2,825 matches
-
de tare postul, spun eu în cele din urmă, un zâmbind forțat. Cu o condiție. ― O condiție? Redactorul-șef nu se aștepta la nici o condiție. ― Am nevoie de un concediu. Peste două săptămâni vreau să plec o vreme. Redactorul-șef suspină ușurat, iar eu știu exact la ce se gândea în timpul tăcerii mele. Pentru o clipă, a crezut că-i voi spune că aș accepta slujba numai cu o creștere substanțială de salariu. ― Nici o problemă, dragă, îmi spune el. Geraldine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
at fi fost oare mai rațional să te detașezi și să te gândești că poate, are un motiv ascuns? Nu. Se pare că Jemima Jones nu era pregătită să-și strice lumea perfectă tocmai în acel moment. În schimb, a suspinat de bucurie, și conversația a continuat în toate direcțiile, până când au ajuns în sfârșit la aspectele practice ale șederii ei. ― E vreo librărie pe aici? am întrebat, știind că asta chiar m-ar face să mă simt ca acasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
viața mea. E pur și simplu superb. De fiecare dată când mă uit la el, nu-mi vine să cred că e al meu. ― Deci e nepotolit? ― Absolut. Am ajuns să facem sex și pe masa lui de la birou. ― Of, suspină Geraldine. Sunt atât de invidioasă. ― De ce? Nu-mi spune că a mers totul prost cu tipul ăla pe care l-ai cunoscut la petrecerea de adio a lui Ben, cu Nick Maxwell. ― Nu, n-a mers deloc rău. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea, e să te culci cu el. Nu trebuie s-o faci până nu e complet îndrăgostit de tine și știi că în mod sigur n-o să dispară în dimineața următoare. ― Dar a trecut o groază de timp, Geraldine. ― Știu, suspină ea din nou. Mă urc efectiv pe pereți. Am trecut și pe lângă Ann Summers ieri și m-am gândit serios să-mi intru și să-mi iau un vibrator. ― Geraldine! Nici nu vreau să aud de vibratoare, Doamne, doar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu mine. ― Dar e o nebunie, zic eu, pentru că încep să devin ușor enervată de chestia asta. Chiar încerc să mă împrietenesc cu fata, mai spun eu, și în alte condiții aș spune că mă urăște complet. ― Nu te urăște, suspină Brad. ― De unde știi? ― Pur și simplu. Se simte amenințată de tine. ― Dar sigur ai mai avut iubite. La fel s-a purtat cu toate? Brad ridică din umeri. ― N-am mai avut vreo prietenă la modul serios. Uite, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întâlnesc prea des bărbați așa fermecători ca tine. ― Mersi, Diana. Să mai luăm niște apă minerală? ― Ben, spuse ea din nou. Ceea ce încerc eu să-ți spun e că... ― Ospătar? Ben se uită disperat în jur după un ospătar; Diana suspină și se lăsă pe spate în scaunul ei, pentru că Ben stricase clipa. Clipa ei. Ben n-a mai luat budincă, ceea ce a încântat-o pe Diana, pentru că hotărâse deja că Ben avea să vină la ea să bea ceva înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Am râs. ― Așa deci, continuă ea. Prietene? Ce zici? Pentru o clipă, am fost atât de fericită că aș fi putut s-o îmbrățișez. ― Atunci povestește-mi despre tipul tău, i-am cerut eu. Cum de-a mers prost? Lauren suspină și-mi oferi o altă țigară, după care își aprinse și ea una. ― Bine. Uite. Ești sigură că vrei să auzi toată povestea? Am dat din cap. ― În regulă. L-am cunoscut pe Charlie la Londra acum vreo șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e încă devreme, peste tot sunt oameni adunați în grupulețe: toți sunt ocupați să-și vorbească unul altuia și să scruteze sala în același timp, numai ca să verifice dacă nu cumva a sosit cineva mai interesant. ― Slavă Domnului, spune Lauren suspinând. În sfârșit, ca seamănă cu acasă. De fapt, dacă închid ochii, aș putea să pretind că sunt în Saint. ― Saint? ― Trebuie să știi Saint. E un bar. ― A, sigur, mint eu. Saint. ― Vă rog să-mi permiteți să vă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atunci când am fost adolescentă. Experiențele mele se limitau la resemnare și la a nu fi invitată la petrecerile la care erau invitați toți tipii cool. ― Jur că așa a fost cu Bill. Am avut parte de cea mai tare zi, suspină Lauren. Ne-am întâlnit la o cafea mai întâi în locul acela de pe... cred că este pe 2nd Street... Cafe Interactive. ― Da, spun eu, și dau din cap. O știu. ― Și-apoi am fost la o plimbare pe plajă, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unghi bun, singurul lucu pe care-l măi văd e spatele lui, care dipare pe ușă afară. Dar are aceeași constituție, același păr. Firește că nu e Ben. Ben e prea ocupat să fie o vedetă de televiziune acasă. ― Nimic, suspin eu, așezându-mă din nou jos și dorindu-mi din toată inima să fi fost el. Am crezut doar că am văzut pe cineva cunoscut, dar m-am înșelat. Capitolul treizeci Ben Williams a dormit ca un prunc noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pagină dublă de ziar, numai cu tine. Ești o vedetă, Ben. Îți spun eu. ― Nu-mi vine să cred că a făcut asta, e atât de jenant, spune Ben. Acum știi totul despre mine. ― Îți cunosc trecutul, râd eu. ― Știu, suspină el. M-ai și avertizat. ― Eu am întotdeauna dreptate. ― Da, râde el. Întotdeauna. Doamne, Jemima. Mi-a fost dor de tine. Îmi pot da seama cât de sincer e, din vocea lui. Îmi dau acum seama și cât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru că-l știu, poate pentru că suntem prieteni, dar cred că e mai mult de-atât. Știu fără urmă de îndoială, că încă sunt complet îndrăgostită de el. Mă opresc și suspin. ― Crezi că și el simte același lucru? ― Nu știu, suspin eu, în timp ce nesiguranța amenință să lovească. Știu că a fost incredibil de grijuliu și iubitor și mi-a oferit atât de multe, dar nu știu dacă asta înseamnă că simte și el la fel. Oricum, n-are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sigur că nu. Ben scutură din cap. ― Ba ești. Recunosc semnele. ― Nu sunt, spune Ben. Nici vorbă, și se uită la ceas. Trebuie să plec, spune el, ridicându-se de la masă. Am un interviu cu Daily Mail. ― Ce? Altul? Ben suspină. ― Da, știu. După ultimul interviu am crezut că a fost suficient, dar trebuie să mențin imaginea vie. ― Nu le spune nimic, îi zice Richard cu un aer teatral. ― Nu, spune Ben hotărât. Nimic. Dar Ben nu se poate abține. Jurnalista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bătând. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sân; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe fruntea-i de crin; Iar râul suspină de blînda-i durere Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere Fantastic purpur; Și pasărea cântă suspine-imitîndă Un cântec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe câmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un colb de pietre scumpe; A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic - Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. II Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte, Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, Inimă făr-de nădejde, suflete bătut de gând. Toată ziua la fereastră suspinând nu spui nimică, Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică; Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dânsul o solie, Dar ea sboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
VIII De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet; Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în văzduhul tămîiet; Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - " O, dulce-al nopții mele Domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopții feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis și armonie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în urechi asemenea raportului egal și cadențat al unei tobe. Nishi Kyūsuke suspina. Remușcarea și amărăciunea îl copleșeau, zguduindu-i trupul întreg. — Speranțele, întrebă îngândurat Tanaka, s-au risipit de tot, de tot? Velasco nu răspunse. Străinul se lupta și el cu propria sa amărăciune. — O fi adevărat ce se spune în scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]