2,627 matches
-
pe margine și o ajută pe Rima să coboare după el. Ușa se trînti și autocisterna urui cu zgomot înainte, devenind curînd o luminiță printre celelalte luminițe care treceau șuierînd în depărtare. Rima chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei să spui? — Ai flirtat cu el și a luat-o în serios. — N-am flirtat. Eram politicoasă. Era un șofer grozav. — Cum se simte copilul? Rima roși și zise: — Nu-mi dai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbătrînise. O privi pe Rima, care stătea cu ochii închiși. Părul îi redevenise negru, și în afară de burta mare, întreaga ei figură era mai subțire decît arătase pe coridoarele consiliului. O încrețitură între sprîncene o făcea să arate ca o fetiță supărată, dar buzele ei aveau liniștea frumoasă a unei femei mature și mulțumite, de treizeci-patruzeci de ani. O privi îndelung dar nu se putu decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
După ce se gîndi o vreme, Lanark spuse curajos: — Voi încerca să spun adevărul. — Nu v-ați putea exprima cu mai multă emfază? zise nesăbuitul. N-ați putea spune: „Cadă cerul, tot voi spune lumii ADEVĂRUL?“ — Bineînțeles că nu! spuse Lanark supărat. Cerul n-are de-a face cu vizita mea la Provan. — Fie ce-o fi, lumea va auzi adevărul, murmură liniștitul. O să vă cităm cu aceste cuvinte. — Foarte bine, domnilor! spuse Sludden, ridicîndu-se în picioare. Primarul pleacă în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lauren Kair. Dacă nu-i liber, atunci oricare altul, în afară de dr. David Lester Enright la care am avut rezervată pe vremuri o consultație." ― Mă întorc în zece minute ― zise Prescott. Gosseyn îi replică, fără să se arate în vreun fel supărat: ― Ba n-ai să revii de nicăieri în zece minute. Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
uită la Gosseyn. - Spune-i amiralului, repetă el, că ești reprezentantul meu. Iată mandatul. Îi întinse o plăcuță strălucitoare. - Acum, intră. Arătă spre cabină. Un asistent deschise ușa a ceea ce Gosseyn știa că era un transportor prin distorsor. Gosseyn înainta supărat. Nu dorea să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână pentru a afla mai multe. Se opri la ușă. - Ce trebuie să-i spun amiralului? Zâmbetul celuilalt se lărgi. - Numai cine ești, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Lauren Kair. Dacă nu-i liber, atunci oricare altul, în afară de dr. David Lester Enright la care am avut rezervată pe vremuri o consultație." ― Mă întorc în zece minute ― zise Prescott. Gosseyn îi replică, fără să se arate în vreun fel supărat: ― Ba n-ai să revii de nicăieri în zece minute. Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut! a spus cu glas tare băiatul, scuturându-și chipiul roșu, de comisionar. Ți am zis de-atâtea ori să te uiți pe unde calci, bombăni cu vocea lui mică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cântat nestingheriți până ne-a apucat foamea. De mult nu l-am mai văzut pe Jacques mâncând cu atâta poftă. Am observat că bucuria e cel mai bun medicament, asta chiar și papa acceptă. Și probabil că și atât de supăratul domn Gerota. 2 După ce o pieptănă pe mamă-sa uitându-se dacă n-a luat iarăși păduchi de pe undeva și după ce-i strânse părul încărunțit prea devreme cum putu el mai frumos, Nicu pregăti masa de dimineață. Era bucuros s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și de nimic până mâine dimineață. Dar după vreo cinci minute în care a auzit de la intrare glasul ordonanței amestecat cu un glas de femeie - nu destul de tare ca să-l identifice - Zaharia a intrat la el și i-a zis supărat: — Nu vrea să plece, ’ce că stă până vă sculați. — Cine? iar glasul lui Costache era, în întuneric, răgușit și plin de speranță. Dar răspunsul n-a fost cel așteptat de el: — Doamna avocat Movileanu. Ce’ că tre’ să vă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
meu mărunt decât de toate nenorocirile lumii? Și ce dacă azi nu pot să sufăr pentru toată omenirea și-aș vrea să sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei și pe viață decât pe gazetar. Dar de rostit nu rosti nimic, iar doctorul Margulis amână consolarea, fiindcă trebuia să meargă la un bolnav. Din păcate, cum se știe, boala n-are zi de odihnă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă fac? Mai am de așteptat până o să știu precis dacă nu cumva cânt și pe dinăuntru. Știu eu ce vreau să spun, nu dau aici mai multe explicații. Aseară, când eram cu toții în salon, iar mama și papa păreau supărați, și Jacques îi înveselea citindu-le dintr-o carte cu glume - Jacques citește foarte frumos, până și glumele - a apărut Safta și mi-a făcut un semn cu capul, arătând spre ușă, fără nici un respect. Își permite tot mai multe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Glasul aspru nu se schimbă. Buzele subțiri se subțiară și mai tare. Generalul reluă. - Maiestate, dacă suntem gata să dăm asemenea informații soldaților obișnuiți, acesta este privilegiul dumneavoastră. Este suficient. Dați ordinul și mă voi supune. Innelda își mușcă buzele supărată. Bătrânul ăsta sever o prinsese în capcană. Era supărător să constate că, până la urmă, a dat în vileag un gând pe care de atâtea ori și-l reprimase în trecut. Vorbi în propria apărare: - S-ar părea că soldații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată. Mai pică-mi din buze miere, Ah, miere fără putere, Mai pleacă-ți buzele tale De îmi dă două migdale. Așa-ți poftesc voie bună Vai, mersul tău mă - npreună, De plânsul meu valea sună Scăldând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
paralele Să le beau cu mândrele. 245 D-Ioane, crășmariu bătrân, Ien dă-mi o hoalbă de vin, Că văd pe badea venind Pe vârfuțul dealului, În spatele calului Și cunosc că-i mânios, Că-i cu cojocul pe dos. 246 Supărată-i nana mea Că n-are cu cine bea, Da mai supăratu-s eu Că nu am vinars să beu. 247 Fire-a dracu supărat Pîn-or fi trei crîșme-n sat - Că oi be la care-oi vre Ș-oi plăti când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vârfuțul dealului, În spatele calului Și cunosc că-i mânios, Că-i cu cojocul pe dos. 246 Supărată-i nana mea Că n-are cu cine bea, Da mai supăratu-s eu Că nu am vinars să beu. 247 Fire-a dracu supărat Pîn-or fi trei crîșme-n sat - Că oi be la care-oi vre Ș-oi plăti când oi pute. 248 Bate vântul frunza-n dungă Toate plugurile îmblă, Num-al meu șade la umbră; Că tînjala-i dat porție, Cîrciea-i pentru rachie. 249
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o stins focul. Ș-așa pin-tuneric s-o-nceput ei a lupta ș-însfîrșit l-o omorât CĂLIN - NEBUNUL ș-o făcut opt căpiți de carne. Acu ce să facă el? Foc nu-i. S-o luat el și mergea așa supărat pin pădure ș-o ajuns la un copac nalt și s-a suit în vârful lui ș-o văzut în depărtare o zare de foc. Scoboară el și se pornește s-ajung-acolo și-ntîlnește un om pe drum. - Bună noapte. - Mulțămesc D-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Miga se ridică oftând. ― Sigur că da... Mai vrea cineva? Șoferul o măsură câteva secunde, apoi înclină capul. Șerbănică suflă. ― Și eu. Cu lămâie. ― Tu nu bei, Melania? Bătrâna întoarse ostentativ capul și Scarlat zâmbi. O fetiță de zece ani supărată n-ar fi avut altă expresie. Florence se enervă: ― Nu fă pe proasta, Melania! Bei sau nu? Bătrâna luă între palme capul motanului. ― Tu mă cunoști, Mirciulică! O persoană nepoliticoasă nu are dreptul să mai aștepte nimic de la mine. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unor neînțelegeri? Scoase un băț de chibrit și aprinse cu o expresie de mucenică luminările tortului. Îi zâmbi după aceea lui Cristescu cu aerul unei persoane bine educate care știe să primească plină de curaj orice situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă de abia se ținea pe picioare , zicându-i : ,,Mamă scoate banii că nu sunt ai noștri, sânt ai satului...’’ iar mama surprinsă și supărată a început să-l blesteme zicând: ,,arde-te-ar focul măi Gheorghe, mie nu mi-ai dat nici un ban , și de ce porți acești oameni nevinovați pe drumuri mințindu-i mereu’’, dar el insista ,, mamă scoate banii’’. Eram sătui de minciunile
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Ia-l pe bătrânu’ ăsta de aici, se adresă doamna Reilly polițistului. Cată gâlceavă’. I-o rușine că-ntâlnești pe străzi oameni d-ăștia! — Polițiștii îs toți comuniș’, afirmă bătrânul. Nu ți-am spus să-ți ții gura? se răsti supărat polițistul. — Cad în genunchi în fiecare seară și-i mulțumesc lui Dumnezeu că suntem păziți, spuse doamna Reilly către oamenii din jur. Fără poliție, ne-ar curăța pe toți. Am zace-n paturi cu beregata spintecată de la o ureche la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde ca sticla. — Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat băutura. — Nu are importanță, dragă, spuse supărat tânărul. Ridică o sprânceană spre Ignatius și mama lui. Oricum, cred că am greșit barul. — Nu te necăji, puiule, îl consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo-n pahar? Arată ca siropu’ de ananas. Chiar dacă ți-aș descri-o, mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi sub spițele ei. Înalță-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi să mă-ntrebe de accident. Mai bine te-ai ruga la Sfânta Maria și pentru mine, puiule. — O, Doamne! oftă Ignatius. — Cred că-i frumos că te rogi, copile. Mă întrebam ce tot faci închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vrei, te rog, să te dai puțin la o parte? Nu-i destul că mi-ai distrus digestia, vrei să-mi distrugi și roadele gândirii? — Și unde vrei să stau, Ignatius? Poate vrei să vin în pat cu tine? întrebă supărată doamna Reilly. — Fii, te rog, atentă unde calci! tună Ignatius. Doamne Sfinte, a mai fost cineva vreodată atât de hăituit și de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plăcut. — Ignatius, un om mare ca tine nu poate cutreiera orașu’ cu bicicleta împărțind ziare. — Mă gândeam că ai putea să mă duci tu cu mașina și eu să arunc ziarele prin fereastra din spate. — Ascultă, băiete, spuse doamna Reilly supărată. Mâni ai să te duci să mai încerci și în alte părți. Vorbesc serios! Primu’ lucru pe care ai să-l faci e să răspunzi la anunțu’ ăsta. Vrei să câștigi timp, Ignatius, te cunosc eu! Ignatius căscă, arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]