KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

motor, Îl lăsă să se Încălzească Încetișor, numai bine ca să poată Încerca din nou marea cu degetul cu: darling de Altamira, de data asta spuse cuvintele foarte clar și pornea din nou motorul mai tare... — Darling de Neanderthal, Îl acuză Susan, sigură acum că el Înțelesese aluzia, dar pentru orice eventualitate lăsînd să-i cadă șuvița de păr pe frunte și făcînd o gaură cu degetul ca să se uite la prostul de lîngă ea. Juan Lucas opri motorul de tot de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
tot de data asta și Își Încrucișă brațele la piept, dispus să asculte orice din partea ei, poate că pînă la urmă Înțelegea ceva mai mult. — Unde erai pe douăzeci și șapte septembrie una mie nouă sute treizeci și șapte? Îl Întrebă Susan, cu un glas foarte ciudat și fără să rîdă, de teamă să n-o podidească plînsuL — Susan, iartă-mă, dar nu pricep o iotă. — Cine s-a apropiat de tine și cine stătea pe marginea micii lagune pe douăzeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că pînă la urmă Înțelegea ceva mai mult. — Unde erai pe douăzeci și șapte septembrie una mie nouă sute treizeci și șapte? Îl Întrebă Susan, cu un glas foarte ciudat și fără să rîdă, de teamă să n-o podidească plînsuL — Susan, iartă-mă, dar nu pricep o iotă. — Cine s-a apropiat de tine și cine stătea pe marginea micii lagune pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte? Nu pricep nimic, Susan; dar spune-mi, darling de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să n-o podidească plînsuL — Susan, iartă-mă, dar nu pricep o iotă. — Cine s-a apropiat de tine și cine stătea pe marginea micii lagune pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte? Nu pricep nimic, Susan; dar spune-mi, darling de Neanderthal e suedeza? — Eu aș spune mai curînd că darling de Neanderthal stătea pe marginea micii lagune din Sarrat, pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte, spuse Susan, continuînd jocul. — Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Nu pricep nimic, Susan; dar spune-mi, darling de Neanderthal e suedeza? — Eu aș spune mai curînd că darling de Neanderthal stătea pe marginea micii lagune din Sarrat, pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte, spuse Susan, continuînd jocul. — Așadar, tu ești darling de Neanderthal? — Și atunci cine e darling de Altamira? Susan simți că e gata să vomite. — Liniștește-te, Susan; mergem să-l culcăm pe Julius... — Julius era beat turtă În seara aia... Tu unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
curînd că darling de Neanderthal stătea pe marginea micii lagune din Sarrat, pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte, spuse Susan, continuînd jocul. — Așadar, tu ești darling de Neanderthal? — Și atunci cine e darling de Altamira? Susan simți că e gata să vomite. — Liniștește-te, Susan; mergem să-l culcăm pe Julius... — Julius era beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lagune din Sarrat, pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte, spuse Susan, continuînd jocul. — Așadar, tu ești darling de Neanderthal? — Și atunci cine e darling de Altamira? Susan simți că e gata să vomite. — Liniștește-te, Susan; mergem să-l culcăm pe Julius... — Julius era beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
atunci cine e darling de Altamira? Susan simți că e gata să vomite. — Liniștește-te, Susan; mergem să-l culcăm pe Julius... — Julius era beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Liniștește-te, Susan; mergem să-l culcăm pe Julius... — Julius era beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea Înainte de culcare și pe care nici unul din noi n-are chef să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea Înainte de culcare și pe care nici unul din noi n-are chef să-l vadă În seara asta. — Celălalt, Juan Lucas, cel care era mereu beat... — Nu-l cunosc! — Păi dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-l cunosc! — Păi dacă și tu erai atunci la Londra, așa cum mi-ai spus adineauri; și apoi a fost la nunta noastră... — Să mergem! Jaguarul Începu să Înainteze Încet pe șoseaua Întunecată din Monterrico. — Ai găsit drumul, Juan Lucas? Întrebă Susan după cîteva clipe. — Da, sîntem pe drumul cel bun. — Eu, În schimb, nu-l văd prea bine. E un drum care duce de la darling de Neanderthal la darling de Altamira, dar pentru asta trebuie să găsești o mică lagună În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la nord de Londra... Și un peruvian, darling. Dar ce se Întîmplă dacă laguna e În Suedia?... Nu contează; nu contează, fiindcă de fapt Lima e de vină, cea mai mare parte a drumului trece prin Lima... — Despre ce vorbești, Susan? — Despre drumul Între darling de Neanderthal și darling de Altamira: trece prin Lima, Juan. În seara asta, cînd o să pleci, adu-mi aminte să-ți las un mesaj. — Pentru cine, Susan? Pentru mine, Juan. Îl rugă să se grăbească, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
parte a drumului trece prin Lima... — Despre ce vorbești, Susan? — Despre drumul Între darling de Neanderthal și darling de Altamira: trece prin Lima, Juan. În seara asta, cînd o să pleci, adu-mi aminte să-ți las un mesaj. — Pentru cine, Susan? Pentru mine, Juan. Îl rugă să se grăbească, Îi era frică, pentru prima dată după mulți ani, Îi era Într-adevăr frică să nu izbucnească În plîns... Mi-e lene să mă schimb, cine sînt. Liz?, perechea J-J, John și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dori? Întrebă la sfîrșit chelnerul, foarte politicos și Întinzîndu-le lista de vinuri sub privirea atentă a șefului de sală, care-i supraveghea, avînd grijă să fie bine serviți și care venise pînă la masa lor patinînd pe gheață. — Șampanie, spuse Susan, adresîndu-se În adîncul sufletului ei celuilalt Julius, cel de la Londra Trebuie să sărbătorim ziua băiatului, explică pe un ton de glumă puțin cam exagerat. — Bine, șampanie, acceptă Juan Lucas, dispus să primească jocul sau ce naiba mai era și asta. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Lucas regreta În clipa aceea că nu are o minge de golf pentru a i-o băga În gură lui Julius, care Își făcea intrarea În dolce vita cu un căscat imens. Îl găsiseră dormind pe sofaua din apartament și Susan nu putu să-și stăpînească emoția cînd văzu că-i atîrna cravata de o ureche, o glumă veche pe care o Învățase de la Vilma: Îi atîrna cravata de ureche În timp ce-i Încheia cămașa la gît. „Grăbește-te, tinere“. Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
venit azi singur?“ se Întrebau chelnerii cînd intrau În bucătărie. „Grăsanul e mare șmecher și mereu Îl invită alții“. Dar de data asta nu-l invitase nimeni și Lalo Bello mînca mai departe urmărit de privirile uimite ale lui Julius. Susan ar fi vrut să rîdă, pentru ca Juan Lucas să creadă că rîdea de Lalo, fiindcă, deși aproape că nu se salutau, erau rude: Lalo aparținea ramurei scăpătate a familiei, care era și cea mai veche și pe Juan Lucas Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe sus de acolo. Juan Lucas Îl salută de parcă i-ar fi spus: nu te apropia, iar grăsanul Îi răspunse cu un dispreț și mai mare și fără să-i dea de Înțeles că ar avea nevoie de bani. Pe Susan o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că ar avea nevoie de bani. Pe Susan o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească uimit, acum și mai mult ca Înainte, văzînd că un chelner foarte amabil Îi Întindea lista de băuturi lui Lalo Bello, grăbindu-se să-l Întrebe ce-ați dori să beți și Înșirînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
atenție, Își Înfigea o unghie uriașă și murdară În lista de băuturi, „nee, spunea, vreau ăsta și numai ăsta“ și pe urmă se Întoarse să se uite la Julius cu ură. Julius trebui să se uite În altă parte și Susan era moartă de frică și dorea din tot sufletul să vină cît mai repede șampania, fiindcă băiatul se uita prea insistent În toate părțile, ar fi putut să deranjeze pe cineva. Acest cineva ar fi putut fi chiar premierul, „Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
șampania, fiindcă băiatul se uita prea insistent În toate părțile, ar fi putut să deranjeze pe cineva. Acest cineva ar fi putut fi chiar premierul, „Ce bucurie să vă pot vedea din nou, ce bucurie să vă pot...“ Juan Lucas, Susan și Julius se Întoarseră Încetișor ca să verifice bănuiala că premierul se apropia de masa lor, voia să-i salute Încă o dată, din păcate trebuia să plece. „Nu, nu vă deranjați, nu vă deranjați, vă rog“, le spuse, cînd ajunse lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o dată, din păcate trebuia să plece. „Nu, nu vă deranjați, nu vă deranjați, vă rog“, le spuse, cînd ajunse lîngă masa lor. Juan Lucas profită de ocazie și dădu să se ridice... „Nu, nu vă deranjați“, insistă zîmbind. „Darling“, pronunță Susan, Întinzîndu-i mîna, lăsîndu-l să i-o ia Într-ale lui și să-i transmită un tremur ușor. Rămaseră așa pînă cînd Juan Lucas interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și să-i transmită un tremur ușor. Rămaseră așa pînă cînd Juan Lucas interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru, viața unui ministru, viața unui mi...“ Începu să repete și Susan simți un ușor gîdilat În braț, simțea că e gata s-o pufnească rîsul, Dumnezeu știe cît o să mai țină scena asta, dar Juan Lucas, ca Întotdeauna, găsi soluția: reuși să facă pe toată lumea de la Acvarium să creadă că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cealaltă, nu voia să facă o gafă punînd o Întrebare În legătură cu el. „E cel mai mic?“, Întrebă, fiindcă socoteala nu-i ieșise, uitase anul În care murise Santiago și de altfel nici nu reușea să calculeze cîți ani are băiatul. Susan Îi răspunse că da, că Julius era cel mai mic și premierul făcu un nou efort ca să socotească: degeaba, minierele se Învălmășeau cumplit, se Încurcară toate ițele În capul premierului, pînă la urmă Juan Lucas se ridică În picioare Întrerupînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cumplit, se Încurcară toate ițele În capul premierului, pînă la urmă Juan Lucas se ridică În picioare Întrerupînd brusc calculul. „Cel mai mic, cel mai mic“, pronunță premierul, căzut pe gînduri, luîndu-și grăbit rămas-bun și descoperind că ținea mîna lui Susan Într-ale lui. Afară, În automobilul său, va face socoteala bine, o să-l ajute cei doi aghiotanți care-l Însoțiseră la masă, doi tipi eare-l așteptaseră În umbră În timp ce el Își saluta prietenii. premierul plecă În sfîrșit, Însoțit de cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cei doi aghiotanți care-l Însoțiseră la masă, doi tipi eare-l așteptaseră În umbră În timp ce el Își saluta prietenii. premierul plecă În sfîrșit, Însoțit de cei doi bărbați pe care nimeni nu-i putuse identifica. — Julius, te rog, Îi spuse Susan, văzînd că se Întorcea să se uite iarăși la Lalo Bello. — Și nu-ți mai roade unghiile și nu te uita cu ochii ăștia de găgăuță, interveni Juan Lucas. — Nu te uita la el, darling, spuse Susan, care avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]