2,089 matches
-
Dumnezeu și, în consecință, ca fiind singura legitimă. Prin urmare, este contra naturii ca oamenii să-și aleagă singuri conducătorii. De la bun început guvernarea s-a realizat prin intermediul monarhiei, iar democrațiile nu sunt forme originale, ci modalități de corectare a tiraniei care, așa cum rezultă din exemplul Romei, au condus toate la tiranii și mai mari. Ideea democratică este ilegitimă și e susținută întotdeauna de cei animați de un spirit de nesupunere și de divizare. În ceea ce privește ipoteza unui pact între rege și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contra naturii ca oamenii să-și aleagă singuri conducătorii. De la bun început guvernarea s-a realizat prin intermediul monarhiei, iar democrațiile nu sunt forme originale, ci modalități de corectare a tiraniei care, așa cum rezultă din exemplul Romei, au condus toate la tiranii și mai mari. Ideea democratică este ilegitimă și e susținută întotdeauna de cei animați de un spirit de nesupunere și de divizare. În ceea ce privește ipoteza unui pact între rege și popor (idee susținută de partida parlamentară), acesta este o ficțiune despre
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de istoria Angliei pentru a arăta că, spre deosebire de democrațiile sângeroase și destructive, monarhia durează de mai bine de șase secole. Atunci când ea a cunoscut tulburări, aceasta s-a întâmplat mai degrabă din cauza aroganței nobililor sau din cauza capriciilor poporului, niciodată din cauza tiraniei unui rege. În ceea ce privește doctrina limitării puterii regale, Filmer a susținut că nici o lege nu ar putea face asta. Dovada este că nu legea îl face pe rege, ci regele face legea, așa cum rezultă nu numai din tradiția testamentară, dar și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
guvernare al lui Carol al II-lea, nu numai în Anglia, dar și în Scoția și în Irlanda"97. Așa s-a născut o amplă mișcare socială destinată să apere țara de amenințarea reală sau imaginară a catolicismului sau a tiraniei, căutând să introducă măsuri de apărare a protestantismului și să garanteze libertățile engleze. Pentru tory, dinamica mișcării whig semăna prea mult cu evenimentele din timpul războiului civil. Dar pentru bravii whigi, atât monarhiști cât și republicani, necesitatea imediată era să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spune că starea naturală nu poate fi în nici un caz mai rea decât monarhia absolută. Aceasta e o dovadă prin absurd că oamenii au cunoscut cu siguranță o stare naturală, de vreme ce au cunoscut monarhia absolută care, la fel ca orice tiranie, este o "stare de război"102. Locke raționează aristotelic sau scolastic, presupunând că, de vreme ce există cel mai mare rău, trebuie să existe și cel mai mare bine, sau, în orice caz, putem gândi o regresie a răului către cel mai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul ca pe o sancțiune adusă naturii umane. Dimpotrivă, Locke gândește războiul civil (englez) ca pe o sancțiune legitimă a absolutismului. Dar, dacă revoluția trebuie să răstoarne tirania, ea trebuie să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al teoriei lui Locke, ea supraviețuiește stării naturale de război, dreptului pozitiv și războiului civil. Locke acordă o (prea) mare importanță proprietății și libertății, pentru a putea gândi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
posesiuni, dar și a proprietății asupra propriei persoane. Aceste interpretări nu sunt neapărat clarificări ale intențiilor lui Locke, ci analize ale consecințelor la care poate conduce teoria sa a proprietății. Al doilea tratat ar putea justifica nu numai revoluția contra tiraniei politice, dar și pe cea împotriva tiraniei economice. Ambiguitatea esențială a teoriei lui Locke constă în faptul că, oferind o justificare ordinii capitaliste, ea poate oferi un punct de plecare și o justificare și pentru răsturnarea acesteia. Luăm ca posibil
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
persoane. Aceste interpretări nu sunt neapărat clarificări ale intențiilor lui Locke, ci analize ale consecințelor la care poate conduce teoria sa a proprietății. Al doilea tratat ar putea justifica nu numai revoluția contra tiraniei politice, dar și pe cea împotriva tiraniei economice. Ambiguitatea esențială a teoriei lui Locke constă în faptul că, oferind o justificare ordinii capitaliste, ea poate oferi un punct de plecare și o justificare și pentru răsturnarea acesteia. Luăm ca posibil argument numai faptul că teoria sa asupra
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
impune pedeapsa cu moartea), această putere nu poate pretinde nimănui să abandoneze dreptul de a judeca ceea ce este necesar pentru propria sa conservare și nici dreptul de a se apăra prin orice mijloace. Atâta vreme cât dreptul de a opune rezistență unei tiranii este exercitat de indivizi izolați, acest lucru nu va afecta cârmuirea, fiind "imposibil ca unul sau câțiva indivizi oprimați să tulbure cârmuirea în cazul în care corpul poporului nu consideră că-l privesc aceste abuzuri"10. Putem spune că individul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
putere absolută care este în mod rațional necesară, fără a fi însă și arbitrară 68. Ceea ce condamnă Locke nu este prin urmare puterea absolută, ci puterea absolută arbitrară exercitată dincolo de reguli și, prin urmare, dincolo de orice drept. În mod concret, tirania reprezintă "exercitarea puterii dincolo de drept, ea reprezintă exercitarea puterii la care nimeni nu are dreptul"69. Ea apare acolo unde legea încetează sau este încălcată în defavoarea cuiva. În această situație nu mai putem vorbi de existența magistraților, căci aceștia acționează
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acționează în afara autorității date de lege, ceea ce face ca deciziile lor să își piardă caracterul de obligativitate, iar oamenii să li se opună chiar recurgând la forță. În finalul celui de al-Al doilea tratat Locke consacră câte un capitol tiraniei și dizolvării cârmuirii, capitole ce constituie justificarea directă a Revoluției de la 1688. Vorbim de tiranie acolo unde autoritatea transgresează puterea ce i-a fost conferită de lege; în această situație autoritatea dispare, la fel și magistrații, locul lor fiind luat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de obligativitate, iar oamenii să li se opună chiar recurgând la forță. În finalul celui de al-Al doilea tratat Locke consacră câte un capitol tiraniei și dizolvării cârmuirii, capitole ce constituie justificarea directă a Revoluției de la 1688. Vorbim de tiranie acolo unde autoritatea transgresează puterea ce i-a fost conferită de lege; în această situație autoritatea dispare, la fel și magistrații, locul lor fiind luat de o forță arbitrară aflată în stare de război (în sensul propriu al termenului). Arbitrarul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în sensul propriu al termenului). Arbitrarul implică în primul rând absența legii, a acelei legi care reprezintă regula constantă, permanentă, recunoscută și consimțită în mod direct sau indirect de către toți cei pe care îi supune. În expunerea teoriei sale despre tiranie Locke invocă discursurile către parlament din 1603 și 1609 ale lui Iacob I70: "Regele se leagă el însuși printr-un dublu jurământ să asculte de legile fundamentale ale regatului său"71, "un rege cârmuind într-un regat stabil încetează a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe caracterul optimist al religiei creștine, Locke eludează aspectul utilitarist al contractului. Aceasta îi permite să respingă justificarea absolutismului prin ideea calculului pesimist, ca la Hobbes: tirania nu-și poate afla originea nici în starea naturală, nici în contractul social. În interpretarea optimistă a naturii umane, contractul nu servește numai în scopul securizării vieții și proprietății, ci și în scopul moralității, dat fiind că proprietatea este fundamentul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și, în consecință, o putere aflată dincolo de orice morală. Puterea arbitrară absolută nu poate fi decât una tiranică, consideră Locke, având drept exemplu conduita lui Carol al II-lea82 sau pe cea a lui Iacob al II-lea. Astfel, vorbim despre tiranie atunci când regele guvernează după bunul plac, când alegerile sunt corupte, când proprietatea este invadată, când prințul se supune unei puteri străine și împiedică legislativul să se întrunească 83. Atunci când tirania este instaurată, poporul are dreptul de a recurge la forță
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cea a lui Iacob al II-lea. Astfel, vorbim despre tiranie atunci când regele guvernează după bunul plac, când alegerile sunt corupte, când proprietatea este invadată, când prințul se supune unei puteri străine și împiedică legislativul să se întrunească 83. Atunci când tirania este instaurată, poporul are dreptul de a recurge la forță, spre a o înlătura. Dreptul la revoltă aparține poporului, fiind o consecință a suveranității sale. Motivele care legitimează o revoluție sunt chiar cele ce i-au fost reproșate lui Iacob
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
natură presupunea anularea garanției privind autoconservarea: starea civilă era rezultatul necesar al unui calcul rațional plecând de la caracterul implacabil al pasiunilor. Pentru Locke, starea civilă este un bine, și dacă ea încetează să mai fie astfel, din cauza absolutismului și a tiraniei, starea de natură - adică de rezistență față de tiranie - este preferabilă. Și nu numai că este preferabilă, dar este chiar obligatorie, dacă acțiunea urmează o judecată sănătoasă, în acord cu legea naturală și cu înțelegerea persoanei ca libertate. Caracterul obligației ce
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
era rezultatul necesar al unui calcul rațional plecând de la caracterul implacabil al pasiunilor. Pentru Locke, starea civilă este un bine, și dacă ea încetează să mai fie astfel, din cauza absolutismului și a tiraniei, starea de natură - adică de rezistență față de tiranie - este preferabilă. Și nu numai că este preferabilă, dar este chiar obligatorie, dacă acțiunea urmează o judecată sănătoasă, în acord cu legea naturală și cu înțelegerea persoanei ca libertate. Caracterul obligației ce rezultă din contract este dat de faptul că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
civilă, dublată de distincția dintre dreptul privat și dreptul public. Indiferent de credința asupra naturii bune sau rele a omului, ideea de societate (de convenție non-civilă) - ca un spațiu intermediar între individ și stat - deschide calea către legitimarea rezistenței față de tiranie. Spre deosebire de Hobbes, Locke consideră că cetățeanul are un drept de rezistență față de guvernământul arbitrar. Justificarea acestui drept de rezistență este în strânsă legătură cu problema obligației morale și politice. Principala schemă de argumentare are în vedere faptul că, în doctrina
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
argumentare are în vedere faptul că, în doctrina lockeeană, suveranul are o serie de obligații care rezultă din contract, obligații care sunt definite în raport cu legea naturală. Mai precis, se consideră că monarhia absolută (care reprezintă, în vremea lui Locke, încarnarea tiraniei) este o încălcare a drepturilor naturale ale cetățenilor, iar aceștia se pot considera liberi de obligațiile pe care și le-au asumat, deoarece suveranul nu și-a respectat partea sa de obligații. S-ar putea crede că modul în care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legitimată puterea politica. Dar odată ce contractul original a fost încălcat, se instituie o stare de dezechilibru, deoarece oamenii ale căror drepturi au fost încălcate revin la starea de natură prin rebeliune; această revenire le conferă mai multe drepturi decât în tiranie. De aceea spune Locke că monarhia absolută este o stare de război: ea înseamnă mai puține drepturi decât în starea de natură. Prin aceasta se dovedește asimetria dintre drepturi și obligații: obligațiile politice asumate sunt condiția suficientă a ordinii civile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
civic al americanilor drept o școală a democrației. Această remarcă îi va conferi chiar titlul de "sfânt ocrotitor al teoreticienilor contemporani ai capitalului social" (Farr, 2004: 25). Tocqueville vedea asociațiile americane echivalente cu stările din societățile absolutiste europene în limitarea tiraniei statului. Mai mult, experiența asocierii poate conduce așa cum demonstrează Mark Warren (1999) interpretându-l pe Tocqueville la o bună guvernare. În primul rând, Tocqueville crede că asociațiile ar putea avea funcții reprezentative în relație cu statul, ceea ce denotă un interes
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
activismul civic al americanilor drept o școală a democrației. Această remarcă îi va conferi chiar titlul de "sfânt ocrotitor al teoreticienilor contemporani ai capitalului social" (Farr, 2004). Tocqueville vedea asociațiile americane echivalente cu stările din societățile absolutiste europene în limitarea tiraniei statului. Mai mult, experiența asocierii poate conduce așa cum demonstrează Mark Warren (1999) interpretându-l pe Tocqueville la o bună guvernare. În primul rând, Tocqueville crede că asociațiile ar putea avea funcții reprezentative în relație cu statul, ceea ce denotă un interes
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
platou" în susținerea egalității, din moment ce nu există mari diferențe între generația anilor '50 și următoarele. Diferențele sunt deci mai mici între bărbați și femei cât între tipurile de societăți, ceea ce pune sub semnul întrebării universalitatea dorinței femeii de emancipare și tirania generalizată a bărbaților. Teza universalistă susține că femeile sunt oprimate, lipsite de educație și de putere în societățile patriarhale. Lor le lipsește până și puterea de a-și exprima revendicările, ceea ce explică de ce terții ONG-uri, Organizația Națiunilor Unite, coaliții
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
celui de-al doilea tip de argumente în favoarea societății civile sunt evident în contradicție cu adepții primului tip de argument. Pentru ei societatea civilă este un spațiu social autonom față de stat și politica tradițională, în care cetățenii se organizează împotriva tiraniei, îi presează pe tirani la schimbare și produc o democratizare de jos în sus. Dar ce garanții există că aceeași societate civilă care luptă împotriva statelor totalitare nu poate reprezenta o subminare a guvernării democratice, din moment ce ea poate presa guvernul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]