2,394 matches
-
unui institut național de cercetare agricolă. În toamna lui 87, când am început să lucrez la Banca de Gene Suceava, erau în curs de finalizare celulele de conservare de -200C. Atunci, cei de la „Comitetul Central” au pus întrebarea pe cât de stupidă pe atât de nefirească ”Dar cât va costa o genă, tovarășe Cristea?” De ce această întrebare? Pentru că cele 4 celule de conservare pe durată lungă de timp trebuiau construite din 2 tone de tablă de inox, iar acest material nu aveai
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
bărbat foarte înalt. Mai mult de un metru optzeci și cinci. Dar e ridicol; un uriaș, un monstru uriaș. Și totuși, spuse ea cântărindu-și cuvintele. Părea un om normal. În ciuda înălțimii. Avea... știu că ai să spui că sunt stupidă de acum...Avea ochii albaștri! Ochii albaștri! Doamne ferește! Exclamă M. K. Ce-ai să mai visezi data viitoare? Și presupun că avea părul negru? Cum ai ghicit? Era extrem de emoționată. Păi am spus culoarea cea mai puțin probabilă, îi răspunse
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de fermecătoare și o socotesc dulce și suavă deși în realitate este atât de dură și amară». Cavalerul i-a răspuns cu multă înțelepciune: «Iubitorilor vieții adevărate și a gloriei veșnice viața noastră li se pare mult mai mizerabilă și stupidă. În comparație cu bogățiile cerești, ei socotesc palatele noastre, veșmintele și bogățiile pământești drept gunoaie (cf. Fil 3,8); iar faima noastră este pentru ei precum vântul și un nimic față de nespusa frumusețe și mărire a sfinților care este în ceruri. De
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nici pentru fals în acte publice. Pe scurt, el nu a înfăptuit nimic interzis de lege; și totuși se corectează poetul vina sa este și mai gravă. Cotys să nu-l întrebe în ce anume constă aceasta: scrierea acelei Arte stupide (stultam Arte), nu-i permite să aibă mâinile curate. Neve rogis quid sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie mulțumit. Literatura se scrie acum în preajma sa, iar el este implicat în procesul acesta, ca și în toate dezbaterile de idei din presa culturală. Lumea nu-i mai ignoră cuvântul. Dar ce folos? Gloria nu e decât suma unor stupide neînțelegeri, își zice mereu, repetând cuvintele unui moralist frecventat cu plăcere în tinerețea lui studioasă. Și totuși, omul nu are o capacitate de suferință nelimitată. De aceea, repetatele eșecuri ca romancier, precum și colapsul propriului mariaj (divorțează în 1935), care aduc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu lasă loc îndoielii), cât capacitatea îndrăgostitului de a comunica "adevărul" trăirii în mod adecvat, fără distorsiuni majore. De bună seamă, dacă e percepută "din off", cu detașarea spectatorului neatins de microbul pasiunii oarbe, orice poveste de amor pare nițel stupidă, stârnind ilaritate prin contrasul dintre patosul unor emoții pretins inefabile, "unice", și precaritatea mijloacelor de verbalizare, invariabil aceleași. Discrepanța în cauză devine, normal, un motiv legitim de meditație îngrijorată, "comedia" iubirii datorându-se faptului că discursul îndrăgostit nu reflectă de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dea? Nu-i plăceam directorului. Era evident. Nici eu nu-mi plăceam mie însumi. Făcusem niște poze și mă văzusem. Poziția corpului era strâmbă, mâinile ca niște cazmale, chipul emaciat. Colegii cu care eram în grup, afectați, vicioși în priviri, stupizi. Nu încercasem să-i forțez directorului voința. Dacă cineva are o răspundere, să și-o asume. Nu pentru persoana care îi stă în față, dezagreabilă, pe care poate s-o arunce pe ușă afară dacă dă cel mai mic semn
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
operație ca prezervativă, dar care, din contra, în realitate, era o cauză provocatoare a maladiei", căci "pe unde sângerările se practicau (în ascuns), și mortalitatea era mai mare". Cu multă greutate oamenii puteau fi convinși să renunțe la asemenea "cure" stupide. Pe tabloul zugrăvit de Bălăceanu al dezolării stârnite de molimă, în ținutul Putnei apar și tușe apocaliptice: Cadavrele zăceau pe drumuri, făcîndu-se pradă animalelor carnivore; însumi în persoană am avut tristul aspect [spectacol] de a găsi pe șosea părți mici
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
repetate rânduri, frâu liber indignării ce-l cuprindea când i se relata despre afirmațiile "rivalului" său într-ale imunologiei; la 24-30 august 1913, el notează: "Babeș aiurează la orice vorbă și față de oricine, cu romanele cele mai deșănțate și mai stupide relativ la holeră și la vaccinare. El povestește experiențe neadevărate referitor la toxicitatea vibrionilor și la puterea lor imunizantă etc... Vaccinul laboratorului nostru este prost; al său este de două ori mai puternic. El este acela care a furnizat vaccin la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
îndreptă cu pas neschimbat către zidul din fundul pieței. Janine își privi bărbatul. Avea înfățișarea aceea nenorocită pe care o lua ori de câte ori îl nemulțumea ceva. - Își închipuie că le este îngăduit orice! spuse el. Janine nu răspunse nimic. Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele limuzine. Lumea se află iar în foaier, amânând sfârșitul serii. Sărbătoritul a pierdut, parcă, în succesiunea îmbrățișărilor, zâmbetul sceptic. Camarazii bătăliilor de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sub o coamă puternică, luminată de orbite adânci, ca un leu : adică generos și puternic ? Vitellius părea o bufniță, spun istoricii : recalcitrant și năuc. Cine aduce a urs este puternic, cei drepți sunt comparați cu elefanții. Furioșii cu mistrețul, cei stupizi cu caprele. Nimeni însă n-a vorbit, încă, despre o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avu o izbucnire surprinzătoare împotriva mea. Învinuiri jignitoare, dar perfect întemeiate ! Franchețea ei mă stupefiase și mă cuceri. N-a mai apărut niciodată între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea din seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să văd câți sunt... Închipuiește-ți ticăloșie de om! Dar cum să-i numeri, când toată pădurea era plină de spînzurați? Ori poate că numai groaza m-a făcut să-mi pară mai mulți?... Atunci am închis ochii, gîndindu-mă cu mirare stupidă: "Asta-i pădurea spînzuraților..." Un maior ungur, înalt și cu profil de păsare, mi-a șoptit, poate ca să mă ispitească: "Toți sunt cehi... și ofițerii, și soldații... numai cehi!" Am tăcut, parcă mi-ar fi făcut o mustrare. Apoi i-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în genă viciul teoretizării. Întrebările țin lumea în priză de mii de ani. Artiștii nu au somn, pentru că eternitatea, pe care ei o râvnesc, este scoasă zilnic la licitație. Noi, maturii, îi vedem pe copii inteligenți. Iar ei ne consideră stupizi. Fiecare semen citește în mine o altă biografie. Nici eul nu este unitar. O parte din el o ia înainte, alta rămâne gură cască pe loc. Intuiția țâșnește dintr-un creier incandescent. Omul, singura viețuitoare fulgerată de întrebări. Întrebările ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ele dau piper vieții și fertilizează creația. La radio, paraziții se aud. La televizor, se și văd. L - a rugat pe prieten să aibă grijă de soția și de mașina lui. Mașina nu o mai dăduse nimănui. O fi răutatea stupidă, dar e și eternă. Veleitarii au ambiții pentru trei schimburi pe zi. I - am spus medicului ce mă doare, dar onorariu l - a luat numai el. Bărbații preferă marea. Pentru că e lichidă. Tatăl își urcă fiul pe umerii săi. Iar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la chelneri și curve, cu greu și-ar întinde mâna spre-a da ceva celui sărac. Ar chema sergentul de uliță ca să-l puie să-l închidă. Imorali - ei cer de la alții moralitate, leneși - ei pretind de la alții să lucre, stupizi - ei pretind de la alții ca să fie cuminți. Cum să numim acea mină ironică cu care acești oameni își râd de morală, de catonism, de autorii cari predică imperativul categoric? Și, cu toate astea, cine-i mai zelos de-a se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
n - a) s = m - a [plus] (n [plus] a) ["IERARHIA LUMINEI... "] 2275B [1] Ierarhia luminei și egalitatea întunericului e o luptă între Eran și Turan, între lumină și întuneric, între libertate și sclavie, între libera ierarhie [a] luminii și egalitatea stupidă a întunericului. Scări de lumină, grade de temperatură e universul întreg. Și nu e condamnat numai a rămânea // pe * *** *** - părintele luminei, soarele, [î]l atrage înspre el. [2] Avem de combătut întunericul - Turan - sub formă de minciună, sub formă de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
apropia de roata unei mori cu vapor ar fi rupt bucăți; dar de mașina complicată a vieții naționale a unui popor se apropie un măgar ca d. Tisza și e ministru prezident și trece de om de stat. Acest om stupid, arhistupid. Ei, nimeni nu-nghite jidani fără să se otrăvească! ["CONGRESUL DE LA LONDRA... "] 2292 Congresul de la Londra vorbele * Rusiei * că România * nu este pe un picior egal cu celelalte state. Le vom arăta noi că știm mai mult decât d-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
1] 2275B Nu se poate sui apa fără ca să fi scăzut undeva, nu se poate-mbogățire din senin fără ca cineva să fi suferit. *** Costinescu 383 {EminescuOpXV 384} [2] 2292 Costinescu curriculum vitae ["LEOVEANU ȘI FUNDESCU"] 2292 Leoveanu, subprefect în Corabia - stupid Fundescu - inteligent ["FILIBIU... "] 2292 Filibiu - fin de albanez moametan ["CE-AR FI PUTUT SĂ FIE...? "] 2255 Ce-ar fi putut să fie în împrejurări cari ar fi favorizat dezvoltarea lor? Pantazi Ghica Guluță Efendi. ["ACEASTĂ ARHICANALIE"] 2257 ar vrea ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
le furați! A fost singura dată când marea l-a trădat, iar păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de circulație! Excluderea Prima și ultima ședință de partid, la care Laur a participat, cât l-a avut în preajmă pe comandantul Ivanov, a debutat furtunos. Avea ca temă un singur punct, excluderea din partid a inginerului șef Ion Mihai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
caz fără speranță și vroia să păstreze distanța ca profesor... nu obișnuia să mintă, copilul nu avea nicio șansă de însănătoșire mentală însă se obișnuise cu ea. Încerca tot felul de jocuri creative, experimente inventate dar în afară de câteva mecanisme simple, stupide, vădit răsfățate... de exemplu aruncat cu mingea sau pufuleții, nu scotea nimic în plus de la el oricâtă răbdare ar fi avut. Burnița se transformase rapid în lapoviță activă iar umbrela nu-i mai era de nici un folos; ceața rece se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
capta atenția camerei, avu un moment de ezitare, nu pricepea ce se întâmplă însă îi lăsă în pace. Toți erau veseli de neștiința și credulitatea lui, prilej pentru mai târziu să se amuze și dialogul continuă cu o nouă întrebare stupidă, - Este adevărat că putem rămâne corijenți la seminarii... tot ne primesc la examene ? Unul vine repede cu explicația, - Da, că facem orele cu asistenții! - Cum ...facem orele cu asistenți? Deci mergem și la spital? nu prea este mulțumit de răspunsurile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceva..." ar fi trebuit să spun, dar de unde atâta tupeu, nene, că era prea bună și mi-era frică că "mi se șutește" costița din fasole. "Ei, ce mai zici de căldurile astea sau de apele murdare sau de accidentul stupid din fața noastră, fără de care n-ai fi urcat niciodată la mine în mașină", am zis eu sau cred că am zis. Eram ca o echipă de fotbal, ușor speriată de adversar și care nu marcase în primul minut, intrând în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
asemenea într-un singur moment (despre asta o să povestesc însă în altă parte) acel Mircea Cărtărescu a dispărut, luând cu el iluminarea și înțelegerea, și zâmbetul, și visele. 12 Din păcate, cel care scrie rândurile astea e mai curând adolescentul stupid de altădată, pe deasupra mai bătrân și mai trist. Celelalte două săptămâni au trecut foarte repede. Nu mă mai plictiseam. Reînvățam să folosesc lumea. Reinterpretam senzațiile. Reciteam cărțile. Am intrat prima dată infeeling-ul special al poeziei (pentru care nu avusesem cine știe ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]