65,243 matches
-
drepturilor părinților naturali, care nu au drept de custodie asupra copiilor, drepturi patrimoniale, de respect față de viața de familie etc. Politicile publice vor veni, în acest caz, să răspundă nevoilor de dezvoltare personală a membrilor familiei, se vor constitui în suport de tip individualizat, cu o testare prealabilă a nevoilor, aspirațiilor și a gradului de acoperire a acestora prin efort propriu. 2.5. Modelul bazat pe drepturi și responsabilități relaționaletc "2.5. Modelul bazat pe drepturi și responsabilități relaționale" Un ultim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fie stimulați să facă eforturi directe pentru bunăstarea lor. Ajutoarele oferite sunt modeste, punctuale, menite să amelioreze o situație de criză. Pentru acordarea lor, se apelează la filtrarea beneficiarilor prin testarea mijloacelor. Contextele de investigare a nevoilor, acordarea efectivă a suportului public sunt stigmatizante. Serviciile publice sunt preponderent private. De asemenea, statul încurajează asigurările de tip privat (G. Esping-Andersen, 1990)27. În legătură cu egalitatea de șanse, Lohkamp-Himmighofen și Dienel arată că în Europa vestică se poate identifica un model de politici de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
indiferent de opțiunile politice declarate sau asumate ale guvernanților. Prin măsurile de politică socială restrânse referitoare la familie (în comparație cu anvergura problemelor sociale, generate, în principal, de sărăcie), statul poate fi considerat ca unul de tip minimal 33. În raport cu tipurile de suport public, se cunoaște faptul că familia monoparentală se înscrie în categoria beneficiarilor ce par să se bucure de drepturi într-un mod necuvenit (persoana ce are copii, dar nu îi poate crește prin efort propriu și apelează la sprijin social
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dar nu îi poate crește prin efort propriu și apelează la sprijin social, denotă o anume lipsă de responsabilitate). Acest fapt conduce la o situație stigmatizantă. Dacă cei care contribuie la fondurile publice prin impozite sunt îndreptățiți să beneficieze de suportul public (așa cum este cazul cu ajutorul de șomaj, cu întregul sistem al asigurărilor sociale), nu în aceeași măsură sunt îndreptățite familiile aflate în situații de necesitate pe care nu le pot acoperi, dar care, având copii în îngrijire, se impune a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta este cazul în care intervenția sprijinului public este așteptată. Dacă susținerea publică se realizează, mecanismul social asistențial, prin care suportul este conferit beneficiarului aflat în nevoie, este și un temei pentru culpabilizarea părintelui singur (acesta apare ca o persoană care nu-și gestionează bine resursele, declanșează obligații pe care nu le poate onora, cum sunt cele care decurg din situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ca o reacție față de amestecul brutal din partea statului în perioada comunistă, în România, așteptarea comună a fost ca, odată cu instaurarea democrației, statul să fie rezervat față de sfera privată sub aspectul planificării vieții de familie, dar să se păstreze avantajele unui suport cât mai larg (de exemplu, privind gratuitățile în creșterea copiilor). În perioada de tranziție, problemele din sfera publică (restructurarea economică și integrarea europeană, în principal) sunt primele pe agenda politică, iar preocupările privind asistarea familiei au rămas secundare. De aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realizează venituri foarte mici (pensionari, persoane angajate în munci sezoniere sau care muncesc „la negru”). În această categorie intră, în multe cazuri, și persoanele din familia monoparentală. Raportul de interdependență (sau de dependență, în valențele sale economice) dintre familie și suportul public se poate surprinde prin analiza modului cum se constituie bugetul familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de venit (I. Mărginean, 2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale familiei sunt rezultate după ce sunt plătite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
categorie aparte sunt adolescenții care s-au despărțit de familiile lor. De cele mai multe ori, dependența de sprijinul public este asociată singurătății în plan privat. Dependența poate fi gândită într-un alt registru și prin referire la cel/cei care acordă suport. Din acest punct de vedere, deosebim : • dependența față de o persoană, de obicei rudă a persoanei dependente (de pildă, dependența copilului față de părintele său, dependența soției față de soț, dependența bătrânului față de copilul său adult etc.); • dependența față de o instituție (casă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
considerat un bun criteriu de organizare a instituțiilor amintite 69. Tot o dependență instituțională cunosc și copiii din casele de copii. Starea lor este cu atât mai gravă cu cât sunt lipsiți de o educație pentru autonomie, nu au nici un suport psihoafectiv, iar la împlinirea vârstei de 18 ani sunt excluși din căminele respective. Dependența instituțională se prezintă și în diverse modalități de acordare a unor forme de suport financiar; în principal, referitor la ajutorul social. Una dintre problemele puse frecvent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu cât sunt lipsiți de o educație pentru autonomie, nu au nici un suport psihoafectiv, iar la împlinirea vârstei de 18 ani sunt excluși din căminele respective. Dependența instituțională se prezintă și în diverse modalități de acordare a unor forme de suport financiar; în principal, referitor la ajutorul social. Una dintre problemele puse frecvent în contextul stabilirii politicilor sociale se referă tocmai la modul cum, prin mecanismele acestora, poate fi acordat ajutorul pentru cei aflați în nevoie, dar fără a se obține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de copii (chiar dacă există o familie extinsă, în multe situații, membrii acesteia nu sunt dispuși să-și aloce timp pentru a avea grijă de copiii altora sau, dacă o fac uneori, nu sunt dispuși să o facă frecvent); - lipsa de suport din partea celorlalți (atitudini conforme cu sex-rolurile din familia patriarhală, în care mama este receptată ca fiind datoare să se dedice exclusiv îngrijirii copiilor ei), descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de incapacități proprii, de șansele reduse la educație pe care le-a avut o persoană, de boală, de suferință sau chiar de epuizare din cauza suprasolicitării. Pentru un părinte singur, o alegere poate fi gândită ca rezonabilă numai dacă nu afectează suportul pe care îl acordă copilului său. Statusul dominant 79 este tocmai cel de părinte singur. Proiectul său de viață este marcat de importanța pe care o acordă relației cu copilul pe care îl are în grijă. • Recunoașterea faptului că orice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o morală eteronomă, când regulile de comportare sunt impuse din afară, de către adulți, la o morală autonomă, ce presupune reciprocitate între indivizi diferiți, dar formal egali). În cazul discuției de față, eteronomia conduce la dependență. Beneficiarii de anumite forme de suport din partea statului încep să recepteze intervenția ca fiind indispensabilă existenței lor. Treptat, ajung să se obișnuiască cu tipul de ajutor pe care îl primesc, ca și cum le este cuvenit. În paralel, pot să se descurajeze să mai caute mijloace pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin comparație cu cei din familiile complete). Simultan, pentru mamele singure, absența celuilalt părinte creează un sentiment de vinovăție, ca și cum cauza neimplicării acestuia în familie se datorează slabelor calități feminine ale acestora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi privită sub aspectul grijii și responsabilității, atât de necesare în realizarea suportului pentru menținerea vieții, și printr-o atitudine pozitivă care să-i insufle dragoste de viață. De aceea, o mamă bună este, în primul rând, o persoană fericită (fiindcă altfel, se sugerează, toate conflictele interioare se transmit în climatul educațional al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt crescuți cu sprijinul familiei lărgite. Din cauza absenței actelor, se fac simțite mai multe forme de excluziune socială. De pildă, dacă familia nu-și poate dovedi statutul de monoparentalitate, nu poate solicita alocația lunară de sprijin, nici alte forme de suport. Comunitatea de origine poate avea însă un rol important în susținerea familiei monoparentale. În foarte puține cazuri, mama singură și copiii acesteia trăiesc izolați de comunitatea căreia îi aparțin. Problemele familiei monoparentale rome sunt cauzate, în primul rând, de sărăcie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau corelate cele care decurgeau din urmărirea intereselor comune, privind bunăstarea sau aspectele legate de securitate, în alte tipuri de abordări se pune problema interesului public privind acordarea unui suport pentru anumite categorii de persoane. De pildă, pentru persoanele cu nevoi speciale se acreditase ca viabilă opțiunea privind ocrotirea acestora în diverse instituții specializate 114. Persoanele aflate în diverse stadii de neacoperire a nevoilor puteau fi internate în instituții specializate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
depășeau acest nivel. Din acest punct de vedere se poate face observația că manifestarea publică se circumscrie cel mult comunității, emanciparea femeilor rămânând cumva locală: familia, comunitatea. Deciziile importante erau luate la un alt nivel, care nu le era accesibil. Suportul acordat de comunitate poate constitui un mijloc de emancipare a femeilor în spațiul privat. Aceasta în măsura în care o parte a serviciilor domestice se externalizează în afara casei, iar efectuarea lor implică un anumit tip de recunoaștere socială: remunerarea unora dintre activități, conferirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit de copil, ca rezultat al funcționării contractelor, este asemenea moștenirilor de tip patrimonial la care acesta are dreptul și care îi sunt suportul elementar al existenței. Comparativ, abordarea comunitariană aduce în atenție, în plus, importanța implicării familiei lărgite, a prietenilor, a persoanelor din grupurilor de vecinătate sau a celor cu care își petrece timpul liber (de pildă, grupul de joacă al copilului), a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acceptarea formelor de existență privată diverse drept comportamente care se desfășoară în parametrii sociali obișnuiți, normali, astfel încât părintele singur (în cele mai multe cazuri, femeile în calitate de părinți singuri) să nu mai fie tratat ca victimă pentru care să fie gândite politici de suport, măsuri menite să ofere, cel mult, premise pentru supraviețuire. În timp ce femeile care nu au copii pot fi candidate la cariere de succes, cele ce au copii și sunt căsătorite pot încă spera să împace afirmarea profesională cu familia, iar femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe primul plan. Așa este posibilă asumarea unei cetățenii de fațadă - acceptarea ipostazei de cetățean minimal 54. În formele sale radicale, marginalizarea poate duce la excludere socială 55. Împotriva așteptării ca, pentru grupurile marginale, să se formuleze politici sociale de suport, se observă că ignorarea acestora poate însemna chiar excluderea din politicile sociale. Opusul excluderii e integrarea socială, prin care este vizată o antrenare a tuturor indivizilor - participarea indivizilor în societate. Depășirea excluderii sociale este un deziderat major al societății contemporane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
egalitatea sexuală și emoțională în familie. Astfel, ar fi preîntâmpinate abuzurile emoționale sau de altă factură asupra persoanelor din familie (de cele mai multe ori, asupra femeilor și a copiilor), ar putea fi eliminată exploatarea (legată de prestarea muncii domestice, acordarea unui suport emoțional necondiționat, hărțuirea sexuală în cuplu). Trăsăturile menționate de Anthony Giddens privind familia pot fi considerate drept condiții pentru existența unui model familial de tip partenerial. Astfel, sunt vizate egalitatea dintre participanți, drepturile și responsabilitățile lor reciproce. Mai mult, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]