2,085 matches
-
prietenie! Devenisem rapid foarte apropiați, ca frații... Asta nu se poate explica. Cum spuneam, dacă ajungeam în Chicago la 5 dimineața, mă duceam să-l scol, nu mă gândeam că mi-ar putea reproșa că l-am sculat. Sau îi telefonam acasă, avea fax și-mi trimitea diverse texte la Ierusalim sau eu îi trimiteam lui. Erau uneori probleme de decalaj orar și știam că doarme, dar eu trebuia să plec. Îl sculam și gata! Nu era între noi nici un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Iași; poate amicul nostru comun Silviu Sanie XE "Sanie, SIlviu" , pe care atunci l-am văzut prima oară, a avut ideea; poate au vorbit între ei. Nu știu exact cine a început. În orice caz, Sanie a aranjat vizita. A telefonat unui prieten de-al lui care e profesor de liceu la Tg. Neamț și - ți-am spus, nu știu toate detaliile - am primit o scrisoare de la primar: „Vreți să veniți, să ne onorați” etc. Și proiectul s-a materializat când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
se diferențiază în context, de exemplu, a trece: Unchiul a trecut pe la noi. ("a venit") Dunărea trece prin România. ("are cursul prin...") A trecut examenul. ("a promovat") A trecut peste toate obstacolele. ("a surmontat") Au trecut 10 minute de când a telefonat. ("s-au scurs") A trecut peste momentul acela. ("a depășit") A trecut marfa prin vamă. ("a transportat") A trecut ziua ei în agenda telefonului. ("a notat/ a înregistrat") Lățimea cartonului trece cu 2 cm de cea a materialului. ("depășește/ este
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vă apreciază cetățenii, domnule Stoica, un lucru care se va întâmpla, cu siguranță, la alegerile generale, dumneavoastră aveți niște colegi de partid. Ce fac în momentul de față simplii membri PNL, oamenii din... V.S. Simplii membri PNL, domnule Turcescu, îmi telefonează zilnic, zeci de oameni, și îmi spun: suntem alături de dumneavoastră, ce facem, ce trebuie să facem? Și o să 124 ISTORIE RECENTĂ 100% vedeți că, până la sfârșitul anului, în fiecare județ vor fi grupuri de susținere a platformei politice liberale. Deja
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
din anii 1909-1910, pentru că acestea vor fi oferite de textele menționate mai sus. Să amintim că prințesa și Kronprinz-ul s-au revăzut puțin timp în Belgia, în noiembrie 191222, iar în iunie 1938, aflată la Berlin, Martha Bibescu a telefonat la reședința fostului prinț moștenitor al Germaniei, palatul Cecilienhof, iar acesta a invitat-o la un dineu 23. Au fost singurele întâlniri după anul 1910, dar în decembrie 1938 prințesa l-a revăzut la Londra pe unul din fiii Kronprinz
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a trăi. Nu mai aveam chef de musafirii care urmau să vină, nu aveam chef de gazdele unde urma să mă duc eu însămi după plecarea musafirilor mei. În fine, R., primul meu confesor, unde eram de altfel așteptată, îmi telefonează: Fii atentă aici. Sunt deja la mine zece persoane. Cinci bărbați și cinci femei. (Sărbătoreau Sfinții Mihail și Gavril). Toți sunt cercetători științifici cu gradul I în fizică atomică, în energetică, în finanțe. Doctori în științe. Toți mi-au adus
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Pe 21 decembrie în jurul prânzului ne-am dus în centrul Sibiului pentru a cumpăra bilete de tren și a pleca în sud, la Pitești, pentru vacanța de Crăciun. După ce am cumpărat biletele, am decis să mergem la poșta locală să telefonăm la Pitești. Ajunși acolo, am descoperit că clădirea Poștei și a Telefoanelor era înconjurată de soldați (nu era clar dacă erau ai Armatei sau ai Securității), care stăteau cu arma lângă piciorul drept, în așteptare. Era clar că nimeni nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a Telefoanelor era înconjurată de soldați (nu era clar dacă erau ai Armatei sau ai Securității), care stăteau cu arma lângă piciorul drept, în așteptare. Era clar că nimeni nu mai avea voie să intre în clădirea Poștei și să telefoneze. Am decis să plecăm din centru, fiindcă lucrurile păreau foarte fluide. În timp ce ne îndepărtam de centru, vuiete de mulțimi începuseră să se audă și manifestanți care strigau "Jos comunismul!" și "Jos Ceaușescu". Ajunși acasă, am ascultat repede la radio ce
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
și colegii mei. Am petrecut o mulțime de timp apoi explicând evenimentele, am fost intervievat de o stație de televiziune locală și am scris o număr de articole pentru ziarele locale americane. Îndată ce împușcăturile și lupta au încetat, le-am telefonat prietenilor mei din România și am făcut planuri să mă întorc acolo, lucru care s-a și întâmplat în jurul Paștelui din anul 1990. Așadar, pentru mine, percepția acelor evenimente este colorată de toate aceste sentimente personale și profesionale. Am fost
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
protesta față de dispariția micilor teatre. Într-o seară, Ionesco vine cu soția să vadă spectacolul și propune să mergem apoi să mâncăm la „Cupole“. Numai că eram deja invitat la masă la actrița monument a francezilor, Beatrice Bretty. I-am telefonat: „Mme Bretty, ce să fac, soții Ionesco sunt aici, vor să cinez cu ei la «Cupole».“ „Nu, îi aduci și pe ei la mine.“ Ne-am dus cu toții în somptuosul apartament de pe avenue Victor Hugo: se adunase deja lumea bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
o fractură sau să facă un pansament. Acești șefi de post dispun de o targă, o pătură, un fanion de semnalizare a accidentelor și o trusă cu pansamente și au obligația de a acorda primul ajutor răniților și de a telefona la Salvare. În anul 1931 se înființează primul subcentru de Salvare, în localul primăriei din Banu Manta. O altă semnificație ce o remarcăm la acest început de etapă a organizării asistenței medicale de urgență extraspitalicești este ,,Școala Samariteană”*. Este o
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Mehadia, prezintă punctul de vedere al unui martor ocular. N. Danciu Petniceanu, ofițer de grăniceri pe atunci, la punctul Moravița-rutier, era de serviciu când N. Ceaușescu a trecut granița. De la colegii iugoslavi, care „nu erau atât de secretoși” că românii („telefonam unii la alții, ne vedeam la noi în Punct sau la ei în Punct pentru varia probleme oficiale, încheiate cu un mic protocol, noi îi cinsteam cu coniac, ei ne cinsteau cu viniak, plecăm de la ei cu ciocolată cu orez
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
face pușcăria ușoară", adică posibilitatea de a crea condiții normale într-un mediu anormal: a avea un pat bun, o pătură bună, a-și bea cafeaua de dimineață, a putea comunica ușor cu ceilalți deținuți și cu familia, a putea telefona oricînd, a fi tratat cu respect de către ceilalți etc. Înțelegerea importanței acestor ritualuri presupune descifrarea etapelor carierei penitenciare. Din această perspectivă, există modalități de exploatare a sistemului specifice fiecărei perioade petrecute în închisoare. Primele vizează reconstrucția unei minime demnități și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
personale... Domnule Iliescu, în maximum o jumătate de oră procur cele solicitate și le trimit la cabinetul dumneavoastră. Primirea delegației ungare era programată în principiu la orele 8 dimineața, dar aveam informația că venea de la Budapesta cu autoturismele oficiale. Am telefonat regretatului coleg, directorul Nicolae Vladimir, pe care îl știam drept persoana cea mai ordonată și care locuia destul de aproape de minister. Nicu Vladimir mi-a dat informațiile necesare: unde găsesc cheile biroului său și în, biroul său, unde se aflau ustensilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
-o unui ziarist grec de la Atena, la rugămintea primului meu colaborator, fost diplomat în capitala Greciei. Cred că eram în a doua săptămână de activitate după sosirea familiei primului colaborator, când secretarul II mă abordă direct: Știți, ieri mi-a telefonat un ziarist grec pe care l-am cunoscut la Atena. M-a rugat să-i obțin o audiență la dumneavoastră, pentru un interviu, dacă se poate în cursul zilei de astăzi. Îl puteți primi? Cât de bine îl cunoști? Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
dreaptă, deci cu volanul instalat pe partea dreaptă. Singurul competitor era ambasadorul Iugoslaviei, care intenționa să cumpere mașina respectivă pentru fiul său, care nu împlinise încă 18 ani. Când colegul Boșcovici a aflat de la Andreas de intenția mea, mi-a telefonat, a venit imediat la mine și mi-a spus că el renunță în favoarea mea, spunându-mi că autoturismul era în cea mai bună stare, că cei o sută de kilometri de pe bordul autoturismului erau parcurși de el în timp ce o proba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
românesc. Acolo, în fața barăcilor, l-am pus pe cel ce mă informase de condițiile lor de viață și de muncă să pună steagul României pe mașină și să conducă autoturismul spre Nicosia. Când am ajuns la sediul ambasadei, i-am telefonat "patronului". Acesta a venit la misiune, am discutat foarte civilizat, i-am propus să schimbe regimul inuman al muncitorilor români, fără să apelez la autoritățile locale. Dacă era vorba de o tânără româncă, evenimentele aveau alte trasee. Cel mai convenabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
înfipt cuțitul în polițist, după care a fugit,nici nu a putut fi prins întrucât întunericul l-a ajutat pe criminal să comită fapta. Subofițerul a reușit să ajungă până la camera pe care o avea destinată pentru serviciu lui, a telefonat după salvare, a fost dus la spital, însă rana i-a fost fatală și după un timp scurt a decedat, rămânând soția văduvă cu un copil minor fără tată. Folosindu-se mijloacele specifice muncii de poliție de care dispune, după
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au început să se liniștească, trebuia să hotărâm ce avem de făcut. Acum că eram ajunși în țară, primul gând se îndrepta către cei șase bătrâni de care nu știam nimic și de care n-am putut afla nimic nici telefonând la Arad. Independent de ei, trebuia totuși să ne continuăm drumul. Șeful gării împreună cu șeful poliției și cu mine am analizat problema și am căzut de acord. Toată lumea rămâne în gară, sala de așteptare putea să ne adăpostească pe toți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ocupației germane, în Primul Război Mondial), la dreapta și la stânga lui, pe Grigore Popa și Victor Iancu. Degeaba însă, fiindcă lumea a început curând să împacheteze; și eu cu mama de asemenea, căci tatăl meu era concentrat încă și ne telefonase să ne grăbim și să transportăm mobilierul și lăzile (câte din ele, pline de cărți!) la gară, unde stăteau la dispoziție marfarele goale și curate (organizarea fugii a fost perfectă, niciodată autoritățile noastre n-au dat dovadă de mai mare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Doamne, vino, Doamne! Să vezi ce-a mai rămas din oameni! Scrisoarea 120 Nu ți-am spus că la Western Union era coadă. Toți stranierii trimiteau bani acasă. Români, marocani, peruani, brazilieni, senegalezi, chinezi, toți cu euro în mână. Apoi telefonau... În fața biroului Western stăteau toți, se opreau și îi sunau pe cei dragi. Urări de Crăciun în toate limbile pământului. Durerea despărțirii în toate inimile, bucuria că ești de folos în ochii tuturor. În toată perioada asta - o forfotă de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
chiar mi-a plăcut de el". Și pe bună dreptate, dar nici ea nu realizează încă de ce trebuie să-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex și nimic mai mult... Semestrul de iarnă se încheie, Robyn se întoarce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune și film), regizorului, actorului și cu siguranță că nu în ultimul rând militatntului activ pentru drepturile omului în plan politic care este Harold Pinter. Imediat după anunțarea premiului, Marika Grenser (ziaristă liber profesionistă) i-a telefonat lui Harold Pinter ca să-i afle reacția. Răspunsul acestui dramaturg al 'tăcerilor' și 'pauzelor', cum este adesea descris, a fost: Nu pot pune în cuvinte ce simt. (...) Nu mă așteptam absolut deloc. Pentru moment n-am cuvinte. O să le am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a fi târât-o fără știrea ei în acea tentativă de trecere clandestină a frontierei și pentru care avea să răspundă. În lunile ce urmară, această Virginica avea să devină una din persoanele stranii pe care le frecventam; îmi telefona din când în când și îmi dădea întâlnire în stradă pentru câteva minute, pentru a-mi aduce - cică - vești despre Vlad (care dispăruse în pușcărie, imediat după proces), căci pretindea că are relații la nivelurile superioare ale Miliției. Minciunile pe
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în anii următori, adică 1970 -1980, sub domnia lui Ceaușescu, Securitatea avea să aplice metode mult mai perverse. Avea să inventeze, de exemplu, faimoasele vizite, cărora puțini oameni au avut curajul să le trântească ușa în nas. O persoană amabilă telefona, se invita acasă pentru o anumită zi, ca să stea de vorbă, o zi pe lună, să zicem. Persoana trebuia să fie primită și să primească răspunsuri la întrebările din timpul conversației amicale, de genul: „Ieșiți des? Pe cine ați mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]