14,769 matches
-
Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce se știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât cea trupească, cât și cea sufletească. A nu se înțelege cumva greșit - păcatele mele! -, dar Eugen era chiar un om cu frica lui Dumnezeu, iar, atunci când trecea pragul bisericii, o evlavie neînțeleasă îi cuprindea pe loc toată făptura, îndemnându-l cu putere la căință. Însă, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care odinioară toată lumea i-o lăuda cu entuziasm, acum psihiatrii i-o socoteau a fi doar o cauză pierdută... Și astfel, pas cu pas, se adâncea tot mai mult în hățișul suferințelor sale sufletești, uitat de toți, pierzând treptat, punct cu punct, legăturile ce-l uneau cu comunitatea umană, fiindcă, deși trăia în mijlocul ei, aproape că ajunsese să nu mai facă parte din ea! „Pentru fapta mea, atunci când am săvârșit-o așa cum am săvârșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestor vorbe. Pesemne, își dădu seama că și el făcuse, în trecutul lui, parte din aceeași categorie de oameni, oameni pe care îi disprețuia Maria cu atâta forță, în care glăsuiește ignoranța și care o condamnaseră pe femeie la temnița sufletească, în care se găsea ea acum. Astfel, acestuia i se formase un nod în gât, care începuse a-l sufoca teribil și, în dorința de a și-l scoate, zise timid și foarte încet, abia găsindu-și cuvintele: - Dar tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-a născocit până acum și vreun tratament medical alopat, care să se prescrie. Ar fi fost, într-adevăr, nostim! Amărăciunea este întocmai ca durerea de măsea, care, deși provine de la un mădular atât de mic și ascuns cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta; eu, însă, spun că sunt semne ale degradării trupești, adică îmbătrânirea, dar, totodată, ale înnobilării sufletești, adică înțelepciunea. Și, lipsit cu totul de înțelepciune, parcă nu mă socotesc chiar a fi... De fapt, aproape că trăiesc într-o minunată stare de armonie interioară, căci mă știu tânăr, dar, în același timp, parcă simt că trăiesc de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vedea. Oricât de atent ar fi cercetat, nu-și găsea chiar niciun fel de realizare avută până la vârsta pe care o avea și, mai mult decât atât, nici nu întrevedea ceva de nădejde către viitor, iar asta îi năștea stări sufletești dintre cele mai jalnice, mai ales că se simțea și aproape de tot nevrednică, spre a se împotrivi lor. Iar neputința aceasta a ei deznădăjduită izvora tocmai din însuși sâmburele delicat al ființei sale, căci toate noile ei suferințe și contradicții
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot mai des, iată că acum, ascultând-o pe Luiza cu atenție, ea chiar dădu uitării orice fel de iluzie și, astfel, moralul ei căzu și se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prăjitura care-i place cel mai mult. Astfel, aș fi putut avea și eu o familie unită și iubitoare, ce s-ar fi numit familia noastră. Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am 144 Rareș Tiron dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria-i piele așa ceva, o spaimă mare are, de cele mai multe ori, forța miraculoasă de a te face să uiți atunci, pe loc, de orice fel de durere trupească sau de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea 192 Rareș Tiron aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ele provin dintr-o educație etică rece, fără nici un fel de participare emoțională. Occidentalii respectă doar un principiu de political correctness, fără a-i imprima acestuia o dimensiune empatică. Din contra, în Extremul-Orient, există o bunătate umană funciară, o căldură sufletească indelebilă, informată, în egală măsură, de morala însușită și de propensiunea pentru a pune interesele celuilalt înaintea intereselor proprii. Este adevărat că noi, românii, nu ne putem compara nivelul de trai cu cel al niponilor: nu avem nici spiritul lor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
revine la ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
picioarelor. Magnolia creștea în grija lui Dumnezeu, învăța cum putea, de una singură, din stânga și din dreapta; se mustra că pe zi ce trece nu mai era curajoasă ca atunci când era copilă, atunci când nu înțelegea prea multe și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse pragul în preadolescență. Cu aceste gânduri și cu ulciorul în mână s-a trezit la răspântia de la Pleșca, moment în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a hotărât: -Bine, ia-ți și prietenul cu tine. În cazul în care nu vei avea de mâncare îl ai pe prietenul tău, Ciric.. -Pe alt șoricel aș mânca eu, dar pe Ciric, nu. -Hei, de când atâta credință și prietenie sufletească între o pisică și un șoricel? a întrebat în derâdere Buburuza. -De când m-a salvat din ghearele lui Stup. Căiță și Buburuza s-au distrat de minune, ca Stup de pe iarba pufoasă unde stătea tolănit să zică în cale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să înțeleg că nimic nu-i întâmplător și că nu trebuie să mă grăbesc spre viitor, pentru că este aciuat în speranță, fiind valoros se ascunde în istoria trecutului, lăsând urme adânci. Ori de câte ori ajungeam în pădurea de fag îmi găseam liniștea sufletească, fiindcă misterul din acea dimensiune mă determina să văd cu ochii minții că sunt pregătit să înțeleg multe lucruri, de aceea sunt primit cu bucurie de locuitorii acelei păduri. În pădurea de fag frunzișul apare mai târziu decât în alte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la nefericire în masă. Pentru obținerea unei fericiri care să dureze toată viața nu este determinantă situația financiară, ci comportamentul și activitatea spirituală. O viață relativ fericită există cu adevărat: este fericirea înțeleasă nu ca euforie, dar ca o condiție sufletească de fond, ce reușește să treacă nevătămată chiar și prin situațiile cele mai nefericite. Înseamnă acceptarea a ceea ce ne rezervă viața, fără ca totuși să ne resemnăm mereu. Nu încetez să admir mereu persoanele constrânse să rămână într-un scaun cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
plăcere ia sfârșit. Bucuria de a trăi care durează nu se exprimă în cuvintele "sunt fericit", ci mai curând în fraza "sunt în armonie, în pace cu mine însumi, sunt mulțumit". Acest comportament nu exclude bucuriile și dezamăgirile condiției noastre sufletești. O conviețuire satisfăcătoare " Care a fost cea mai frumoasă zi din viața dumneavostră? Cea mai mare fericire?" Iată întrebări din interviuri la care nu răspund niciodată. Depinde foarte mult de perspectivă, circumstanțe, vârstă. Am trăit multe zile de fericire. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mai mult Hrisovul pentru Iothesie din anul 1800 al lui Alexandru C. Moruzi, a constituit un adevărat cod al înfierii. Adoptatul era numit "copil de suflet" pentru a-l diferenția de "copilul trupesc". Acesta intra în familia adoptatorului numit "părinte sufletesc", care îl deosebea de "părintele firesc"47. Ulterior adopția este reglementată în Codul lui Calimach intrat în vigoare în 1817 în Moldova, precum și în Legiuirea Caragea dată de domnul Țării Românești, în 181848. Ultimele două acte normative au fost abrogate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
noștri morți și încurajarea divină a celor în viață. Maiestatea și solemnitatea serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
așadar încă odată atașamentul său profund față de valorile creștine, pe care le considera ca fiind perfecte: "Iată de ce creștinismul este socotit ca cea mai înaltă religie, pentru că el a răsturnat o mulțime de teorii filosofice și a rezolvat toate problemele sufletești care agită și bat necontenit la poarta minții omenești"175. Însă superioritatea omului față de animale, dovedită prin cultul morților, își avea și reversul în incalificabila situație a profanării. Or, luarea în discuție a acesteia și trimiterea exactă la prevederile Codului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]