5,710 matches
-
Costea Murgu, perechea opusă psihic a celui dintâi, exaltatul și nemernicul Ieremia Golia, perfidul diplomat Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a tipologiei din piesă s-ar situa modestia morocănoasă a vrednicului Dumbravă, cinstea și cutezanța lui Potcoavă, fratele domnului, oștean călit, vajnic, spartan, firea veselă a inimosului Swercewski, polcovnicul cazacilor, devotamentul împins până la ultimul sacrificiu față de Ion al Erminei. Diversitatea tipologică e
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
autohtonă. Cu amuzament, dar și cu o secretă amărăciune, criticul parcurge cărți submediocre ale unor pseudoscriitori și le scoate în evidență defectele prin succinte, dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
dar cu cele mai bune rezultate în Dimineața (1977) și în După echinocțiul de primăvară (1981), Ș. cultivă romanul rural, încadrabil seriei de scrieri despre obsedantul deceniu. Un fapt interesant: acum se evidențiază cu mai multă forță tiparul narativ și tipologia. Tema privilegiată devine drama familiei tarate, macerate de un rău obscur. Personajele, contorsionate psihologic, sunt însoțite de dubletele lor maligne, de avatarurile lor din diferite ipostaze existențiale; altfel spus, personajul este un fel de păpușă rusească, în dispută cu eurile
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim), încît unii consideră această operă aproape o culegere de testimonia, chiar dacă nu este alcătuită cu precizia și rigoarea unui învățat. Exegeza sa se inspiră din tipologie. Scriitorul vrea să adune la un loc acele pasaje în care se pot vedea figura lui Cristos și cea a Bisericii (e vorba, aici, de pasaje extrase mai ales din Vechiul Testament), sau pe cele care atestă că îndeplinirea făgăduinței a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o carte: începutul lumii și al omenirii, păcatul originar și judecata lui Dumnezeu (primul episod); potopul și traversarea Mării Roșii (al doilea episod). Tema principală a acestor istorii o constituie căderea în ispită a lui Adam și izgonirea din Paradis; tipologia e cea obișnuită (de exemplu, crearea Evei din coasta lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui Cristos). Alcimus Avitus se înscrie așadar în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de un bun nivel; el scrie într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare dintre exegeții credinței creștine. Astfel, Isidor a devenit o cale importantă de răspîndire a exegezei lui Origen în Evul Mediu; pentru el, cea mai interesantă parte a acesteia este tipologia, cu valorile pe care le atribuie Bisericii și lui Cristos. De aceea, trebuie să ne limităm la o înșiruire de titluri, cum sînt: Cartea precuvîntărilor (Proemiorum liber unus), care este o introducere la diversele cărți din Scriptură; sau Despre nașterea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nașterea și despre moartea Sfinților Părinți (De ortu et obitu Patrum), unde sînt prezentate personajele cele mai importante din Vechiul și Noul Testament; apoi, Numerele care se găsesc în Sfînta Scriptură (De numeris liber unus), unde se explică semnificația lor mistică; tipologiile sînt adunate în Alegorii din Sfînta Scriptură (Allegoriae quaedam sacrae Scripturae) și în întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină în sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă o reprezintă reluarea doctrinei augustiniene a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
progresiv: după repartizarea de aici, șapte cărți pentru Facere, trei pentru Ieșire (Exod) și cîte una pentru celelalte trei. Chiril însuși afirmă că a dezvoltat, în opera precedentă, tot ceea ce putea servi interpretării morale; aici, în schimb, se ocupă de tipologia propriu-zisă, ceea ce nu pare să corespundă întru totul situației de fapt, chiar dacă planul închinării, cel puțin în prima sa parte, se structurează efectiv conform itinerarului căderii și mîntuirii ființelor omenești și al funcției Legii în raport cu cele două momente. Și această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
existența lor recurgerea la alegorie ca unic procedeu de interpretare; la Chiril acest criteriu nu există, și exegeza alegorică se dezvoltă întotdeauna din cea literală. Situația e chiar inversă: așa cum explică Chiril la începutul comentariului la Iona, chiar acolo unde tipologia e clară, nu toate trăsăturile unui typos trebuie să trimită în mod necesar la tot atîtea elemente ale realității prefigurate. Astfel, Moise, mediator între Dumnezeu și Israel pe muntele Sinai, este simbolul lui Isus ca mediator, dar asta nu înseamnă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
templu și casă a lui Dumnezeu deoarece în noi sălășluiește Cristos prin Duhul Sfînt (ed. Pusey, vol. II, pp. 247-255). Și cînd comentează evangheliile Chiril admite întotdeauna un sens literal, pe care îl completează - tot nesistematic - cu cel alegoric. Firește, tipologia nu se referă aici la trecerea de la realitatea din vremea precreștină la realitatea din vremea lui Cristos și a Bisericii; de altfel, Chiril folosește typos și typikos în sens generic (și nu ca în tipologia cristologică) și în comentariile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nesistematic - cu cel alegoric. Firește, tipologia nu se referă aici la trecerea de la realitatea din vremea precreștină la realitatea din vremea lui Cristos și a Bisericii; de altfel, Chiril folosește typos și typikos în sens generic (și nu ca în tipologia cristologică) și în comentariile sale la Vechiul Testament. El se înscrie organic în tradiția teologică alexandrină atunci cînd - vorbind despre vindecarea fiicei lui Iair din Evanghelia după Luca - face distincție între cei simpli, care trag foloase din historia miracolului pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numerele: Aspecte ale prozei românești contemporane (3/1974), Probleme literare contemporane: monografia (4/1974), Sociologie și istoriografie literară contemporană (2/1974), Implicații contemporane ale esteticii (2/1975), Poetica modernă (4/1975) ș.a.m.d. Se observă o modernizare semnificativă a tipologiei discursului critic și o orientare tot mai substanțială spre metodele critice contemporane. Din 1983 publicația își diversifică sumarul, acum inițiindu-se rubrici precum „Puncte de vedere”, „Repere fundamentale”, „Ancheta noastră”, „Restituiri”, „Dialogul artelor”, „Cronica edițiilor”, „Breviar”, „Aqua forte”, „În foileton
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
poetic și oniric vădește din nou vocația lui S. de făuritor de „lumi posibile”, de „universuri paralele”. Mobilizând un substanțial patrimoniu cultural, de opere literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având ca antipozi centralul și perifericul. Tipologia flexibilă proiectată în carte demonstrează că opoziția simplistă lumi centrale - lumi marginale camuflează o rețea complicată de relații: de compatibilitate și incompatibilitate, de comensurabilitate și incomensurabilitate, având drept consecințe intersecția sau fuziunea, ciocnirea sau acomodarea, anihilarea sau complementaritatea ș.a.m.
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
fasc. 2; Th. D. Speranția, Memoriu de calități, titluri și lucrări științifice, București, 1906; Tudor Pamfile, „Studiile” d-lui Th. D. Speranția, „Ion Creangă”, 1915, 2, 3; Ibrăileanu, Opere, III, 374-375; Ciorănescu, Teatru rom., 183; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 175-176; Ist. lit., III, 580; Bârlea, Ist. folc., 335-338; Dicț. lit. 1900, 802-803; Iordan Datcu, Th. D. Speranția și sărbătorile păgâne ale poporului român, ST, 1993, 12; Mircea Popa, The Jewish World in the Romanian Novel, „Studia
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
spuselor lui Manilo Simonetti, de o anumită dimensiune populară, susținută de un materialism foarte accentuat (care conduce la un milenarism moderat), de origine iudaică sau stoică, precum și de un tip de interpretare mai curând literală a Scripturii (fără a exclude tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau al lui Irineu, foarte discretă la Hipolit. La polul opus, „tradiția alexandrină”, elitistă și spiritualistă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceste diferențe de conținut există, de asemenea, o diferență semnificativă de ordin formal. „Asiaticii” nu dispun în abordarea textelor sfinte de o metodologie propriu‑zisă, bine structurată și clar definită. Ei practică în mod obișnuit improvizația, în limitele îngăduite de tipologia tradițională, și acceptă foarte adesea sensul literal. „Alexandrinii” - în speță Clement și Origen - formați la școala polemicii antignostice, dispun de o metodă hermeneutică extrem de bine pusă la punct și extrem de omogenă. Improvizația, în limitele tradiției, practicată de „asiatici” este înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vede aici o dovadă clară a faptului că Hipolit nu este milenarist, în ciuda caracterului asiatic al teologiei sale. Cf. op. cit., pp. 263‑265. Vom reveni asupra subiectului în paginile consacrate Comentariului la Daniel. . J. Daniélou vorbește de „o extindere a tipologiei la Hipolit” în, Message évangélique et culture hellénistique, p. 236. . Ibidem, p. 237. . Hippolyte, Commentaire sur Daniel, intr. de G. Bardy, text selectat și tradus de M. Lefèvre, op. cit. . IV, 13, 1; IV, 24, 7. . Vezi Maraval, Les Persécutions, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a ambițiilor spirituale descurajate, ca Neculai Manea. Dramele surprinse sunt ale sensibilității omenești rănite de ambianța înăbușitoare și chiar titlurile sugerează înnămolirea și degradarea lentă. Locul unde nu s-a întâmplat nimic, cu personaje ceva mai numeroase și recuperând o tipologie socială și psihologică aparte, realizează sinteza literaturii sadoveniene de inspirație provincială. În centrul romanului stă o ipostază moldovenească a „oamenilor de prisos” din literatura rusă (Turgheniev, Cehov), un boier care, ca să își omoare plictiseala, se apucă să o formeze intelectual
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Chișinău (1956-1961) și a funcționat apoi în calitate de cercetător la Institutul de Istorie, la Institutul de Etnografie și Folclor, la Institutul de Istorie și Teoria Artei, precum și la Institutul de Stat al Artelor. Preocupat îndeosebi de teatrul folcloric, S. a stabilit tipologia și zonele de răspândire ale manifestărilor teatrale populare, a cercetat apariția, evoluția și perioadele istorice de dezvoltare a dramatizării populare în strânsă legătură cu sistemul lor poetic. Pe baza culegerilor proprii efectuate în sate din Bucovina, Basarabia și Transnistria, a
SPATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289813_a_291142]
-
literare etc. Se remarcă aici câteva interpretări ale unor poezii de Barbu, Arghezi, Voiculescu (unele reproduse in extenso, cu dorința, mărturisită în prefață, de a-l apropia pe cititor de text) și substanțialul studiu despre proza Hortensiei Papadat-Bengescu, centrat pe tipologia personajelor și pe analiza psihologiei lor. S. operează cu diverse metodologii ale anilor ’60-’70 din secolul trecut, totuși se conturează o manieră personală, axată pe investigarea structurii de adâncime a textului, pe discernerea rețelelor și a structurilor simbolice, într-
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
tema „irealitatea existenței”) și capitolul Lumea și oglinda, unde sunt analizați prozatorii George Bălăiță, Mircea Cărtărescu, Adrian Oțoiu și Mariana Ionescu. „Lectura asociativă” (și comparatistă) practicată de S. presupune o perspectivă critică multiplă asupra operei-„hipertext”, care așază în lumină tipologia personajelor (mai ales personajele în oglindă, cuplurile), tematica (imaginile-cheie), nivelurile și structura - „nodurile” din rețeaua simbolică a operei. Critica arhetipală, simbolismul numelui, al culorii sau al numerelor, semiotica simbolurilor antropologice sau literare se împletesc într-o complexă întreprindere hermeneutică, purtând
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
aspirațiile intelectuale și cultivând plăcerile formale, exterioare, ale unei vieți haotice, lipsită de sens, de satisfacții și Împlinire. În locul ordinii sufletești pe care o dau valorile morale, se instalează confuzia care duce la degradarea caracterelor, sfârșind cu pervertirea persoanei umane. Tipologia ideilor morale Am arătat că prin idei morale se Înțeleg acele idei care conțin și exprimă o valoare raportată la Bine. Deși problema pare să fie destul de clară, Încep să se ridice Întrebări firești referitoare la ce trebuie să se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipurilor umane, după criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de existență sunt numeroase, iar literatura de specialitate abundă În astfel de sistematizări. Vom face o trecere succintă În revistă a acestora. O clasificare completă a modelelor psihobiografice cuprinde următoarele tipuri: modele psihologice, modele morale, modele culturale, modele etnoculturale. 1. Tipologiile psihologice Acestea pun accentul pe latura psihologică a biografiei, a vieții individuale, pe evenimentele care au contribuit la progresul sau la generarea unor situații conflictuale În viața individului. În conformitate cu acest punct de vedere, fiecare individ are o istorie personală, unică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]