6,881 matches
-
publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Ea este... Acoperit de cerneală și lustruit de foc este nisipul ce cade de pe mine și pot să adulmec ce viața-mi pune în față. Scriind cu flăcări pe pereți stau tăcut, dau forme și culori. Arunc cuvinte, sânge beau, stingând copaci inspir vapori. Intru-n cascada de plăceri, acopăr cu mintea temutele-i averi... Efemer mă simt în fața ei, mă pierd... Sacrific ceasuri, le scot limbile cu mâna. Trebuie să fac
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
derulez în gând filmul scenelor abia încheiate, privind cum, precaută, Miruna testa temperatura cafelei cu vârful buzelor sale fine și nerujate. Era mai vigilentă ca mine sau a fost prevenită de înjurătura scăpată printre dinți atunci când m-am fript? Așteptam tăcuți să se miște bambina la una dintre lansete, dar nimic nu perturba neclintirea lor. Pe baltă, lișițele[ Lișiță = pasăre călătoare de baltă, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă.( DEX)] au iesit la plimbare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru mult timp de-acum încolo. Aduna mecanic lucrurile împrăștiate peste tot, iar când a terminat, s-a urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi. Am parcurs încet cei doi kilometri de terenul accidentat de pe Valea Iubirii, cu gândul că acasă nu va mai fi cuibul unor nebunii, ci spațiul unde lași totul cu regret și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
gară, ca să prindă acceleratul spre București, chiar dacă avea bilet din Mangalia. Am condus-o pe Miruna la hotel, mai avea câteva ore până la plecarea trenului spre capitală, unde va schimba un altul spre Timișoara. Apoi, cu bagajul în Moskvici-ul meu, tăcuți ca într-o călătorie de la care nu te mai aștepți la nimic, rulam spre gara Constanța. La radio se transmitea o muzică tristă, în ton cu sentimentele noastre. Ajunși în gară, am urcat-o în vagon cu bagajul ei, apoi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
unde erau cei cărora mă adresam, domn’ profesor mă observă, se îndreaptă spre mine, îmi dă mâna, mă-ntreabă cu glas obișnuit ce mai fac... Și profesorii - în picioare. După ce discută apoi cu unul din ei - un minut-două, pleacă pășind tăcut. Nu pot să nu remarc atenția sporită, cu care am fost ascultat după asta, fără nici o interpelare. Și vreau să cred că nota mare ce mi-a fost dată, n-a fost influențată de scena amintită. Am readus-o însă
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
domnule dragă, prin Evul Mediu mai puțin - să zic așa - turistic, era mai rural, cu iz de obor și târg, și uneori de iarmaroc... Și tot aici, în centru , exista așa numitul Stâlp al Infamiei. Era din piatră, bine fixat, tăcut și indiferent, deși cunoscuse, atâtea vinovății, atâtea nedreptăți, atâtea lacrimi și frângeri de viață, disperări și suferințe... Ordinea și liniștea Brașovenilor era asigurată mai ales prin pedepse, cu chinuri și rușine și moarte. La primul etaj din turnul Casei Sfatului
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
Poate că-n astfel de momente, îmi place să cred, poetesa înmlădia în sinea ei versuri ce pot a fi ca cele scrise mai târziu, sub titlul: „Poate mă visează cineva”... Și nu se poate să nu știți și dumneavoastră, tăcuții mei cititori, o minunată poezie de-a ei. Iat-o, rescriind-o, recitând-o, cu sufletul împarfumat de-aromele portocalelor, la distanțe de zeci de ani și mii de kilometri: „Poate mă visează cineva -/ De aceea gesturile/ Imi sunt atât
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
deschis fereasta către tine C-an viață eu să aflu unde-i nordul. Și-am constatat că ambele destine Știu totdeanua care este nodul. Un nod ce-am desfăcut fără de știre Și-am împlinit destin demult furat. Dar mă întreb, tăcut, acum în mine Noi am avea ceva de renegat ?! Doar ce mi-a apărut cândva în vis În care Dumnezeu era un om. Făcând în viață un nou compromis Ca noi să ne trezim acum din somn ! Avea, pe umeri
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
corturile lui Chedar Sufletul meu tare mult s-a pribegit Pe cei ce urau pacea chiar îi uram Prin veac se luptau ca mine în zadar În lume făcător de pace eram PSALMUL 120 La munți ridicat-am ochii mei tăcuți De unde va veni ajutorul meu Ajutorul meu de la Domnul mereu Cerul și pământul de El sunt făcuți Nu vrea să se clatine piciorul tău Nu va dormita cel ce te păzește Cel ce vrea pe Israel izbăvește Și apără sufletul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
atât, să lase totul în seama timpului, care este cel mai bun judecător. Nu încăpea vorba despre un eventual divorț întrucât ea considera că nici o fericire durabilă nu se poate clădi pe durerea altora. Se luau în brațe și stăteau tăcuți lăsând să vorbească doar inimile între ele. * Georgia era vegetariană și asta îi dădea o dulceață de fructă coaptă, dar și mireasma florilor de primăvară. Colegele o invidiau pentru tenul ei alb și strălucitor, mereu proaspăt și se compătimeau că
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică și disperare
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toți cei de dincolo de peretele gros al
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
de ani. Costumele pe care le purtau le evaluau funcțiile cu care sfidau pe toți cei ce îndrăzneau a se ridica să le stea în cale. Se apropiară de birou și, când au intrat, sfidând persoana semenului robust, care nădăjduia tăcut, bineînțeles că primirea le-a fost pe măsura așteptărilor. Timpul se scurgea greu. Groaznica așteptare în zadar. Unul dintre cei care se afla pe canapea zise într-un târziu: Au funcții să rezolve problemele instituțiilor care au nevoie de mâzgălitura
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
te iubesc primăvară, Așa cum mama te-a iubit, când m-a născut. Că m-ai primit în poala ta plină vrajă. Pe flori de salcâm și pe bucăți de lut. Nu știu ce să fac, să te iubesc sau nu! Te știu tăcută și plină de parfum. Te voi săruta pe poală să mă ierți. Că ți-am nutrit, viclean gând. Te voi binecuvânta, în zilele cu ploaie, Îți voi strânge florile în coc, Părul ți-l voi pudra cu soare, Cu aromă
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
Vor să ne-atârne sufletul... de-un ceas. Ne-au pus impozite și pe simțire Metafora din ei a dispărut Noi tot vom scrie ce ne stă în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc cum vor și după bunul plac Distrug valori în ritmuri
SUFLETUL NOSTRU NU-I DE RĂSTIGNIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367017_a_368346]
-
pe lespedea de mormânt a soțului meu, Eremia Vodă, la mănăstirea Suceviței. Boierul luă fuiorul de păr castaniu al doamnei sale, reintrând în mijlocul celor ce o priveau cu ochii înlăcrimați. Ea înmână pumnalul soldatului, își sărută fiii pe frunte privind tăcută drumul ce o depărta de pământul peste care domnise și pe care îl voise neatârnat, pentru urmașii săi. Schender Pașa privi această scenă încruntând privirea. Întoarse calul continuându-și drumul. Frumusețea acestei femei îi mișcă până și sentimentele lui, în ciuda
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pronunță iute, apăsat, după care zâmbi: femeia mea eram! Alexandru se ridică vrând să-l pocnească cu piciorul. Acesta se depărtă punând calul în galop. Carul își continua drumul spre Galați. Cei șase ieniceri care formau escorta capturii domnești, călăreau tăcuți, aproape unul de celălalt. Fuseseră recrutați din stepele tătare și erau în stare de orice crimă, pentru o pungă de bani în plus. Împlătoșați, pe cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
am mai găsit. Părăsiseși cu alți boieri atât Sfatul ce-l cerusem lui Vodă, cu prețul capului meu, cât și pământul ista, la cei ce îl râvnesc... - Nu voi sfaturi acum vornice. Întoarse capul, depărtându-se de toți aceia care, tăcuți, așteptau ce se va întâmpla cu viața lor, asupra căreia Schender Pașa avea să decidă. Principele rămase în picioare, drept, fără a schița nici cel mai mic semn. Îl privi lung, trist, cu inima cutremurată. Părul îi flutura în bătaia
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
insectă spurcată fu înghițită de infinitul străveziu, liniștea ce rămase în urmă aproape că ne zgârie auzul. După alte câteva clipe, în pragul casei eliberate de stihiile dezlănțuite ce-și făcuseră de cap cu casa și viața noastră, apăru bunica tăcută, gârbovită sub greutatea unei poveri stranii, cu fruntea perlată de sudoare, cu basmaua înflorată căzută mult pe spate, dezgolind indecent argintul tâmplelor sale ninse de ani și de ...altceva, ce-i adâncea și mai mult ridurile ce-i brăzdau chipul
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
dragoste mai este sub cenușă!” E „Tinerețe fără bătrânețe”: dacă te-ntorci, totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viață fără de moarte”. Poezie ca un bocet ritual de petrecere a iubirii spre veșnicie. „Și..., dincolo de regrete și patimi, / se-aștern tăcute marile ninsori / în care mă voi arde după datini / însingurând în strai de sărbători”. Referință Bibliografică: Liniile paralele se întâlnesc în infinit (Iulian Patca, Să vii și mâine, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2011) / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIȘ Autor: Angela Monica Jucan Publicat în: Ediția nr. 187 din 06 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Să le dai o soartă tuturor acestor lucruri tăcute. Să / le-nveți mai străine să fie, mereu mai străine, / și despărțite, și una cu noi: tot stele mărunte / până unde marea cea mare se-ntinde. Lasă-le, întâi și-ntâi să le răzbată copiii.” (Vasile Grigore Latiș, „Momente trei
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
Un doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină ascuns. “ Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați, Fără dinți, Umbre În apus S-au dus! Ai plâns? Referință
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
Publicat în: Ediția nr. 152 din 01 iunie 2011 Toate Articolele Autorului „Rămâi ca un copil!”- cât de minunată este această sintagmă și cât de profundă! O știam și-o repetam mereu când mă trezeam devreme în diminețile senine, așteptând tăcută răsăritul soarelui sau în serile târzii când umbrele nopții băteau la poarta sufletului, încercând subtil să-i tulbure liniștea; dar parcă niciodată nu i-am deslușit atât de bine tainele ca și atunci când l-am auzit pe Eric Pearl, rostind
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
dar capabil de a păstra legătura cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat sunt admirabil exprimate în aceeași „Așteptare”: „Pe pe peronul veșnic pustiu/ Sub ceasul/ Cu arătătoarele rupte/ Mă aștept pe mine/ Singur și tăcut/ Privind la crizantema/ De plastic, ofilită/ Ce mi-o voi dărui/ Spunându-mi:/ - Bun venit!/ - Sau Adio!” Să urmăm îndemnul lui Ioan Alexandru - „Ascultați-l pe Petru Lascău, poet-păstor ridicat pe crucea limbii române la acest sfârșit de mileniu” - și
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
Un destin rar și greu, pe măsura unui om al lui ... XIII. POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIȘ, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 187 din 06 iulie 2011. „Să le dai o soartă tuturor acestor lucruri tăcute. Să / le-nveți mai străine să fie, mereu mai străine, / și despărțite, și una cu noi: tot stele mărunte / până unde marea cea mare se-ntinde. Lasă-le, întâi și-ntâi să le răzbată copiii.” (Vasile Grigore Latiș, „Momente trei
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]