835,971 matches
-
rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
și a tehnologiilor alimentare (,bucătar, cofetar, patiser, vânzător, măcelar, carmangiu"; "se organizează cursuri de carmangii" (carmangerie nu apare numai cu sensurile din DEX - a. "măcelărie"; b. "restaurant în care se prepară și se servesc specialități din carne" - " ci și ca termen general pentru prelucrarea produselor din carne, în sintagme de tipul: "echipamente carmangerie", "spațiu producție carmangerie" "produse de carmangerie" etc.). În DEX, cuvîntul argotic caraiman nu e înregistrat, deși e unul cu oarecare tradiție. Cea mai veche atestare (în forma caraman
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
caraiman și scoate cuțitul" (Ciureanu 1935); printr-o extindere metonimică, apare înregistrat și cu sensul de "pungă cu bani, portofel", adică de conținut al buzunarului: "I-a cardit caraimanul și moara" (Vasiliu 1937; moară fiind o metaforă argotică pentru ceas). Termenul intră adesea în expresii, astăzi destul de cunoscute, cu sensul "a fura din buzunarul cuiva": a atinge la caraiman (pe cineva), a băga mîna în caraiman (,Gestionarii de la Loto bagă mîna în "caraiman", Evenimentul zilei = EZ 1549, 1997; "șeful medicilor țărăniști
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
a format și un verb, azi învechit - a caramangi; furtul din buzunar fiind numit, cu un derivat al verbului, caramangeală - "Unde să fiu? în oraș după caramangială" (Pașca 1934). Dacă derivatele rămîn consemnate în articolele de specialitate, expresiile care conțin termenul caraiman și se referă la furt par să fi rămas în actualitate și să fi pătruns chiar în uzul familiar - cu o circulație, totuși, destul de limitată.
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
spre satele lor de lângă Suceava, sau Bistrița, sau Slobozia și îți vei da seama că sunt salvați. Sunt salvați fiindcă nu mai sunt captivii ,modelului" românesc (de pildă, ai drumurilor ca acela descris la începutul acestor rânduri). Acum ei au termen de comparație, au înțeles că există și alt sistem de referință, ceea ce e hotărâtor.
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
unor edituri precum Humanitas și Cartea Românească din București sau Brumar, din Timișoara, ofensiva Polirom continuă, cu meritul incontestabil de a fi impus o serie de nume din care timpul și cărțile ulterioare vor cerne scriitorii de cursă lungă. Însuși termenul de "generație" aplicat autorilor reuniți poate constitui motiv de controversă în rândul criticii de întâmpinare. Greu de surprins într-un cadru cu aplicabilitate generală, scritorii colecției par a pleda pentru o unitate a diferenței, pentru un canon de variațiuni pe
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
degrabă acțiunea publică a unora dintre componenții acestei generații, decât operele lor propriu-zise. Și mai exact, criticul de la Iași constată cu un tăios amuzament discrepanța dintre cărțile scrise și "tapajul" canonic făcut pe baza lor, într-o reprezentare în care termenul "alternativ" încheie - înainte de a o iniția - orice discuție serioasă asupra noii literaturi. Un alt punct de divergență, limpede exprimat, este legat de termenul estetic (creat de Monica Lovinescu) și de abordarea pe care el o circumscrie. Fiind sensibil la aspectul
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
amuzament discrepanța dintre cărțile scrise și "tapajul" canonic făcut pe baza lor, într-o reprezentare în care termenul "alternativ" încheie - înainte de a o iniția - orice discuție serioasă asupra noii literaturi. Un alt punct de divergență, limpede exprimat, este legat de termenul estetic (creat de Monica Lovinescu) și de abordarea pe care el o circumscrie. Fiind sensibil la aspectul moral, la vertebrarea etică a unor personalități culturale, criticul nu judecă totuși creația literară prin această grilă, lăsând operei ce e al operei
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
mai bine, iar paradigma selectării și impunerii lor se conturează, pentru un observator atent, cu suficientă pregnanță. Teoriile fără acoperire, ca și utopiile cu "farmecul neîntinat de verificarea în practică", lasă loc acelora deduse din fenomenul literar; compartimentările, categoriile estetice, termenii se justifică prin adecvarea lor la materia de studiu. Bogdan Crețu are o foarte bună priză asupra operelor comentate (în sumarul volumului de față apar cronici numai la cărți de critică, eseu și memorialistică), privindu-le deopotrivă în litera și
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
excese, obiectiv și exprimându-și într-o manieră nesofisticată punctele de vedere avansate și argumentate, Bogdan Crețu se impune ca o voce credibilă. Or, credibilitatea cronicarului literar este condiția cea mai importantă a reușitei lui, atuul cel mai important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș, câteva formulări zgâriind literalmente urechea: "acest statut prea puțin comun al lor le și izolează și le adapă, abundent, melancolia" (p. 32
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
când e treaz vocația de saltimbanc grațios și sentimental (,intens viu"). Cititorul trebuie să fie precaut în privința calificativelor cu care se împroașcă naratorul, de la maniac, nevropat până la amoral, teribilist-psihedelic. Important este că nu se ia în serios și are proprietatea termenilor, edificând în maniera sado-maso, ironic, persiflant, sarcastic. Dorind să se smulgă din captivitatea plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele ieșiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privința femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe prima silabă" (,Nume de agent", 15.05.1969, articol reprodus în Puțină gramatică, II, p. 175). În momentul de față schimbarea pronunției, tot mai frecventă, este dublată de o modificare semantică: termenul editor circulă în română cu mult mai multe sensuri decît în urmă cu treizeci de ani. Fenomenul poate fi legat de tentația actuală de a modifica mai vechile împrumuturi din franceză, apropiindu-le - formal și semantic - de noile repere, de
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
englezești și internaționale. E vorba, ca de atîtea alte ori, de cuvinte prezente în multe limbi europene, pentru că provin din latina cultă: în cazul de față, din latinescul editor, de la verbul edere "a da la lumină; a produce". Prezent ca termen cult în limbile romanice, cuvîntul a fost preluat și de engleză, în care s-au dezvoltat, mai ales în perioada contemporană, sensuri suplimentare, retransmise prin calc limbilor romanice. În italiană, toleranța față de împrumuturi a dus la apariția unui cuvînt nou
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
proprietarul unei edituri", cel care patronează publicarea unei opere, dar și "alcătuitorul unei ediții": cel care adună texte, le compară, le verifică, le adaugă note critice etc. E drept că în indicațiile bibliografice românești nu s-a folosit foarte mult termenul editor cu acest din urmă sens: s-a preferat, cel puțin în ultimele decenii, fie recurgerea la substantiv ("ediție critică de..."), fie termenul coordonator. Editorul a rămas mai ales reprezentantul editurii. În ceea ce privește accentul, lucrurile sînt puțin mai complicate. Dacă nu
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
adaugă note critice etc. E drept că în indicațiile bibliografice românești nu s-a folosit foarte mult termenul editor cu acest din urmă sens: s-a preferat, cel puțin în ultimele decenii, fie recurgerea la substantiv ("ediție critică de..."), fie termenul coordonator. Editorul a rămas mai ales reprezentantul editurii. În ceea ce privește accentul, lucrurile sînt puțin mai complicate. Dacă nu am fi avut atestări mai vechi ale variantei edítor, am fi putut crede că, sub influența englezei (în care editor e accentuat pe
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
controlat de foarte vigilenții cenzori ai regimului. Or, observăm cu oarecare surprindere că Mircea Martin spune verde ce are de spus, judecățile sale critice nu plătesc tribut "corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
probabil doreau și o repetare a acestui fel de succes). O astfel de motivație apare și în interviurile acordate și de Audrey Tautou, ea justificînd astfel acceptarea unui rol secundar. În paranteză fie spus, știa ea ce face. Pentru că în termeni de distribuție, Romain Duris - un no name la data apariției Euro-mix, unul dintre cei mai căutați actori la ora actuală - n-a fost remarcat, în favoarea rolurilor secundare feminine (chiar dacă nu și cel al lui Audrey Tautou). Pentru César-ul care recompensa
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
care Klapisch a preferat varianta digitală. I s-a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times" ca fiind Truffaut Lite. Ce chestie, ei însă nu menționează însă filmul cineastului francez cu care mie mi se pare că aduce - cît de cît
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
controlat de foarte vigilenții cenzori ai regimului. Or, observăm cu oarecare surprindere că Mircea Martin spune verde ce are de spus, judecățile sale critice nu plătesc tribut "corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
perspectivă, naționalismul este "organizarea grupurilor de oameni în unități mari, cu educație centralizată și cultural omogene". El este "manifestarea exterioară a unei profunde și inevitabile reglări a relației dintre organizarea statală și cultură"5. Este evident faptul că, la Gellner, termenii "capitalism", "societate industrială" și "modernitate" sunt interșanjabili, ca ei exprimă aceeași realitate. Este vorba, în fond, de un anumit tip de raționalitate ale cărei trăsături esențiale sunt calculul, eficiența și, în consecință, înscrierea oricărui segment de realitate într-o lege
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
plasează undeva "la intersecția politicului cu tehnologia și transformarea socială". Națiunile nu sunt legate strict doar de existența unui stat, ci și de nivelul de dezvoltare tehnică și economică. De aceea, "națiunile și fenomenele asociate lor trebuie deci analizate în termenii condițiilor și cerințelor politice, tehnice, administrative sau economice". Teoria lui Gellner se înscrie într-o teorie mai amplă, pe care Anthony D. Smith 7 o numește modernista, care susține că naționalismul este ideologia ce exprimă însăși modernitatea. Smith identifica patru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
face unică. De aceea, ea nu ar trebui să fie organizată de forțe politice care nu-i aparțin, ci trebuie că fiecare popor să aibă dreptul de a se organiza după bunul plac. Trebuie spus că Herder nu a acceptat termenul "rasă", apartenența la o națiune constând în formarea în cadrul unei culturi. Era suficient să vorbești germană că limba maternă ca să fii socotit de naționalitate germană. Cu toate acestea, observă Guy Hermet 21, el a crezut în teoria climatelor a lui
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de cea a absolutismului ce nu a luat în seamă diferențele etnice, a existat naționalism și înainte de absolutism. În naționalism, importante sunt percepțiile și sentimentele grupului, mai ales excluderea etnică, granița dintre "ei" și "noi" și comparația universală cu "străinul": "Termeni că goyim, barbaroi și nemtsi implică deopotrivă percepția incompletitudinii umane a persoanelor ce nu pot comunica cu cei din grup, care constituie singurii "oameni adevărați"". În concepția să, Armstrong a pornit de la abordarea antropologica a lui Frederik Barth 38, cercetător
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
foarte violente precum ISIS. Neutralitatea procedurală Una din determinațiile prezumate că necesare unui stat liberal este neutralitatea sa18. Potrivit acestei determinații, un stat liberal "nu trebuie să favorizeze vreuna dintre concepțiile morale, religioase ori filosofice ale cetățenilor săi, sau, în termenii folosiți de obicei, vreuna dintre concepțiile lor despre bine"19. Această ficțiune discursiva utilă, devine o piatră de încercare a liberalismului atunci cand ne dam seama că, de fapt, instituirea, consolidarea și prezervarea acestei neutralități, sunt garantate de ieșirea statului din
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
urmare, ar fi oportun să despletim firul liberalismului de cel al scientismului și să încercăm să facem credibilă cultural liberală prin alte mijloace persuasive decât cele oferite de rețeaua retorica a metafizicii, ba chiar să încercăm să construim metaforele și termenii specifici ei. Așa cum ne lasă să înțelegem în momentul în care vorbește despre "cauza înzestrării culturii liberale contemporane cu un vocabular care este în întregime al ei"25, o cauză pe care o putem operaționaliza prin purificarea acelei culturi de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]