2,472 matches
-
O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică, ni se reamintește că „fiecare lucru e legat / de propria lui cădere" (XVI), poeta se dedică preponderent unei abordări feminine a lucrurilor, înzestrate cu propria-i tandrețe precum cu o fină aură. Domolind „valul străin", agresivitatea potențială a unei „lumi necunoscute", Monica Patriche se livrează lucrurilor revizuite de imaginar precum unui spațiu securizant: „Nici un meșteșug, nici o îndrăzneală / în a descrie lucrurile și totuși ce fericire / în a
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
Lira: 21-22. 06 - Cartea junglei 2 - SUA - premieră; 27-28. 06 - Pe jumătate mort - SUA - premieră (20). SÂNNICOLAU MARE: Select: 21-22. 06 - Cartea junglei 2 - SUA - premieră; 27-28. 06 - Pe jumătate mort - SUA - premieră (17). ARAD: 21-26. 06 - Ucide-mă cu tandrețe - SUA - premieră (12, 14, 16, 18, 20); Mureșul: 21-26. 06 - Tancul - România - premieră (13, 15, 17, 19); Arta: 21-26. 06 - Daredevil - SUA (16, 18, 20); Sala Mică: 21-26. 06 - Poporul migrator - Franța - premieră (1530, 1830); Progresul: 22. 06 - Scooby-Doo - SUA
Agenda2003-25-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281153_a_282482]
-
superior, ca un model cu o postură duală, etică și poetică, un model ce se află în consonanță cu obsesiile și cu propriile ritmuri interioare, așezate de cele mai multe ori sub semnul tutelar al candorii și al purității, precum în poemul Tandrețea iluziei. Viziunea lirică este animată de bucuria/ nostalgia de a trăi într-un „paradis vegetal”, prin „invulnerabilitatea pe care o asigură întotdeauna candoarea” (Alex. Ștefănescu). De altfel, toposul paradisiac e perceput și de Al. Cistelecan ca marcă specifică a acestor
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
nu se lasă înduplecați nici atunci cînd sînt invocați prin ritualuri magice, păgîne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitînd, înainte de vreme, gesturile adulților. Despre țara copiilor maturi povestește Cristina, despre cruzime și tandrețe, despre durere și mîngîiere, disperare și speranță. Cine este Liliana Corobca Liliana Corobca (n. 10 octombrie 1975) a publicat românele Negrissimo (Editură Arc, Chișinău, 2003; Premiul Prometheus pentru debut, acordat de revista România literară, Premiul de debut pentru proza al
Un confesor al ființelor neajutorate, premiat de Radio România Cultural by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40215_a_41540]
-
ținem de mână, dar uniți de bucuria nemăsurată pe care-o trezesc visurile colective. Și-mpreună-am călcat multe pensiuni din portul Barcelonei (mereu cât mai departe de Feixes și de blestemul lui) și-am luat lecții despre gesturile de tandrețe interzise și-ncet-încet ne-am cunoscut trupul inexpert și clandestinitatea iubirii ne-a transformat, Maurici, student la Limbi Clasice, și Miquel, țesător, categoria-a doua, într-un singur lucru. - Cine ți l-a ucis pe Miquel, unchiule? * * * Tramvaiul nu era gol
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
de astă dată, spun această poveste ce conține o serie de elemente ce se întrepătrund natural, firesc. O narațiune ce trece fără dificultate de la conflictul tată -fiu la o scenă incredibilă cu o vrăjitoare ce prezice viitorul, de la boală la tandrețe, de la durere la bucurie. O emoție discretă străbate această peliculă în care adevărul faptelor concrete nu este totuna cu cel al sentimentelor. Și acest din urmă adevăr este cel care marchează diferența dintre o viață pustie și una cu sens
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
machiguengas, se pare. Mario Vargas Llosa, Povestașul Actorul, nu lipsit de farmec, din Fatal Weapon sau Mad Max, obișnuit să joace roluri de polițist țicnit cu un temperament coleric, dar și de dur dintr-o specie aparte care nu exclude tandrețea pentru cîini, s-a transformat surpinzător în ultimii ani într-un regizor controversat cu pelicule care fac să pălească filmele de suspans ale colegilor lui de la Hollywood. Un Iisus al Patimilor transpus în tradiția doloristă și care vorbește limba de
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
lumina excesivă ca și întunericul ascund tot, un univers înfricoșător prin inadecvarea lui la orice fel de nevoie omenească. Un vis urât, cu toate că e atât de frumos colorat, începe să se desfășoare pe scenă: oamenii vorbesc fără să se înțeleagă, tandrețea e înlocuită de violență, iubirea e un raport de forță, e o lume aidoma celei reale, dar din ea a dispărut cu totul dinamica sentimentelor. Tatăl Dorei e un neputincios răsfățat, mama ei are forța impulsurilor necontrolate, un cuplu dotat
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
bisturiul, ceea ce e destul de neașteptat într-un roman în care sentimentele explodează de obicei ca niște petarde. A părut izbitoare sinceritatea, învățată de la același Rousseau, a aceluia pe care Taine, pe vremea când Musset mai era citit, îl numea, cu tandrețe, copilul teribil al secolului, incapabil de prefăcătorie și pe deplin onest. El nu se idealizează în Octave cel neînstare să se dăruiască în iubire, dar care nu poate trăi dacă nu i se dăruiește iubire. Musset se portretizează fără cruțare
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
muncitor strivit de o ustensilă, este tras afară ca o rîmă încleiată de mucilagii, precum în scena "botezului" lui Eli care este tăvălit prin petrol de către Daniel într-un acces de furie. Daniel este un personaj complex, rădăcinos, contorsionat, amestecînd tandrețea pentru unicul său fiu cu cruzimea, intolerant și abuziv, o forță a naturii dirijată deopotrivă către succes și autodistrugere. Daniel Day-Lewis nuanțează acest personaj pornind de la inflexiunile vocii, cu o căldură umană pînă la tonurile hîrșîite, guturale ale unei uri
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile realității, verva uimirii, descoperirea sentimentului pierderii, a absenței, a suferinței, a tandreții, ajung previzibile și stricte pentru identificările de moment. Inepuizabila continuitate, remarcată de critică. Sunt alcătuiri pentru o unitate care se adună din cunoașterea dimensiunilor vieții concrete, de zi cu zi, dar și din statornica asimilare a secolelor de cultură, nelipsind
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
la scurtă vreme după aceea, mi-a rupt nenumărate perechi de ciorapi, mi-a lins sandvișul, mi-a călcat în budinca de orez”. Cel mai mult se pare că-i plăcea să scoată arogant limba, deșirând eficace orice moment de tandrețe sau de poezie a lumii. Dacă Aurelius reprezintă nocivitatea inevitabilă, un memento al voracității și al „prozei” vieții, cei patru bărbați nu sunt nici ei îngeri, ci tot provocatori de suferință. Licia însăși e animată de niște forțe misterioase, greu
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
lumi extrem de compacte - galopul narațiunii e, fără îndoială, o formă de terapie -, prozatorul scrie pasaje remarcabile despre formatorii săi, personalități bine conturate. Micul Doru are, în același timp, mai mulți tați și mame. Bărbații sunt, cel mai adesea, modele de tandrețe - începând cu Tătica, cantorul-Tarzan, cu puternicul unchi Lelu și încheind cu miștocarul naș Rebeleș. În schimb, „mamele”, leoaice, se întrec în a aplica o educație cât mai severă adolescentului. Câte o scenă familială care amestecă delicatețea cu cruzimea dă seama
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
care se iubesc" și cărora nu le este rușine să recunoască acest lucru, deși relația lor va rămâne una "discretă". Oana Mizil apreciază faptul că Marian Vanghelie a făcut el primul anunț public referitor la relația lor și destinuie că tandrețea este trăsătura care a atras-o spre primarul PSD. "Așa mi s-a părut firesc, în acel moment, să îl las primul pe el să își asume această relație, bărbătește, iar acesta este unul dintre lucrurile care îmi plac cel
Oana Mizil despre idila cu Vanghelie: O întâmplare firească şi minunată () [Corola-journal/Journalistic/67439_a_68764]
-
asume această relație, bărbătește, iar acesta este unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la el. Bărbăția, onestitatea, ambiția și faptul că își asumă faptele și opiniile fără a da înapoi. Dar, mai ales, îmi place la Marian tandrețea cu care mă înconjoară și pe care nu o bănuiam la prima vedere. Este un om inteligent și un bărbat de încredere. Avem o relație firească, frumoasă, care a evoluat de la sine. Trăim o «întâmplare» umană specială, dar atât de
Oana Mizil despre idila cu Vanghelie: O întâmplare firească şi minunată () [Corola-journal/Journalistic/67439_a_68764]
-
și să-și răcnească of-ul în direct, fără nici o legătură cu subiectul... Atmosfera e sufocantă, și totuși tu, din sală, privești ecranul cu plăcere și rîzi în hohote; la Porțile Orientului mizeria e aureolată, iată, de haz și de tandrețe... Profesorul cerșetor își urăște elevii ("Îmi urăsc elevii"), și pe bună dreptate, pentru că sînt oribili; pînă și un haidamac din mafia moldovană, picat întîmplător la oră, cînd vede brambureala din clasă simte nevoia să scoată pistolul, ca să-i potolească! Măi
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
Solidarul comentator nu poate să nu înșiruie precaut cîteva dintre cele mai stridente "precarități" dramaturgice ale filmului și "mijloacele pirotehnice" ale regizorului, dar sistemul e scos deliberat din culpă pînă la ultimele cuvinte ale textului, calculate de cronicar cu infinită tandrețe. El concede că filmul "se îndepărtează mult de bunele intenții inițiale" (s.n.), după care pune punct și semnează: Călin Căliman. Bunele intenții "inițiale" (sic!) - care nimbează discret coloanele cronicii - țin probabil de "teoria" misterioasă, însă asupra presupuselor intenții "ulterioare" și
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
spațiu ocrotitor, atunci în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care cere audiență și înțelegere. Noul portret e și el mereu în căutarea a "ceva bun", a unei legături sufletești, a tandreții și a iubirii. Un mic rezumat al acestei căutări îl avem în versurile următoare: "îți caut sub piele între jumătățile creierului/ în mijlocul inimii/ știi ce caut?/ o priză o mufă un început bun/ cuplajul cel bun prin care/ ne dezlegăm
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
eliminare, ci de cuprindere tolerantă a tot ceea ce constituie ființa eterogenă. O acută "conștiință de sine" se silește a îmbrățișa integralitatea stărilor existențiale (e un excelent antidot împotriva uscăciunii, a conspectului noțional), evoluînd pe o scală generoasă a tonalităților, de la tandrețe (o tandrețe îndeobște aspră, din teama de-a nu cădea în sentimentalism) la ironie și sarcasm: "Vine-o vreme cînd îmi dosesc limba în gură,/ cînd o pun la rece, la uscat, la adăpost,/ scutind-o de asaltul acelor albe
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
de cuprindere tolerantă a tot ceea ce constituie ființa eterogenă. O acută "conștiință de sine" se silește a îmbrățișa integralitatea stărilor existențiale (e un excelent antidot împotriva uscăciunii, a conspectului noțional), evoluînd pe o scală generoasă a tonalităților, de la tandrețe (o tandrețe îndeobște aspră, din teama de-a nu cădea în sentimentalism) la ironie și sarcasm: "Vine-o vreme cînd îmi dosesc limba în gură,/ cînd o pun la rece, la uscat, la adăpost,/ scutind-o de asaltul acelor albe,/ lucioase și-
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
-l: "Există, în Război în bucătărie, multe lucruri pe care orice cronicar le-ar putea analiza copios: profesionalismul regizorului, "actualitatea problematicii", personalitatea puternică, dar fără ostentație, a imaginii lui Doru Mitran, sinusoida emoțională a filmului, șerpuind spectaculos între violență și tandrețe, relieful celor trei personaje principale: un soldat român dezertor, angoasat și dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră); o tînără unguroaică blondă
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
imposibile ipostaze. Un profet dezabuzat, cu țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi unic expert în mutația regnurilor. Cu toate că trupul este tandrețea unei așteptări, iar din cotidian eul culege majestuoasele resturi ale obișnuinței - sau tomai de aceea - mărturisitorul nu-și ascunde oboseala, inspirația însăși îi apare ca o hârtie de pe care și-a luat zborul noaptea. Câteva litere lipsesc cărții spre a
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
spectacol, în Grădina de Vară, cu tarif redus); 20-21. 06 - Cum să scapi de un tip în 10 zile - SUA - premieră (1430, 17, 1930, 22; Ultimul spectacol, în Grădina de Vară, cu tarif redus); Timiș: 14-19. 06 - Ucide-mă cu tandrețe - SUA - premieră; 20-21. 06 - 8 mile - SUA (16, 18, 20, 22; Ultimul spectacol, cu tarif redus); Studio-Eurimages: 14-19. 06 - Tancul - România - premieră; 20-21. 06 - Fete de fete - Germania - premieră (16, 18, 20, 22; Ultimul spectacol, cu tarif redus). LUGOJ: Victoria
Agenda2003-24-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281128_a_282457]
-
ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul se construiește în funcție de propoziția negatoare: nenăscut, el asociază vorbirea cu nașterea și cu moartea și cu ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere este ținta visată de copil; numai cînd
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
în substanță prin diversificarea traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă plînge.// Obrazul meu stîng e plin de riduri/ și amintește de moarte,/ iar obrazul meu drept/ este mereu neted, plin de tandrețe” (Două fețe). O necontenită combinatorie a extremelor îl ferește de fixarea factice într-unul din ele. Cuvintele exclusiviste (ură, moarte, ruină) dobîndesc un halou vitalist: „Urăsc poezia și-mi doresc totodată/ moartea fierbinte de a trăi,/ spune trupul meu ca
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]