2,071 matches
-
paralizare. O istorie a acestor complexe și a formelor sale specifice de manifestare ar constitui o contribuție esențială la istoria interioară a culturii române. Primul complex de eliminat (dar la fel de bine se poate spune, ca și celorlalte complexe, prejudecăți sau superstiții) este chiar complexul obsedant al Europei. Pe toate planurile. Pentru simplul și bunul motiv că o astfel de revendicare nu poate fi decât inutilă, dacă nu și absurdă, pentru cel ce este, se simte, se manifestă efectiv, concret și de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și mituri, pentru a fi inaccesibilă profanilor; Newton credea că adevăratele secrete se găsesc camuflate în textele ezoterice 69. În elementele marginale se păstrează adevăruri fundamentale: superstiția - în înțelesul etimologic, super stat, "ceea ce stă deasupra", ceea ce rămâne, se păstrează 70. "Uneori etimologiile pot salva un cuvânt restaurându-i sensul inițial", sensul nobil al cuvântului superstiție fiind acela de idee sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
camuflate în textele ezoterice 69. În elementele marginale se păstrează adevăruri fundamentale: superstiția - în înțelesul etimologic, super stat, "ceea ce stă deasupra", ceea ce rămâne, se păstrează 70. "Uneori etimologiile pot salva un cuvânt restaurându-i sensul inițial", sensul nobil al cuvântului superstiție fiind acela de idee sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme nu de o generație sau două, ci "stă deasupra timpului", ca o normă etern valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol 71. Eliade diferențiază superstiția, cu caracter supratemporal
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nobil al cuvântului superstiție fiind acela de idee sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme nu de o generație sau două, ci "stă deasupra timpului", ca o normă etern valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol 71. Eliade diferențiază superstiția, cu caracter supratemporal și în care se răsfrânge intuiția primordială a normelor, a principiilor fundamentale, metafizice (lumină și întuneric, moarte și înviere, centrul, polul etc.) și servește simbolicii și metafizicii - de conceptul de sopravivenze, care are origine "istorică", reprezintă documente
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rău sau prea bine anumite mituri moderne, când Asia își face intrarea în istorie, când ultimii "primitivi" mânuiesc mitralierele sau pier de sifilis - astăzi credeți că este indiferent de a vedea în mit un fapt social, un vis sau o superstiție? Cred că trăim sfârșitul "provincialismului occidental". Dacă cultura va supraviețui, ea va fi ecumenică sau ceva analog. Trebuie să ne pregătim să dialogăm cu oamenii care aparțin altor moduri de existență - numiți-le primitive, asiatice, șamaniste etc. În orice caz
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
duce la o schimbare radicală în relația dintre om și natură, în sensul că dispare așa-numitul primat al naturii asupra omului, ceea ce are drept consecință interpretarea credințelor de alt tip, adică a celor care recunosc primatul lumii naturale, drept superstiții. Unii autori au analizat nivelul profund al acestei schimbări de perspectivă și au asociat-o cu o modificare radicală a viziunii asupra cunoașterii. Astfel, Jim Cheney 180 deosebește între două perspective asupra cunoașterii. Din perspectiva premodernă cunoașterea apare din conversația
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care își vede chipul. Omul completează universul, nu doar trăiește în el. Passmore consideră că cele două tradiții explică atitudinea occidentală față de natură. O schimbare a acestei atitudini trebuie să se facă fără a respinge ideea că știința, iar nu superstițiile și misticismul, ne poate ajuta să găsim răspunsuri la întrebările noastre. Bazele noii filosofii a naturii au fost puse de diversele forme ale naturalismului. Biologia darwinistă reduce straneitatea naturii prin aceea că naturalizează omul, îl apropie mai mult de natură
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ȘI INTELECTUALĂ DE LA SFÎRȘITUL EVULUI MEDIU În acest sfirșit de Ev Mediu, frica de moarte este de omniprezentă, obsedînd spiritele, dominînd arta, literatura, predicile și modelînd comportamentele, începînd cu dorința de a trăi șipînă la obsesia mîntuirii care explică evoluția superstițiilor, a vrăjitoriei și spaima colectivă. Or, în general, Biserica este incapabilă să răspundă acestor aspirații spirituale. Numai ordinele cerșetorilor își exercită în orașe activitatea lor pastorală. Încă de la începutul secolului XIV, papalitatea, victorioasă totuși în confruntarea ei seculară cu Imperiul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
plină de păcate? Unii preferă să se pedepsească singuri, ca acele secte ale "Flagelatorilor"18, care merg din sat în sat lovindu-se unul pe altul cu bice cu ținte, cîntînd melodii stridente care îi stimulează. Alții se bazează pe superstiții care conferă un caracter magic ritualurilor, sau se ocupă cu vînă-toarea de relicve, considerate amulete capabile să-i protejeze pe cei care le dețin. În sfîrșit, vrăjitoria se răspîndește în toate mediile. Fondată pe credința în puterea demonilor, aceasta face
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Iad, sau pentru a scurta perioada de Purgatoriu, creștinii se adresează intermediarilor (Fecioara sau Sfinții), își înmulțesc operele de caritate (donații, rugăciuni pentru săraci, pelerinaje), poartă talismane sau încearcă să adune "indulgențe"48. Practica religioasă alunecă în felul acesta spre superstiție fără să micșoreze frămîntarea creștinilor. Acestei neliniști de care suferă majoritatea se adaugă cea a elitei intelectuale. În acest mediu, dorința de a consolida credința prin experiența trăită și prin gîndirea luminată, o însoțește pe aceea de mîntuire. Or, pe
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
se învecinează cu exprimarea brutală a intereselor naționale, care duce la împărțirea Poloniei. Rafinamentul curților princiare sau a sensibilității este însoțit de menținerea intoleranței și a persecutării minorităților. În sfîrșit, progresul științific deschide calea către ezoterism și formele moderne ale superstiției. Dar secolul al XVIII-lea, dincolo de aceste paradoxuri, se caracterizează mai ales printr-un optimism formidabil, care îi stimulează pe oamenii epocii, prin convingerea că progresele inteligenței umane deschid calea spre o epocă de fericire care este aproape și că
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Ninsese mult și din cauza gerului pâcla se îngroșa, drumul era aproape neumblat, fără pârtie făcută, mersul devenea tot mai anevoios, trebuie să trec pe la poarta țintirimului unguresc care era așezat între viile din corni, frica și oboseala creșteau. Stafii, strigoi, superstiții au populat copilăria mea și au îmbogățit-o cu vedenii. Aproape de cimitir drumul se bifurca, eu înotam în nămeți trăgând după mine săniuța care devenea tot mai grea pe măsură ce creștea spaima. Fără să știu cum, prin vreo spărtură a gradului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
noastre: iudaismul și creștinismul. Conflictul doctrinar s-a transformat în ură interconfesională, iar prin secolul al IV-lea deja creștinii îi considerau pe evrei ucigașii lui Iisus. Adversitatea creștinism-iudaism s-a adâncit, apoi, permanent. Secole în șir de obscurantism și superstiție, de-a lungul cărora asupra evreilor au fost aruncate cele mai grave acuzații: ucigași ai lui Iisus, necredincioși, vrăjitori, aliați ai lui Satan, răpitori de copii creștini al căror sânge era folosit în ritualuri diavolești, perfizi etc. etc. Consecințele, în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mai importantă și cu cel mai mare impact la public era acuza că evreii "l-au omorât pe Hristos", fiind așadar deicizi, adică ucigași de Dumnezeu, dar la aceasta s-au adăugat și altele, care țineau de ignoranță, prejudecăți sau superstiții. Multe dintre victimele Inchiziției mai ales în Spania au fost evrei. Este, de asemenea, adevărat că unii dintre marii persecutori ai evreilor au fost evrei botezați trecuți, adică, la creștinism. Așadar, istoria relațiilor celor două religii este una dramatică și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
să caute izvorul fericirii în plăcere și binefacerile acesteia. Nu orice plăcere era apreciată de Epicur, ci doar aceea care izvora din cunoaștere, din munca hotărâtă de înlăturare a ignoranței. Din cauza neștiinței și prejudecăților, oamenii cred în mituri, zei și superstiții, motiv pentru care viața lor este o corvoadă, o continuă suferință: ,, Când ne vom da seama că totul în natură se petrece în chip necesar și după legi eterne, spunea Epicur, vom scăpa de superstiții și de teama unei vieți
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cred în mituri, zei și superstiții, motiv pentru care viața lor este o corvoadă, o continuă suferință: ,, Când ne vom da seama că totul în natură se petrece în chip necesar și după legi eterne, spunea Epicur, vom scăpa de superstiții și de teama unei vieți viitoare, teama care ne tulbură liniștea, scopul vieții pe pământ (ataraxis, n.ns)” Epicur a influențat prin concepția sa spiritul culturii romane de mai târziu. Odată cu instaurarea republicii aristocratice sclavagiste, preocupările pentru dezvoltarea învățământului se
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
geografie, dar și traducerea unor lucrări cu caracter științific fiind alte dovezi privind expansiunea orizontului cultural în educația celor maturi. Prin scrieri originale, reprezentanții Școlii Ardelene popularizau principalele cuceriri ale fizicii timpului. Gheorghe Șincai, în lucrarea Învățătura firească spre surparea superstițiilor norodului, încerca să demonstreze că ,,învățătura fizicei îi dă (omului) știința de a-și însuși și lucra mai bine țarinele, de a-și sădi și înmulți tot felul de pomi și de plante și de a-și agonisi cele mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
prin folosirea pildei, adică să fie utilizate explicații menite să depășească studiul docimologic bazat numai pe lectura manualului. Din punct de vedere metodic, lucrarea lui Obradovici cuprinde numeroase îndrumări referitoare la metodele utilizate în procesul de predare: explicația, conversația, combaterea superstițiilor, corecția erorilor de gândire etc. Obradovici considera că omul care se manifestă prin ,,virtute cu fapte bune, bună nărăvire și luminarea minții” merită aprecierea semenilor săi. Preocuparea lui pentru educația morală a rămas caracteristică unui climat luminist din epocă. Mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a cerut să compună notița biobibliografică din deschiderea piesei Fântâna Blanduziei -, Alecsandri recita cu ușurință din Eneida. Textul piesei este însoțit de numeroase note redactate de autor care aduc lămuriri privitoare la istoria, geografia, instituțiile, obiceiurile, gastronomia, mentalitățile, mitologia, religia, superstițiile, sărbătorile, arhitectura și literatura vechii Rome. Astfel de precizări nu mai însoțesc și piesa Ovidiu, ceea ce nu înseamnă că documentarea autorului ar fi fost mai puțin riguroasă. Corespondența lui Alecsandri dovedește preocuparea sa de a-și procura și de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
piesa Negru și roșu, cu premiera la 18 martie 1983 la Teatrul „C.I. Nottara” din București, Horia Lovinescu preciza că în lucrarea sa cu subiect istoric și-a propus să reia experiența unui teatru de acțiune pură, debarasat complet de superstiția dramei psihologice moderne, care pleacă de la analiza mai mult sau mai puțin subtilă a trăirii personajelor (p. 6) . În chip declarat, piesa se opune tendinței dominante în teatrul modern de inspirație istorică (de la B. Shaw până la Anouilh sau Dürenmatt etc.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ne exprimam opinii neortodoxe pentru perioada respectivă, ne distram amintindu-ne de cântece și cuplete antibolșevice de ale renumitului Constantin Tănase: "de la Nistru până la Don, davai ceas, davai palton". Ne depănam unele amintiri, din povestirile străbunicului ori evocam așa zisele superstiții privind "jocul comorilor", într-o noapte anume a anului, poate în "noaptea de Sumedru" sau treceam la subiecte serioase, unde speculațiile noastre toponimice se întâlneau cu folclorul istoric al zonei. Așa s-a înfiripat gândul năstrușnic, care ne-a condus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
un lucru curios, o carte care ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul uman, societatea, morala și pe care le găsim dezvoltate sau sădite sau presupuse în scrierile cele mai celebre, în autorii cei mai consacrați; ideile care răspândesc superstiția religioasă, maximele politice strâmbe, despotismul, vanitatea rangului, prejudecățile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărțile sunt corupătoare, că și cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
totul culminează cu excomunicarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1901. La vârsta de șaptezeci și trei de ani, Tolstoi găsește putere să răspundă actului de excomunicare prin articolul „Răspuns la hotărârea Sinodului” în care definește Biserica drept „șir de superstiții grosolane și vrăjitorii, sub care dispare în întregime sensul doctrinei creștine.” Tensiunile din viața sa, atât publică, cât și personală se întețesc. Trăiește cu gândul evadării. În 28 octombrie 1910, Tolstoi pleacă de acasă să-și viziteze sora, călugărită la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să se întîmple sau dacă gîndesc asta, atunci sînt un om rău etc.). Freeston și colaboratorii săi (1996b) au propus cinci categorii ale convingerilor și percepțiilor întîlnite frecvent la pacienții cu TOC: (1) supraestimarea importanței gîndului prin intermediul fuziunii gînd-acțiune, a superstițiilor și a raționamentului cartezian distorsionat; (2) exagerarea responsabilității față de evenimentele incontrolabile și a consecințelor responsabilității pentru daunele provocate; (3) nevoia de a căuta o certitudine absolută sau controlul absolut al gîndurilor și acțiunilor; (4) supraevaluarea probabilității și consecințelor evenimentelor negative
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
știință-religie Astăzi, mai mult ca oricând, se caută punți de legătură între știință și religie, găsirea unor convergențe în care religia și credința să dea un sens divin și motivații umane științei, iar știința să curețe credința de mituri și superstiții. Știința se ocupă cu lumea exterioară oferind omului date pentru a-și îmbogăți cunoașterea; religia se ocupă cu lumea interioară a omului oferindu-i aptitudinea de a înțelege ceea ce cunoaște prin știință, înțelegerea în care rolul valorilor morale și a
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]