2,223 matches
-
năpusti și Kasser, care dădu zgomotos ușa de perete. - Moșneag fățarnic! Mi-au spus că ai murit. - Ei, am fost pe-aproape, îngăimă Abatele. La vârsta mea sunt și vești pe care e bine să le primești cu un oarece tact. Kasser privi repede în cameră și, bizuindu-se pe privirea ațintită spre pământ a lui Airam, o dojeni pe femeie. - Ce-ai mai inventat de data asta? Vreun atac al policornilor? Vreo defecțiune la sintetizorul de hrană? - Nu e vina
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
categorice de pe orbita Tengysului îi zdruncinase serios încrederea în viitor. Pentru niște oameni care pretindeau că lăsaseră în urma lor prietenii, rudele și tot ceea ce reprezentase lumea lor până atunci, reacția tovarășilor săi fusese una destul de vehementă. Fusese nevoie de tot tactul lui Barna pentru a-i potoli să nu pornească înapoi ca să se răzbune. Le înțelegea frustrarea fiindcă Oksana identificase foarte exact sursa acestei nemulțumiri. Nișa în care se inseraseră clonele se micșora dramatic, îngustată pe de o parte de propriii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mediere ori vor dovedi că sunt sceptice cu privire la găsirea unei înțelegeri pentru satisfacerea intereselor lor, șansele ca medierea să se închidă printr-un acord de mediere sunt sumbre.De aceea, mediatorul are la rândul său obligația de a dovedi mult tact și diplomație față de părți și în primul rând să le sprijine pe linia aducerii în discuție a reglementărilor legale care privesc conflictul respectiv, știind că în acest domeniu ele sunt sensibile și complexe având un grad ridicat de dificultate în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
lui Paul Goma, în care Domnia Sa era făcut securist, iar noi toți eram făcuți (nu fără o anume îndreptățire) cu ou și cu oțet și împiedicați (involuntar) să ne pronunțăm. Dacă Goma a săvârșit, ca de obicei, o eroare de tact, Breban a săvârșit, fără îndoială, una și mai mare. S-a grăbit să se pronunțe asupra celui care l-a provocat să iasă în arenă, nu o dată, ci de patru ori: în două dintre resentimentele sale colegiale și în două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
printre profesorii noștri patrioți care mereu ne explicau diferite momente din istoria zbuciumata a Bucovinei, în acei ani grei ai totalitarismului, când nu era voie să se pronunțe acest cuvânt pentru locurile noastre, dar profesorul V. Tiganescu se tranforma cu tact și înflăcărare uneori în profesor de istorie, care era celalta specialitate a sa. În ultima clasa de liceu a fost o perioda și dirigintele nostru, cănd profesorul T.Galan a fost concentrat, atunci am putut să ne dăm seama mai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
ață în gură și mă mâna c-un bici de ață prin casă... Și eu, măgădău mare, le făceam toate pentru că iubeam pe mumă-sa. Se-nțelege că mumă-sa era cuminte... nu mi-a acordat nimica... Din contra... cu tact și politeță i-a arătat domnului poet și literator ușa... și l-a făcut să îmble Franția toată, Germania, Italia... cu amorul în inimă și cu nebunia-n creieri. Dar azi, mulțumită cerului, am scăpat de toate... Azi pun capăt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
costă douăzeci, biletu-i verde ș. a. m. d. " fără liniște și fără preget. Că nu mai putea fi vorba de lucru era lămurit. Deci desistai de la muncă ca să mă plimb prin oraș, dar observai numaidecât că picioarele mele, mișcîndu-se, mergeau în tactul clămpăniturii acelor versuri neîndurate. Când nu mai putui suporta mi-am schimbat pașii... Dar nu-mi ajuta...... versurile se adaptau pasului meu nou și mă chinuiau întocmai ca mai înainte. M-am dus iar acasă, suferind tot timpul înainte de amiazi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți! Dar ceea ce a fost mai mizerabil e că întreaga mea dicțiune a încăput în ritmul văluros a acelor versuri pulsante, încît vedeam cum oamenii lipsiți de spirit dădeau cu căpățînele lor proaste tactul la discursul meu. Și, Mark, m-ei crede sau nu m-ei crede, dar, înainte de a sfârși, toată adunarea își legăna încet capetele în solemnă concordie: jeluitori, îngrijitori, cu-n cuvânt toți. Când am încheiat, am fugit în altar, într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei ședeau împreună și W. observase deja de mult ce se petrecea acolo pe la ora prânzului, când „Oha“ încuia ușa. După vacanța de vară și Erich Hackler, reprezentantul, lua parte la petrecere - ba până și Gerda, care avea măcar atâta tact ca să aștepte până când acesta ieșea pe ușă și se ducea la mașină. W. avea repulsie față de așa ceva, nu se cădea să faci una ca asta, și-l disprețuia în primul rând pe fratele lui, dar și pe Hackler, doar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să simțim amenințarea care era dată în vileag o dată pe an, și ea, tot în imagini: proiectile gigantice cu nenumărate focoase explozive, mase de oameni în marș, gri, aliniați în cizme în acest pas care a bătut fără întrerupere tactul trecutului. Dar pe noi nu ne-au interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă îl condimentam franțuzește cu existențialism, mereu străduindu-ne să limităm lumea subterană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pregătită, puteam începe experimentul. Ți-au mai lipsit doar cîteva ore, tovarășe general, și situația, cine știe, s-ar fi putut întoarce în favoarea ta, însă n-a fost să fie. Ceasul rău, clipa neagră, nici măcar n-ai făcut-o cu tact și meticulozitate. Trebuia să-ți fi ales cu grijă pistolul, să-l fi curățat bine înainte desfăcîndu-l piesă cu piesă pe birou, lustruindu-l bine cum își lustruiește orice soldat conștiincios arma înainte de ziua în care are tragere. Era de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rulă un colț al covorului ca să scoată la iveală un mic seif Îngropat În podea. — Ei, ce ascunzătoare la Îndemână. În vremurile astea, nu poți fi niciodată Îndeajuns de prevăzător, i-am zis dând la iveală propria-mi lipsă de tact. Nu poți avea Încredere nici măcar În bănci, nu-i așa? Am tras cu ochiul peste birou Într-o manieră inocentă: — E ignifug, nu-i așa? Ochii lui Six se Îngustară: — Sper să mă ierți, dar se pare că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să scoată de la Barbara orice amănunt din experiența ei profesională care i-ar fi permis să spere în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se concentra asupra lui Mark de parcă el i-ar fi rezumat experiența. Tactul ei extrem o frustra pe Karin. Avea nevoie de o confidentă, de cineva care s-o compătimească. De cineva care să-i aducă aminte că era cine era. De cineva care s-o asigure că stăruința nu era prostească. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de manie compulsivă pentru curățenia sufletului, durase, cu modificări minore, toată perioada adolescenței, cuprinzând chiar și izbucniri de rușine pentru că nu reușise să se abțină de la ceea ce el și preotul său denumiseră, cu tact și cifrat, susceptibilitate, plăcerea care știrbea orice stare de grație, pur și simplu pentru că era solitară. Nici măcar știința nu-i dărâmase în totalitate credința; profesorii săi iezuiți menținuseră o armonie ingenioasă între credință și realitate. Apoi, la facultate, religia murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în cearta noastră. Trebuie că s-a întâmplat ceva de ai venit tu până aici. Voiam să fiu singură cu Lisa. Acesta era unul dintre acele subiecte pe care le împărtășeam ei, nu lui Kieran. Speram că el va avea tactul de a pleca. Ca multe dintre speranțele mele din ultimul timp, și aceasta a rămas neîmplinită. Penibilul momentelor de mai devreme m-a făcut să uit de discreție. Și am dat drumul într-o secundă la tot. A, nimic grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-i spună Lisei. Rottweilerii sunt cei mai fideli câini, adică, animale de companie. Lisa se relaxă. —Nu-ți face griji, Maria. Cum sunt căsătorită cu bărbatul cu cea mai mare gură, nu sunt în poziția de a da lecții despre tact. Am sărit în apărarea Mariei. —Lisa doar așteaptă taxiul. Nu va dura mai mult de zece minute. Am umplut minutele cu o versiune serios cenzurată a întâlnirii mele cu Alfie, din care am scos partea cu urmărirea lui Tally și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Eu am comandat cafea și m-am dus să mă așez lângă Lisa, la o masă mică de lângă fereastră. Maria s-a așezat la câteva mese mai încolo, hotărâtă să nu ne scape din ochi, dar suficient de plină de tact încât să ne respecte intimitatea. De unde ai știut că voi fi aici? am întrebat sperând să mai dezamorsez situația. — Mi-a pomenit Maria de asta, ieri, la telefon, îmi răspunse Lisa. Deci au început să vorbească și la telefon. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili. Azi, sunt actori bine machiați, care-s prea ...vulnerabili
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
meu naturel. Ia fii bună și te-astîmpără. Bei un cafe proaspăt? Să-ți fac un gingirlic? Nu, mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fii bună și te-astîmpără. Bei un cafe proaspăt? Să-ți fac un gingirlic? Nu, mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești domnilor. Publicul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu-i așa, Milty? Povestea cu patul e de milioane, nu? Când ajungem la hanul din Dorset, îi amintesc să-și strecoare una din cele cinci-șase verighete ale ei pe degetul cuvenit. — În viața publică trebuie să dai dovadă de tact, zic eu și-i povestesc că am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu câtă nesimțire îi atrăsesem atenția asupra prăpastiei dintre noi doi: eu sunt deștept iar tu tăntăloaică, cam așa se traducea faptul că-i recitasem acestei femei una din cele trei poezii pe care, întâmplător, le învățasem pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lor, curioasă de nu se poate, de nu s-ar mai fi dezlipit de ele toată noaptea. Abia de-o urnea maică-sa la culcare, ajutată mai cu seamă de Roșioara, pentru care era un bun prilej să-și etaleze tactul pedagogic și tandrețea maternă, păi, ce vorbă-i aia, Cristinico, că nu ți-e somn? Copiii mei doarme duși la ora asta... Copiii lu’ tanti Roșioara sunt mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură... Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
semeție naturală ce evoca distincția unei prințese valahe. Dar lipsa calmului necesar al mâinilor și zvâcnirea ritmică a picioarelor, oboseau calul mai mult decât cel mai îndelung antrenament. Amănunte deloc neglijabile, pe care Marius încercase să le corecteze cu tot tactul necesar unei firi atât de dificile. Tensiunea dintre ei explodase când, după o demonstrație din manej, el îi reproșase dur folosirea unui cal neîncălzit, riscând astfel accidentarea animalului sau chiar a ei. Discuția avusese loc lângă camera de cântărire, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]