3,370 matches
-
filme, bijuterii, bibelouri, piese de artizanat, obiecte de vestimentație, fotografii, ziare, reviste... Eu colecționez raze de lună, sclipiri de stele, lacrimi de orfani, zâmbete de bebeluși, fire de păr din barba lui Iisus, apusuri de soare, frunze din pomul interzis, suspine de văduvă, mângâieri de mamă, chinuri de mucenici, bujori de fată mare, zbenguieli de copii cuminți, silabe de rugăciune, bătăi de inimi înfrânte, iertări de păcate, pene din aripi de înger, săruturi de icoane, muguri de primăvară, zboruri de rândunică
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
nori de furtună, brațe de prieten, îngenuncheri de spovedanie, lepădări de răutate, întoarceri de fii risipitori, săruturi pe frunte, povești cu zâne, firimituri de anafură, pelerinaje la mănăstiri, gânduri de bine, sărituri în ajutor, extazuri de sfinți, gemete de bolnavi, suspine de bătrâni, orăcăieli de broaște, zumzete de albină, nechezaturi de cai, lătrături nocturne de câine, fâlfâituri de aripi în zbor, dangăte de clopot, framăte de codru, ecouri de toacă, flăcări de lumânare, cântece de cocoș, miresme de tămâie, îngrijorări de
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SUSPINUL FRUNZELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când noaptea se-așterne cu liniște clară, aud suspinul frunzelor din ramuri ce-n urmă își lasă lacrimă amară. Când cad plutind pe-ale
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SUSPINUL FRUNZELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când noaptea se-așterne cu liniște clară, aud suspinul frunzelor din ramuri ce-n urmă își lasă lacrimă amară. Când cad plutind pe-ale vântului valuri. În tăcerea nopții răsună baladă, când greierii cântă a disperare. De jalea lor pornesc lacrimi, să-mi cadă. Știind că-i semnal când
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet să îmi alunge nostalgie și resemnarea vieții să-mi aducă, luminează în nopți din toamnă târzie. Să-naripez a inimii dorință. 3.11..2014 Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: SUSPINUL FRUNZELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1403, Anul IV, 03 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se închină la Domnul. Într-un sat uitat de vremuri, pășesc în conștiința-mi pătată, prin suspine ce se pierd în ecouri, să vă rog, iertați-mă ultima dată ! ::::::::::::::::::::::::::::::::: În satul meu uitat de vremuri, se întorc gândurile să vadă ... Primăvara... în flori pe dealuri Iarna... în fulgi de zapadă! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Iertați-mă
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]
-
-a noului cireș, Cum vine, în primăvara vieții, să te -ncânte, Și-n profunzimea glasului, să nu-mi dai greș, Să plângem ambele, ca două inimi fripte; Și m-aș lăsa la poalele de munți, ce-i ai, Și cu suspine îi învingi, de -ți saltă dorul, Eu te-aș urma, știind că a ajuns să îmi răsai Drept înaintea-mi, busolându-mi zborul; Nu te voi lăsa să te îneci în râuri și cascade, Mi-ar fi atât de greu să
INIMĂ, MAI BINE SPUNE-MI CE SĂ FAC... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379934_a_381263]
-
de întregul pământ, De mâine pleca-vom noi spre veșnicii, Spre ce destinații cu toți vom păși? Căci e nepăsare în al Tău popor, Prin verbul "a crede" mulți cred că nu mor, Dar nu e trăire, nici har, nici suspin, Biserica doarme, când strigă Amin! Coboară o, Doamne din slavă, aici, Pe cel ce-i în vale, cu drag să-l ridici, Căci zace și plânge, lovit și scuipat, Trecut-au atâți dar nu l-au ajutat. O, vino în
DĂ-MI DOAMNE PUTERE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380035_a_381364]
-
mașină, ba în porți, fără să realizeze că nimic nu se mișcă cu toate opintirile lui. Plângea și țipa. S-a apropiat din nou, i-a luat o mână înghețată de pe capotă și a început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți-am zis, Gavrilă, tată, să-mi spui când vii... Nu se întâmpla nenorocirea asta. Gavrilă! Nu muri, băiatu’ tatii. - ... Iar... zici..., iar vorba... aia..., nea Vi... Viorele..., a reușit să vorbească printre vaiete omul prins ca într-o menghină
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
când ai vrut ca să zbori, Ai ales să trăiești, renunțând ca să mori. La-nceput ai fost înger cu aripa frântă, Nu te-ai plâns...ai tăcut ca o lebădă mută. Într-un trup nefiresc de ușor, tu, ființă, Adunat-ai suspin și o grea suferință... Dar, n-ai plâns. Ai tăcut și cu ochii-ai zâmbit, Aducând bucurii dintr-un alt infinit, Eu, cu lacrima mea, ți-am lipit aripi frânte, Sărutând, nopți la rând, minunata ta frunte... Ne-am legat
COPILA MEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380060_a_381389]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > YNG ȘI YANG Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un pas, o clipă, doar o clipă desparte lacrima de-aripă Zborul se frânge-așa ușor, când din suspin se naște-un dor. În zâmbetul de fericire, suspinu-n taină se-nfiripă, Speranța moare câte-un pic, când cerul mai frământ-un nor. Le am pe amândouă-n brațe, la o distanță de-o secundă, Se întâlnesc arareori, din când
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
pe amândouă-n brațe, la o distanță de-o secundă, Se întâlnesc arareori, din când în când doar într-un pas; Și la răscruci de-o întrebare, incertitudini mă inundă Și nu știu de-i speranță-n lacrimi, sau un suspin de bun rămas. Mai cred în floarea cea albastră, dar și în toamnele flămânde. Mai înflorește-un violet în asfințitul unui vis, Ca-ntr-o balanță-n echilibru unde-armonia n-ar pătrunde, De-ar fi doar Yang, fără de Nyng în
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
fi doar Yang, fără de Nyng în nebunia din abis. Și rău și bine deopotrivă există-n noi și-n Univers Benefică dar și nocivă, o viață scrisă într-un vers... 19.04.2016 Violetta Petre pictură - Florin Măceșanu (Speranță și suspin) Referință Bibliografică: Yng și Yang / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
într-un around al privirii de obicei demulr de curând mi suntem noi prăpădiții puțin licuricii și mai mult îndoielnicii care stând la cozi pentru nemurire dau în vale seacă în spate cu ploile cu zăpezile cu dintotdeauna până și suspinele fără până la urmă fără iepure fără iepure oprește-mă la atât ieftinește-mă scumpește-mă urechează-mă chiar și de necuprinsele căi din când în când lactee dar pot a zbura lasă-mă dracu’ să zbor și dacă n-aș
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Bate dimineața-n geam... Sunt un cântec ce se-nalță Către stele-n nopți târzii... Eu sunt dorul care bate La poarta din veșnicii... Sunt o floare-nmiresmată Ce privește către soare Așteptând sărutul cald Ce aduce-nviorare... Uneori sunt eu, suspinul Inimii care oftează... Sunt în noapte o lumină Ce pribeagul o urmează... Sunt ascunsă într-o rimă Ce mângâie duhul tău... Da...prin harul ce-am primit Sunt copil de Dumnezeu! Uneori ți se pare că cerul... Uneori ți se
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
totul se clarifica în viața ei. Iertarea era a ei de fapt. Își scrijelise durerea pe hrislovul timpului fără de hotar. Pentru ea, moartea era doar continuitate; desprinderea de carnea damnată putrezirii; înălțarea sufletului spre dimensiuni astrale, unde nu există durere, suspin sau tristețe... unde nu există degete arătând greșeala, sau vorbe împroșcând demnitatea umană cu stigmatul izolării. Moartea depășea bariera remușcărilor, dar și a idealismului abstarctizant al vieții imaginate. Adevăr halucinant, desprins de realitate, fiecare îl definește imaginând paradisul unei vieți
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
pentru mine. Ești un romantic minunat Și îți respect voința, Dar este un vis, căci ne despart Distanța și credința. Te cred când spui că vrei să zbori Ca să ajungi la mine, Cu sufletul plin de comori, De doruri și suspine. Dar să-nțelegi acum ași vrea Că dragostea-ți curată, Ne-mpărtășită este ea, De inima-mi secată. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ROMANȚĂ TRISTĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor
ROMANȚĂ TRISTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382035_a_383364]
-
ce-o să vină, iubirea lumii îți aduc în sân la mine. Dorul pierdut pe cale, Ți-l adun în priviri, cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin. Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri, iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin. Prin ochii Tăi privesc o lume dispărută ce-Ți trimitea frenetic, înaripări de dor. Iubire să-Ți cobori în lume nenăscută, de pământence să-Ți legi destin de muritor. Dar ai ales să fii ,,nemuritor și rece", iubire să-Ți
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
Janto Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub privirile triste-a dimineții, zărești doar ceața și absența vieții. Iarbă, ghimpi și mărăcini, singurele care îmbrățișează aceste ruini. Printre șiruri lungi de cruci, cu un suspin adânc te duci, rătăcești în ritm necontenit, știai drumul spre cel odihnit. Pe o cruce uitată, prăbușită, strălucește amintirea spălăcită, aici odihnește o urmă de vietate, care-și ispășește a sale păcate. Spui o rugăciune și pui o lumânare, te
CÂȚIVA PAȘI RĂMAȘI DIN FERICIRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382044_a_383373]
-
ca să iert, căci mi-e milă de ei, Chiar dacă durerea e mare! Mai fac câte-un pas, mă opresc și oftez, Privesc la răscruce zenitul, Citesc din Cuvânt, la El meditez, Visând că ating infinitul. Ridic mâini spre cer, cu suspine grăiesc: "Părinte, ne iartă păcatul!" Planeta se stinge sub jugul drăcesc, Cum râde de om, necuratul! Căci pus-a mai sus de credință și har, Puterea și faima și banii, Uitat-a de sângele curs la Calvar, De locul numit
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
se rostește cu mintea, atunci nu mai ești tu cel care te rogi, ci Duhul Sfânt este Cel Care Se roagă în tine. Dumnezeu este Cel Care Se roagă în tine, după cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și strigă cu suspine Avva Părinte. Atunci tu nu ești decât instrumentul prin care Dumnezeu lucrează și strigi: “Neputincios cad, Stăpâne, în fața Ta!”, în timp ce lacrimile-ți inundă fața. Eu cred că Părintele Paulin, atunci când îi curgeau lacrimile, era în plinătatea rugăciunii. Pentru el, cuvintele
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
forfota de foame se stingea încet Intrând în noaptea neagră spre păcate Și urletul singurătății tremura inert Plângând cu sete sufletele toate. Din neagră luna se scurgea încet Păcate-n val ce atacau la drumul mare, Iar alte suflete plângeau suspin mocnit Murind în chinuri de-atâta așteptare. Și s-a decis așa-ntr-o zi față din geam Să iasă și să fugă unde știe, Nu mai putea să stea, era prea trist Să ai ascuns un suflet sub fotografie
FATA DIN GEAM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380354_a_381683]
-
moare... Și lacrimi de cer te-apasa când plouă... Să-mi spui de te doare petala Când vântul o smulge în palmele sale, Cănd iute, șăgalnic, si-acorda vioară Și fură parfumul inimii tale!... Să-mi spui de te doare suspinul Când fluturi, în zbor, nectarul ți-l fură Și de albinele-si lasă veninul, Sorbind din dulceata-ti, fără măsură! De-ai vrea să îmi fii pe frunte, cunună, Cu visele mele în spic sa-mpletesti, Si roua , si fluturi
SUFLET DE FLOARE de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380350_a_381679]
-
fără să vreau aș urca pe piscurile lor sărutând-le pe fiecare în parte. Terminat m-aș prăbușii în valea pântecului tău speriat de atâtea atingeri și când aș ajunge la originea lumii aș fi cu totul pierdut în desișul suspinelor rostite necontrolat. Referință Bibliografică: MARNA, cartea dragostei, fragment / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]