5,643 matches
-
de „științele sociale” în voința lor de edificare a unui „adevăr” universal. Eșecul modernității nu este doar epistemologic, ci pare deja consumat și la nivel ideologic. Proba acestui fapt e găsită în „ontologia violenței” pe care o secretă în mod tacit fiecare idiom sociologic, istoric sau filozofic al modernității. Aceasta - ca, de altfel, etica filozofiei antice (într-o anumită măsură) - se înscrie într-un raport de contradicție cu „ontologia păcii” proclamată de Evanghelie și întrupată în Biserica sfinților - fie că se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
justifică reciproc, întrucât orizontul secular al experienței omului modern (căci numai al lui poate fi) nu este neapărat intrinsec unul profan. Urmând cercetării morfologice și comparatiste a lui Mircea Eliade 3, putem socoti invenția lumii seculare ca pe un refuz tacit al categoriilor universale ale experienței religioase 4. Dacă experiența creștină a lumii este reglată între polul sacru și cel profan, logica seculară exclude această ritmare teodramatică a spațio-temporalității. Deși pledează de jure pentru conservarea religiozității în spațiul privat, logica seculară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
economice), teodiceea lui Malthus nutrește un pesimism direct proporțional cu nevoia activismului social prin care virtuțile pragmatice ale calvinismului ajung să genereze o contrareacție la filozofia hedonistă a secolului al XVIII-lea. Dar ambele direcții (machiavelică sau malthusiană) se reconciliază tacit în vocația fatalismului, la egală distanță de rădăcinile etosului creștin. Funcționalismul german sau forța tradiției protestantetc "Funcționalismul german sau forța tradiției protestante" Cu această concluzie se încheie prima parte a cărții lui John Milbank, care analizează rădăcinile liberalismului economic în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
4. În cadrul economiei politice, Marx denumește „iluzie” tot ceea ce ține de regimul cultural de funcționare a realității. Critica adusă valorii de schimb - care este un construct simbolic similar ordinii lingvistice - ne arată că Marx credea în „mitul originii”. Marx afirmă tacit existența unui început în care lucrurile se bucurau de o natură preexistentă oricărui act de semnificare culturală. Marx mai credea în posibilitatea separării funcției economice de ritualurile religioase în cadrul societății primitive. Or, acest fapt infirmă categoric descoperirile antropologiei culturale contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ales resurgența atrocității în mijlocul celebrării orgiastice a sublimului (eros-polemos). Această dinamică perversă este evidentă în opera lui George Bataille, unde căutarea sublimului castrează toate funcțiile de mediere ale narativității 1. Dansul, bunăoară, nu mai este un gest reglat de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează opera insidioasă a promiscuității estetice. În locul rostirii limpezi izbucnește banalitatea gemetelor explicite
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Peculea, M. Vlad, A. Baumgarten, G. Chindea, E. Mihai, IRI, București, 2005. Polanyi, Michael, Personal Knowledge. Towards a Post-Critical Philosophy, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1958. Polanyi, Michael, Science, Faith and Society, University of Chicago Press, Chicago, 1946. Polanyi, Michael, The Tacit Dimension, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1967. Popper, Karl, Societatea deschisă și dușmanii ei, trad. rom. de D. Stoianovici, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993. Radosav, Doru, Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică (sec. XVII-XX), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997. Rahner
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
82 Întrebătorul acestui veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
demonstra că puterea lor este mult mai mare în situația când statul agresor ar încerca să-și promoveze politica sa de forță în politica internațională. Coerciția este o formă de putere care constă în controlul oamenilor prin amenințări deschise sau tacite. Aplicarea presiunilor coercitive asupra unui stat are loc atunci când acesta poate deveni un actor periculos în destabilizarea situației internaționale. Metodele diferă, de la aplicarea embargoului economic și până la acțiunea militară pentru supunerea acelui stat. De pildă, cazul Iranului care folosește amenințarea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
pot ajunge la un consens și, prin urmare, se presupune că o coaliție din afara organizației trebuie să acționeze în numele comunității internaționale. Așa s-a întâmplat în cazul provinciei Kosovo, când NATO a preluat conducerea. Aceasta a funcționat pentru că avea sprijinul tacit al Rusiei, care s-ar fi văzut obligată să-și exercite dreptul de veto asupra unei hotărâri a Consiliului de Securitate. Rusia a jucat un rol-cheie în încercarea de a-l covinge pe Slobodan Milošević să se predea fără luptă
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
metodei științifice: doar pentru că realitatea există și cunoașterea umană este imperfectă a fost posibil ca știința să descopere aspecte ale realității care oamenii nici măcar nu le concepeau. Metoda științifică și-a dezvoltat reguli și convenții asupra cărora există un consens tacit. Aceste reguli recunosc faptul că nici un om, oricât de talentat și de onest ar fi, nu are acces la cunoașterea perfectă; teoriile trebuie supuse examinării critice a comunității științifice. Ceea ce rezultă din acest proces interpersonal va avea un grad de
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
indicată atitudine a profesorului este aceea de a realiza un control de comportament prin simplul fapt de a se poziționa lângă elevul perturbator și de a-și așeza palmele, ferm, dar prietenește, pe umerii acestuia; un asemenea tip de comunicare tacită este eficient și amplifică puterea de influență a profesorului. 4. Gradul de individualizare a strategiilor de intervenție ale cadrului didactic oferă acestuia posibilitatea de a-și arăta respectul față de personalitatea fiecărui elev și creează șansele intensificării motivației intrinseci, iar la
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a poeziei, problematizând adeseori (im)posibilitatea fidelității față de referent. În cele ce urmează, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - mimând transparența - își încurajează destinatarul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera „metatranzitivitatea” definitorie pentru acest spirit sintetic. Cu atât mai mult cu cât conceptul oferă, la rigoare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
funcțională, excluzând orice asumpție metafizică 243. Prin urmare, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral”244 pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. 3.2 Câteva criterii...tc "3.2 Câteva criterii..." S-ar putea obiecta că introducerea în ecuația acestui tip de poezie a unor criterii ca acelea de „mimetic” și/sau de „ficțional” complică și mai mult lucrurile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în fața unui exemplu tipic de poezie metatranzitivă. Reamintim doar că am denumit astfel acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. Mircea Ivănescu nu procedează nici el altfel atunci când mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul și simularea. Pe bună dreptate Eugen Negrici observa că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care ne îndreptățește să vorbim de o coborâre a poeziei nu în stradă, cum o vor face opteciștii, ci „în uliță”, nu face decât să-și încurajeze cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral”, pe care îl presupune, în mod tacit, scrierea unui poem. Cu alte cuvinte, avem de-a face și aici cu un tip de poezie ce își conștientizează în cel mai înalt grad procedeele, dovedindu-se în cele din urmă „teatrală”, tocmai în măsura în care își exhibă simplitatea și transparența
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nouă este filtrată prin prisma obiceiurilor instituite, formate deopotrivă din elemente cognitive (cunoaștere), dar și afective (credințe). Cultura include nu numai informații culturale, ci și coduri de receptare, prelucrare și aplicare a informațiilor disponibile, coduri care acționează Într-o formă tacită sau implicită, adică fără a face conștient actorul social de exercițiul În care este implicat. Weick (1969) și apoi Pfeffer și Salancik (1978, 2003) vorbesc despre procesele active de reprezentare a mediului În contexte organizaționale. Ei consideră că membrii organizației
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și economice sunt interesele bărbaților lor și că ei le reprezintă cel mai adecvat. Cu alte cuvinte, să împiedici dezvoltarea mișcării de femei și a feminismului. Sexismulxe "„sexism" se manifestă în prezent sub forma unor discriminărixe "„discriminare" mai „subtile”: eliminarea tacită din profesiile sau pozițiile ierarhice care au câștiguri ridicate, educație practică și sportivă diferită pentru băieți și fete, orientarea fetelor spre profesii „feminine”, desconsiderarea autorității femeilor în diferite domenii și chiar în comportamente private (de exemplu, desconsiderarea refuzului avansurilor sexuale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
preferința mea, mai sus exprimată, pentru termenul de „sferă domesticăxe "„sferădomestică"”). Statulxe "„stat" intervenea în viața privată a indivizilor. Spre deosebire de statele capitaliste democratice, fondate pe neamestec în existența privată a persoanei (cu toate neajunsurile semnalate de feministele liberale, respectiv acceptarea tacită a abuzurilor și a violenței domestice), comunismul intervenea în viața privată prin diferite mijloace (dar nu în caz de abuzuri și violență). De exemplu, în România ultimului deceniu de comunismxe "„comunism", statulxe "„stat" stabilea în mod generalizat nevoile de consum
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în inima patriarhatxe "„patriarhat"ului politic. Este semnificativ faptul că marea ratare este cea a unei politici feministexe "„politici feministe" liberale. Indiferent de partid, politicile de până acum au fost mai degrabă de orientare socialistă și social-democrată și au încurajat tacit conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga: reducerea șomajului feminin, protecțiexe "„protecție" socială, dar cu respectarea status quo-ului sindicatelor marilor industrii bărbătești și a forței lor de a impune politici salarialexe "„politici salariale" și protective în favoarea bărbaților. Femeile sunt, pe de o parte
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
centralizată. Or, deocamdată, patriarhatulxe "„patriarhat" este forma de puterexe "„putere" care modelează relațiile de gen, mai ales în comunitățile nedemocratice și în cele în care feminismul nu l-a contestat cu succes. Voi defini schematic patriarhatulxe "„patriarhat" ca ideologiexe "„ideologie" (tacită sau explicită) potrivit căreia ceea ce gândesc, exprimă și produc în genere bărbații este mai important, mai apreciat și mai bine plătit decât ceea ce gândesc, exprimă și produc în genere femeile. Or, acest „mai”, care arată o diferență structurală de puterexe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
anchetei și sondajelor de opinie, a locului și rolului lor în cunoașterea socioumanului. Prin urmare, nu ne angajăm în discuții filosofico-semantice privindconcepte precum cel de „realitate”, „subiectivitate”, „intenționalitate”, „cunoaștere”etc., ci vom opera cu ele în înțelesul consacrat, al consensului tacit din comunitatea științifică, al așa-zisului „luat ca atare” (taken for granted). Se vor întreprinde unele clarificări conceptuale, dar precizări terminologice de detaliu ne-ar abate prea mult de la tema propusă. Realitatea socială este constituită din structuri, forțe și condiții
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
alimentație, de creștere a copiilor etc.). Pe verticală, în sensul că aceste credințe au grade mai mici sau mai mari de generalitate, unele dintre ele constituind „axiome” pentru celelalte. E important de reținut așadar că multe credințe funcționează ca propoziții tacite, presupuneri implicite, netransparente nici pentru subiect și nici pentru observatorul din afară. (Iată de ce termenul „convingere”, care ne trimite la planul conștientului și care este apropiat de cel de „credință”, este totuși mai puțin potrivit pentru belief.) În spatele a aproape
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
picătură de apă, cu nuanța că în vreme ce lui Smărăndache îi trebuia colocviul spre a-și justifica interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară de nici o complicație festivă. Armeanul zâmbea afabil în dreapta și-n stânga, părea însă visător și melancolic. Hagienuș, Suflețel erau ei înșiși subalterni în societate, nu luau singuri nici o inițiativă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ea chiar când o neglija în chipul cel mai scandalos. Familia lui Dumnezeule! (fr.). reprezenta o instituție sacră, neglijată în tot cursul anului, afirmată însă solemn în zilele festive. Îi repugnau afecțiunile și demonstrațiile, mulțumindu-se cu noțiunea morală tacit consimțită. Ceea ce stima la Elvira era faptul că aceasta intuia punctul său de vedere, evitând scenele vulgare de explicație, acceptând comedia dezinteresului reciproc. Cu cât era mai liber, cu atât Ioanide se simțea mai legat. Și acum să vină o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru profesia de speculant de cafea și mirodenii. Așa se explica prezența oamenilor cu sacii și mirosul îmbătător de băcănii exotice. Totodată, fiind un importator principal de asemenea mărfuri, retrăgîndu-le de pe piață, de la firma Vartparonian ori Pelenghian, într-un consemn tacit cu ceilalți negustori, Saferian producea o mică panică de prevedere și o scumpire. Cu totul inocent, el spunea în toate părțile: "N-o să mai avem cafea! Cumpărați cafea!" răspândind el însuși psihoza depozitării. În timp ce Saferian și doctorul Rapig conversau astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]