3,258 matches
-
trebui să-mi cumpăr lame. 28 ianuarie Un prieten mă întreabă: "De ce nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: Fiindcă sânt slab și nu-mi place scandalul". 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: "Pentru cadre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. "Plec chiar acum", i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a dus, dragule". Dacă aș povesti cuiva ce se întîmplă nu m-ar crede. Sau m-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
egoismul dragostei îi apăra si, dacă se gândeau la ciumă, n-o făceau niciodată decât în măsura în care ea oferea despărțirii lor riscul de a fi veșnică. Ei aduceau astfel, chiar în sânul epidemiei, o abatere salvatoare a atenției, pe care erai tentat s-o iei drept sânge rece. Deznădejdea îi salva de panică, nefericirea lor avea în ea ceva bun. De pildă, dacă se întâmpla ca unul dintre ei să fie doborât de boală, asta se petrecea aproape totdeauna fără ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e mâna lui Edward, nu-i așa? — Pleacă. —O, o să plec. Nu-ți face griji. Dar mai întâi am o mică propunere. Maggie se holbă la el. — Stai liniștită, nu e genul ăla de propunere. Nu că nu m-ar tenta, dacă te saturi vreodată de Edward... —Sun la poliție. Se întinse după telefon. Nu, n-o să faci asta. Și știm amândoi de ce. Replica aceasta o opri. Puse receptorul în furcă. Știa despre „greșeala“ ei. Și ar fi vorbit. La Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Second Life înaintea lor. Dacă pornea acum, ar fi putut să câștige un avantaj față de ei: cu siguranță le va lua ceva timp israelienilor sau cine or fi fost cei care-i supravegheau să afle ceea ce ea știa deja. Era tentată să-și folosească laptopul în camera asta și să termine odată. Dar era prea riscant: dacă intraseră deja acolo, aveau să descopere ce urma ea să găsească chiar în secunda în care avea s-o facă. Uri se îmbrăcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
haos; un utopist sangvin care făcea promisiuni nesăbuite, un bărbat din cale-afară de dezordonat, de iute la minte și de onorabil. Nu existau doi ca el și de aceea Asya nu Îl asociase niciodată cu vreo identitate colectivă. Cum era tentată să spună ceva În dispoziția aia, a răspuns pur și simplu: — De fapt, e armean. — Așa mă gândeam și eu, a zâmbit ușor Armanoush. Cinci minute mai târziu erau deja la salonul de tatuaj. — Bine ați venit! a exclamat mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să n-o facă: pentru că pusese Întrebarea asta și mai Înainte, pentru că-și făcuse deja bagajul și pentru că se aflau chiar În momentul ăla În drum spre Aeroportul Tucson și era oricum prea târziu pentru astfel de Întrebări. Oricât de tentat ar fi fost să-i amintească soției sale aceste trei motive, Mustafa Kazanci a dat din cap fără să-și ia ochii de la drum. În ziua În care era programat zborul, Rose și Mustafa au plecat de acasă la patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar să ducă o viață care mergea tot timpul Înainte, fără nici un fel de amintiri, Însă Îl deranja să se transforme Într-un străin fără strămoși, Într-un bărbat fără copilărie. De-a lungul anilor, existaseră momente În care fusese tentat, În felul lui, să se Întoarcă să-și vadă familia și să dea piept cu omul care fusese odată, Însă Mustafa descoperise că lucrul ăsta nu era deloc ușor și că nu devenea deloc mai ușor cu vârsta. Dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adăpostea stația de poliție, iar acest fapt îi aminti din nou de genele imposibile ale lui Porfiri și de ochii acestuia de culoarea gheții. Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre negru sau înspre argintiu, Lilia fu tentată să meargă din nou înăuntru doar pentru a se lămuri și pentru a cere, dacă tot se afla acolo, banii înapoi. Apoi, pe negândite, restul persoanei lui Porfiri i se arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic de statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
când certitudinile sale raționaliste fuseseră spulberate de viscol. Ochii bătrânului, plini de umilință infinită, se întoarsera cu greutate înspre Ulitin. ă Ce dorești să mă întrebi? Vocea părea că vine de departe, iar buzele călugărului abia se mișcau, încât era tentat să creadă că altcineva vorbea în locul lui. Ulitin se simți brusc rușinat. ă Îmi pare rău să vă deranjez în clipa aceasta, spuse el, inutil. Părintele Ambrozie închise ochii. Inima lui Ulitin se prăbuși. Nu voia ca audiența să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla, În cel mai bun caz? — Habar n-am, o cină romantică mâine-seară, poate? — Sunt la regim. Kitty făcu o pauză. Și de ce m-aș duce la cina aia? Să mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
efect ar avea asupra lui contemplarea deșertului. La fel ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată a unei sfinte de pe altar ca să vadă dacă se sprijinea pe picioare sau pe pari necurățați, de mult timp olarul nu mai era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi mirosite, pipăite și mușcate, cu frunze, tuberculi și muguri ce se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă rezultatul sondajului va fi pozitiv, vom mai avea timp să terminăm păpușile și să le predăm, cât privește restul comenzii, în mod logic, va fi automat anulată de desființarea olăriei, Și dacă rezultatul va fi negativ, Atunci aș fi tentat să spun că ar fi și mai bine, vă scutește pe dumneata și pe Marta de efortul de a coace păpușile și de a le vopsi. Cipriano Algor închise încet ușa cuptorului și spuse, Ai uitat câteva aspecte ale problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu toții. Asta s-a întâmplat demult”. După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dori mai mult un artist?” Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. „Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea”. A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mai tăcut, nu mai discută aproape cu nimeni. I-o fi fost frică să nu vedem și noi”. După ce s-a aflat de spargere, au fost voci care au cerut insistent să se dea foc hârțoagelor, pentru ca să nu mai tenteze pe nimeni și să nu existe pericolul ca într-o zi un intrus să-și vâre nasul în tainele celorlalți și să-i terorizeze după aceea. Destul că știa Arhivarul. Mai bine se transforma totul în cenușă, în scrum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebui să-mi cumpăr lame. 18 ianuarie Un prieten mă întreabă: „De ce nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: „Fiindcă sunt slab și nu-mi place scandalul”. 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: „Pentru cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. „Plec chiar acum”, i-am zis și mi-am luat pardesiul, punându-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: „S-a dus leguma?” „S-a dus, dragule”. Dacă aș povesti cuiva ce se întâmplă nu m-ar crede. Sau m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cartografi. E ca și cum, din fâșiile de mesaj pe care le avea În mână, el ar fi Înțeles că reconstituirea finală trebuia să ducă la descoperirea unei hărți și Încerca să ajungă la ea pe cont propriu. Ba chiar aș fi tentat să spun mai mult, vorba domnului Garamond. E posibil ca unui Învățat de talia lui să-i fi scăpat cu adevărat discrepanța dintre calendare? Și dacă o fi făcut-o Înadins? Dee dă impresia că vrea să reconstituie mesajul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee. Spenser era palid. A rostit cu greutate: — Se poate lansa o momeală. Tocmai termin un poem, o alegorie despre zâna zânelor, În care eram tentat să introduc un Cavaler cu Cruce Roșie... Lăsați-mă să-l scriu. Adevărații Templieri se vor recunoaște, vor Înțelege că noi știm și vor lua legătura cu noi... — Te cunosc eu, Îi spuse Dee. Până să scrii tu și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
după cum se poate lesne constata. Numai rezolvarea „narativă“ pare mai puțin profundă. Dar nu cumva literatura romanescă a viitorului nu poate exista decât traversând acest pliu aliterar când emitentul de text este Înlocuit de computer? Autenticitatea scriiturii nu-l mai tentează pe cititorul actual, care vrea mai degrabă să fie informat la nivel enciclopedic, decât să probeze satisfacții estetice „tradiționale“. Esteticul trece pe plan secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șoferului În propria mașină, una dintre aripi se prinde În ușă și el o eliberează cu gingășie. Aripile par atît de naturale, mîngîie locul unde se prind de spate. Par că ar fi crescut acolo de-adevăratelea și Wakefield e tentat să creadă că chiar acolo au și crescut. La urma urmei, nu s-a Îndoit nici o clipă de realitatea existenței Diavolului. Și unde dracu’ e dracul ăla? Petrecerea se derulează pe un șlep, transformat În locuință de lux, la malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Știi, ciocanul nu a fost pistolul de start, spune Diavolul. Wakefield e calm. — Pe bune? Asta Înseamnă că mai am ceva timp pînă Începe cursa? Simte că se prăbușește, cu atît mai mult cu cît Diavolul Încuviințează Încruntat. Ai fi tentat să crezi că Sfințenia Sa Încopitată ar putea accepta moartea drept o Încheiere adecvată, sau măcar drept temei pentru o Îndulcire a pactului. Foarte cinstit, nu știu, spune Diavolul, doar ușor amuzat. Îmi tot schimbă agenda. Cazul tău a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În schimb, se îmbrăcă și coborâră amândoi în bucătărie. Ben nu se vedea pe nicăieri. — Vrei să mănânci ceva? Dat fiind că nu te așteptam, mă tem că nu avem cornuri și suc proaspăt stors. Asta dacă nu cumva te tentează sucul de varză de Bruxelles și napi. Însă după câte mi se spune, facem niște cereale Rice Crispies foarte bune. Dar Fran n-avea chef de glume. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei calde și primitoare în care cărți, ziare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]