deopotrivă, fiecare text și de cele mai multe ori în versurile cântecelor artistului este lesne de observat faptul că regăsim strigătul celei mai nobile simțiri, iubirea, îmbrăcând forme diverse, exprimând trăiri de o rară sensibilitate. Starea de visare din piesa intitulată „Vis” și interpretată în duet cu tânăra și talentata artistă Alexandrina Chelu - la fel de orădeancă precum Marian Filip, nostalgia clipelor petrecute
ULTIMUL «COWBOY ROMANTIC ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351964_a_353293]
-
aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung la buzele tale pe scara de liane a gândului tău ce-mi ardea pielea umedă de seva ierbii Asta ca să știi, mi-ai spus, că drumul până la
ŢIPĂTUL FIRULUI DE IARBĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352010_a_353339]
-
războinică de pe peretele nordic al salonului japonez.. - Ce credeai tu, Theo? Nu ai de unde să îmi cunoști gândurile, nu ai cum să îmi citești sentimentele, așa că, te rog, cel puțin nu te hazarda la speculașii pe această temă! - Înțelege-mă! Strigătul răsună nefiresc prin casa liniștită. Te rog! Pentru mine! Nu trebuie să lași copilul acesta! Diana dădu din cap, abia reținându-și lacrimile: - Nu am să renunț la copil pentru nimeni și pentru nimic în lumea aceasta! Și, orice ai crede
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
Ce să-i faci? Așa erau ei educați! Să fie economi și strânși la pungă. Totul, dar absolut totul, numai și numai pentru binele poporului. - Toast, toast, strigară galonații entuziaști, bătându-se cu pumnii în decorațiile de pe vestoane. Puternicul lor strigăt făcu să fâlfâie uriașul drapel din spatele tronului acela care avea cincizeci și două de stele reprezentând tot atâtea sisteme solare aflate în componența federației galactice. Președintele se ridică zâmbind către acești bravi camarazi ai săi, cei care-l iubeau și
BINEMERITATUL PREMIU NOBEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352275_a_353604]
-
Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Referință Bibliografică: Cuiburi de nuiele / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
tablourilor fermecătoare. La prima vedere suntem vrăjiți de mantia ei colorată, plină de nuanțe metaforice care ne mângâie sufletele... Dacă privesc mai îndeaproape această ”pictură” genială, mi se strecoară în suflet ceva apăsător... ceva care mă face să aud parcă ”strigătul de moarte” al fiecărei frunzulițe...al fiecărei crenguțe rupte din trupul copacului din care a crescut...; Sunt un martor neputincios...în fața ”tragediei” ce are loc în fața mea...; natura moare încet... schimbându-și culorile feței din verdele viu...în palida culoare
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
aruncă filele în aer explodează un mugure de liniște uit zgomotul. fanioanele se ridică. începe cursa din ea rețeaua pașilor se multiplică alerg alerg printre literele curate murdare sunt colțurile meselor colțurile buzelor înfuriate de liniștea care persistă deasupra tuturor strigătelor inutile câte fraze, Doamne, câte fraze și câte scări se rup sub greutăți inutil așternute pe tasurile balanțelor fericirii câtă facere de bine în zâmbetul ironic lăsat ca un fluid spre tâmplele zvâcninde... acum e liniște un strop de curent
CÂT O SĂGEATĂ CÂNTĂ-MI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352346_a_353675]
-
cea mai desăvârșită a medicului e frumusețea, iar frumusețea e cea mai simplă formă a umanului, omenescul în act și natural! Nu e nici greu, nici costisitor pentru medic, să fie omenos! Dar e măreț! Neînlăcrimarea dezumanizează, dar plânsul disperat, strigătul descătușat, la durere îl monumentalizează pe om, îl săvârșește în templul suferinței la altarul căruia se imploră milă, ajutor! De aceea, medicul care ajută este zeul din acest templu. Însă numai dacă atribuie profesiei sale medicale, un dram din iubirea
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
doar așaa, numai pentru o mică comparație... Galant, Titi îi oferi brațul și plecară, destul de grăbiți, pentru a da prețuirea de cuviință roadelor muncii vrednicei gospodine. Puțin mai târziu, prin geamul deschis al apartamentului de la etajul doi, apartamentul Marlenei, răzbătu strigătul dramatic: „arde-o Titi, arde-ooo”, semn că mâncarea era la foc iute, dar nimeni nu-și făcu griji pentru asta. Doar Petrache, tot el, se întrebă în gând, dând dovada unei inexplicabile naivități, am spune noi, mult prea învecinată cu
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
zimțeze conștiința dacă-i exaltat fără măsură de veselia râsului, ori e covârșit pe rugul lacrimei veșnice. Dacă piatra ar îngăima măcar un cuvânt, s-ar apropia de asemănarea cu omul, iar omului ce nu se lasă niciodată clintit de strigătul altuia, îpietrit îi este sufletul. La răspântia unor drumuri de încercare, într-o zi, norocul artistei Angela Ciochină a fost săgetat de o boală năprasnică, întocmai când zarea libertății îi chema inima, laurii iubirii publicului îi răscumpărau mirabila voce, gloria
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni ... și dintr-o dată strigătul nefiresc acuzator... Lângă steagul răvășit al înfrângerii zăcea o inimă - ce-și abandonase firul de sânge și nisip și-ndoiala... în brațele absurdului necuprinsului... Referință Bibliografică: În brațele absurdului... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1015, Anul III
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
nu rămân amprentele pașilor chiar dacă nu calci materia sunetul se infiltrează zbârnâie interfonul trezirea obligatorie credeam că e tata cu sacoșele pline de roade parfumate pliante pliante produse atractive de la și la și la ce piață se mai deschide câte strigăte fals încântate câte produse suspendate de memorie umplu sufocă privirile oarbe Doamne cum mai pot spune despre alte segmente de viață spre ele privesc acum îngrămădită într-un pumn de cuvinte se tot nasc se tot nasc... e o naștere
NAŞTERE ÎN COAJA DE OU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352423_a_353752]
-
erau purtate cu fală, trofeele de luptă, ca să reluăm ideea cvadrigăi. Caleașca aurită era admirată și ovaționată de toți muritorii, domnițele aruncau în calea ei flori, batistuțe parfumate și eșarfe purpurii, când caii albi tropoteau pe străzile bătrânei Rome și strigătele luptătorilor simbolizau triumful în bătălia cu dușmanii care voiau să cucerească cetatea. În cvadriga editorială pe care o vedem azi în mâinile noastre, patru temerari luptători, satirici prin excelență și-au pus tot ce aveau mai prețios - adică talentul lor
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
Unde ești?) Tematic, poemele decurg unul din celălalt, alcătuind un întreg existențial, o stare fundamentală. Pe acest fir, se perindă întrebările, căutările, neaflările poetului, colindatul pe aceleași locuri unde odinioară perechea se plimba mână-n mână. Acum, se aud doar strigătele mute ale naturii, tristă și ea de această pierdere. Natura, care intră în comuniune, într-o rezonanță posibilă cu stările sufletești ale poetului. Poetul nu poate ocoli unele locuri comune, specifice elegiei: oglinda lacului, susur de izvor, cu pletele-ți
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]