4,202 matches
-
nici nu ne-am fi Împrietenit. Lisa, atît de strălucitoare și de sofisticată, Trish, așa de relaxată și de cu picioarele pe pămînt, și eu? Eu, care sînt atît de... normală, cred. Dar, noi chiar sîntem prietene și, În vreme ce aducem tăvile cu ceai și prăjituri În camera de zi, se conturează o prietenie și Între Dan și Gregory. 12 N-ar trebui să mă mire cîtuși de puțin amănuntul ăsta, dar Andy, prietenul Lisei, chiar arată incredibil. Înfățișarea lui mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Linda și Michael Își vor rezerva dormitorul principal. De două luni frunzăresc albumul foto, admirînd casa și imaginîndu-mi că stau Întinsă În patul uriaș, cu ușile duble de sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain au chocolat și café au lait aburindă. Așa că, după umila mea părere, am dreptul să fiu enervată, avînd În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a durut, despre sentimentele noastre de atunci și despre cum ne simțim acum. Mă pregătisem sufletește pentru un conflict emoțional puternic și sînt recunoscătoare că nu a fost nevoie de așa ceva, că Linda nu dorește să-mi pun sufletul pe tavă. După cum nu vrea nici să facă o listă cu toate plîngerile pe care le-a acumulat la adresa mea. Am găsit o cale de a ieși din impas, fără a fi necesar să ne Întoarcem iarăși În trecut și să retrăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându-i cu cicoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându-i cu cicoare și cu bere și ștergându-se la gură cu azimă. Deși nu aveam cuțit, am luat o bucată de carne de pe tava cea mai la îndemână, combinând-o cu cicoare și cu bere. Desprindeam cu degetele carnea de pe oase, spre nepăsarea generală față de proasta mea educație. Poate și fiindcă mi-era foame, am găsit totul gustos și aromat, deși cam nesărat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Ansoald să ne lase singuri și să m-aștepte în curtea mănăstirii, pustie deja. Devenind brusc serioasă și tăcută, înainte de a-mi vorbi, s-a uitat atentă la candela cu dungi roșii care arăta orele. Era pusă pe o tavă de aramă, și la fiecare dungă era înfipt un cui; când flacăra topea ceara apropiindu-se de linia roșie, cuiul cădea pe tavă cu zgomot mare. Au căzut astfel trei cuie până când regina a binevoit să-și ia rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vorbi, s-a uitat atentă la candela cu dungi roșii care arăta orele. Era pusă pe o tavă de aramă, și la fiecare dungă era înfipt un cui; când flacăra topea ceara apropiindu-se de linia roșie, cuiul cădea pe tavă cu zgomot mare. Au căzut astfel trei cuie până când regina a binevoit să-și ia rămas-bun de la mine. A început prin a mă întreba dacă îl văzusem pe rege și dacă îmi putusem da seama cât de rău se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru, chiar și carnea, sau plăcinta cu mere, chiar și frigăruile din pui. Apoi izbucni incendiul. Zero alergă cu sufletul la gură spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poată oferi un Împrumut sau altceva. ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. Armele. Uniformele. Drapelul. Marea familie a patriei. Sunt de partea lui. Mă judecă pe mine. Vor spune că sunt o isterică paranoică, o mamă denaturată. Le ofer pe tavă de argint un mod de a se descotorosi de mine. Vor ajunge să-i accepte recursurile. Antonio Îmi va lua copiii. Îmi va lua totul. — Curaj doamnă, spuse Înțelegător sergentul. Acum sunteți În siguranță. Vă aduc un pahar de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse Antonio, scuturând fără vlagă mânuța ei albă acoperită cu inele Încrustate cu pietre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să compenseze umilințele Înjositoare pe care i le servise fără ca măcar să-și dea seama - În clipa aceasta nici nu mai exista, era doar un obstacol: o grămăjoară de oase care se interpuneau Între el și fiul lui. Privirea lui survolă tăvile pline de tartine, de felii de pizza, de sandvișuri. Toate astea pentru o grădiniță de copii. Ce risipă. — Trebuie să plecăm imediat, Îi răspunse - când trecu pe lângă ea, Îl izbi mirosul parfumului ei costisitor. Femeie inhibată și curvă ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o spună. Acum. În fața acestor doamne aranjate și atât de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luându-se la pumni cu baloanele care veneau Înspre el, interceptând fără milă ultimele baloane de săpun care pluteau deasupra capului său. O pereche de stele lucioase căzute de cine știe unde formau o ghirlandă ciudată pe haina lui. Luase de pe o tavă un pahar ce conținea un lichid roz-aprins, și rotea o umbreluță de hârtie Între buze. Era singurul bărbat din salon - Înalt, musculos și bronzat Între toate acele doamne pline de bijuterii. Doamnele Îl priveau, iar În timp ce dezbăteau problema ce hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prăjită în ulei încins. Mircea, care lucra la un restaurant mare, pe lângă Piața Rosetti, pleca mai târziu și venea mai repede acasă. De câteva ori a luat-o pe Giulia să mănânce acolo, în bucătăria restaurantului care strălucea ca o tavă de inox. Avea o măsuță mică pe care își ținea el sosurile, ingredientele mai delicate, bune de pus în mâncare la sfârșit. Iar sub măsuță ținea un scăunaș, făcut special pentru Giulia, cu spătar și perniță. Prima copilărie a Giuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dumnezeu înainte! Filip Cristina-Celestini, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Cu prietenul Garfield Garfield e motanul meu. Este foarte amuzant. Într-o zi ne era foame. Garfield s-a gândit să comandăm douăzeci de tăvi de lazania. Eu i-am zis: Douăzeci de tăvi sunt prea multe și nu le putem mânca pe toate. Eu zic să comandăm doar două tăvi. Am sunat la companie și ne-a adus comanda în două secunde, cât o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Cu prietenul Garfield Garfield e motanul meu. Este foarte amuzant. Într-o zi ne era foame. Garfield s-a gândit să comandăm douăzeci de tăvi de lazania. Eu i-am zis: Douăzeci de tăvi sunt prea multe și nu le putem mânca pe toate. Eu zic să comandăm doar două tăvi. Am sunat la companie și ne-a adus comanda în două secunde, cât o clipire. Am luat fiecare câte o îmbucătură și într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Într-o zi ne era foame. Garfield s-a gândit să comandăm douăzeci de tăvi de lazania. Eu i-am zis: Douăzeci de tăvi sunt prea multe și nu le putem mânca pe toate. Eu zic să comandăm doar două tăvi. Am sunat la companie și ne-a adus comanda în două secunde, cât o clipire. Am luat fiecare câte o îmbucătură și într-un minut am ajuns într-un univers în care munții erau din lazania. Garfield a spus: Sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în mijlocul camerei, ne-a spus să luăm loc, iar după ce ne-am așezat, ne-a întrebat cu ce ne poate servi, mama a zis să nu se deranjeze, dar ambasadorul a și ieșit, întorcându-se peste un minut cu o tavă de argint în mână, pe care erau aranjate pahare de cristal și o sticlă pătrățoasă, a pus tava pe masă, s-a așezat, apoi a turnat în paharul lui și-n al mamei, spunând că e o vișinată de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne poate servi, mama a zis să nu se deranjeze, dar ambasadorul a și ieșit, întorcându-se peste un minut cu o tavă de argint în mână, pe care erau aranjate pahare de cristal și o sticlă pătrățoasă, a pus tava pe masă, s-a așezat, apoi a turnat în paharul lui și-n al mamei, spunând că e o vișinată de casă foarte bună și, fără să ciocnească, și-a dat paharul pe gât, de-abia după aceea zicând noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din cap că da, așa c-am gustat puțin, era foarte dulce, dar îmi ardea gâtul și mă încălzea, ambasadorul și-a mai turnat un pahar, l-a băut și pe ăsta dintr-o sorbitură, apoi a pus paharul pe tavă, s-a uitat la mama și a întrebat-o ce mai face tata, atunci mama a dat și ea vișinata pe gât, și-a pus picior peste picior, spunându-i că tocmai de aceea a venit, ca să afle asta, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-o facă pe soră-sa să zîmbească, era bine-venit, fie că era sau nu insular. Berea curgea gîrlă de cîteva ceasuri cînd sosi scriitorul. Dădu roată cu privirea peste sala unde tăiai fumul cu cuțitul, văzu mica orchestră improvizată, tava plină de halbe de bere care părea că se mișcă singură pe deasupra capetelor și zîmbi văzînd-o pe Anne - care ținea tava cu brațul Întins - ieșind din cercul de bărbați veseli și zgomotoși. - Nu mai credeam că veți veni. Au băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceasuri cînd sosi scriitorul. Dădu roată cu privirea peste sala unde tăiai fumul cu cuțitul, văzu mica orchestră improvizată, tava plină de halbe de bere care părea că se mișcă singură pe deasupra capetelor și zîmbi văzînd-o pe Anne - care ținea tava cu brațul Întins - ieșind din cercul de bărbați veseli și zgomotoși. - Nu mai credeam că veți veni. Au băut aproape tot, adăugă ea scuzîndu-se. - E prima oară că particip la o Îngropăciune bretonă, n-aș fi lăsat să-mi scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pachet. - Bătrînii ziceau că trebuie să fie alungată mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o expresie deschisă pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vă dovediți În stare să dați de Ryan? Plutonierul-șef Leroux făcu un pas În față. - Sosirea lui Bréhat a atras o sumedenie de curioși, domnule comandant. Asta nu ne ușurează munca. - Nu cumva vreți să vă fie adus pe tavă, ca o plăcintă? se zborși Lucas, furios. Scotociți fiecare casă, interogați-l pe fiecare insular În parte. Ryan e om la fel ca voi și ca mine, are și el nevoie de trei mese pe zi, cu siguranță că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]