1,745 matches
-
forța brută care sălășluiește în mușchi. Hans e animalic și vrea să trezească și în Sophie animalul care, cu siguranță, se găsește înăuntrul ei. Abia au intrat în cameră, că Rainer și‑a și pus în funcțiune placa interioară care toarce ca un motor și scuipă în afară sentimentele legate de jaful de ieri; mai mult ca sigur o să încheie cu sentimentul lui pentru Sophie, dar până atunci or să treacă cel puțin două ore nemaipomenit de plictisitoare. Sunt conducătorul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și compromis, ce-o fi, ce-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun că plec. El, Însă, mesteca În continuare ca un berbec În călduri, iar mie Îmi părea rău că nu simt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele, de scoteam cele mai frumoase culori de roșu, și galben, n-am Învățat să torc inul și să-l Înălbesc și să-mi fac singură cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de ți se rupea inima cînd Îl auzeai (asta a fost chiar la un an după ce-a murit Sally), iar eu ședeam și torceam, parcă mă văd și-acum și-mi aduc aminte toate cum au fost... cînd deodată au apărut pe drum și se-auzea cum strigau În gura mare: „Urrra!“ și unii strigau: „Trăiască Hayes“ și alții „Trăiască Tilden!“ Ei, Doamne! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la ceafa lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot avea chef să repete unele cuvinte românești. Părea să nu fie interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui. L-am mai surprins o dată făcând asta când am oprit Într-un sat să bem apă. A văzut o femeie torcând cânepă și a repetat apoi de trei ori la rând cuvântul „fuior“. Parcă Încerca să denumească obiectul din nou. Poate ți-am mai zis eu, mai demult, că aveam un coleg În armată... — Da, mi-ai spus, obiectă Gelu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când se-arată Luna veselă-n ferești, Ea îmbracă-n aur toată Casa bunei
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
a tăia lemne pe care le așeza sub soba de tuci. După aceea, se instala în "bibliotecă" și citea până noaptea târziu, spre disperarea mamei care vedea gazul împuținîndu-se în lampă, semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l puteau îngădui. Tata trebuia să cosească iarba de pe Seaca, să are, să semene, să aducă lemne din pădure, iar mama, după ce din primăvară până ce cădea zăpada nu avea timp decât duminica să-și spună în liniște rugăciunile, trebuia să toarcă iama fuioarele de cânepă din care țesea, tot iarna, pânza pentru cămășile noastre. Toate problemele mele provin, probabil, din înstrăinarea de această mentalitate. Ce misiune mi-am atribuit eu? 14. Am avut o noapte aproape albă. Așteptând să-și producă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-acum, amândoi, se împlineau în vraja zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai încă nevoie să recunoști nimic. și Simt că nu m-am grăbit destul, dar nu știu cu ce. Acum că ne-a mai rămas puțin timp, mă întreb ce-am făcut cu vălătucii celor nouă luni care s-au tors numai între noi doi. Ce-am făcut cu norii, cu soarele, cu zăpada căzută cu nemiluita, cu iarba uscată, apoi udată, apoi acoperită, apoi putrezită. Mă întreb unde am închis senzațiile și ce am lăsat să călătorească prin tulpina traheei
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul. Motanul ciulește urechile dar nu-și schimbă dispoziția. ─ Nici eu n-am chef să răspund, zice Aurora. Telefonul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
văzut-o în casă au și luat-o la bătaie și au anchetat-o. Când a venit din întâmplare o altă vecină, Chimircan cu Rarița lui i-au pus 39 Leonorei o furcă cu un caier și un fus ca să toarcă, să o vadă vecina torcând, nicidecum plângând. După ce a plecat femeia aceea, au luat-o iar la ucis pe Leonora. Ziua era în amiaza mare și cum Dumnezeu nu stă degeaba, i-a trimis acasă pe cei doi copii mai mari
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și luat-o la bătaie și au anchetat-o. Când a venit din întâmplare o altă vecină, Chimircan cu Rarița lui i-au pus 39 Leonorei o furcă cu un caier și un fus ca să toarcă, să o vadă vecina torcând, nicidecum plângând. După ce a plecat femeia aceea, au luat-o iar la ucis pe Leonora. Ziua era în amiaza mare și cum Dumnezeu nu stă degeaba, i-a trimis acasă pe cei doi copii mai mari ai lui Chimircan, pe Ion
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fereastră. Se-ntuneca. — Vreau să am părul lung ca să mi-l prind la spate și să-mi fac un coc mare pe care să-l pot simți, spuse ea. Vreau o pisicuță care să-mi stea În poală și să toarcă atunci când o mângâi. — Mdaaa? făcu George din pat. — Și mai vreau să mănânc la o masă pe care să fie așezate tacâmurile mele de argint; și vreau lumânări. Mai vreau să fie primăvară și să mă pieptăn la oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce, plecând fruntea evlavios... Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a așezat să mănânce. În acest timp nu a scos o vorbă. Privea din când în când la Maranda, care torcea întrun colț al cuptorului... Când a terminat de mâncat, s-a dezbrăcat și s-a întins pe cuptor, la picioarele ei. A adormit pe dată. De o bucată de vreme, un șir de vise îl purtau noapte de noapte de-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se căsătorească. Cel superior, nu. De aceea, între aceștia domnea imoralitatea - apreciau oaspeții. Țăranii în Moldova păreau foarte muncitori. Ei nu stau, ca la Răsărit, cu pipa în gură, toată ziua. F emei a ia parte la toate muncile, ea toarce chiar și atunci când umblă de colo până acolo, după alte treburi. Îmbrăcămintea nu are nimic deosebit. Afară de legătura de cap, poartă de obicei, un șal mic , înnodat sub bărbie, de multe ori alb, ca cel purtat de fe meile genoveze
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
decît ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? 28. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu țes; 29. totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîine va fi aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să-mi pierd și barca și brațul. Încărcătura face cît vasu’. Nu s-a spart prea mult. CÎteva sticle sparte poa’ să miroasă ca dracu’.“ BĂgă cheia-n ambreiaj și dintr-o zvîcnitură ieși dintre mangrove, odată cu Începutul mareei. Motoarele torceau. Vasul căpitanului Willie era la vreo trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au crescut cît să trec printre lacuri“, se gîndi Harry. Trase din nou ambreiajul și motoarele Începură să ragă cînd trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vorbească o pisică ?! Dar judec. Gândesc. Și mă exprim fără cuvinte. Știți ce-i asta? Se numește „comunicare non-verbală”. Adică vorbești tăcând. Nu trebuie decât să privești cu înțeles și să faci în așa fel încât să se vadă că torci, când torci, că îți pare bine de ce vezi, când îți pare bine, sau că te miri, că tușești, că asculți ce ți se spune, că te joci, sau că lucrezi... Asta zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pisică ?! Dar judec. Gândesc. Și mă exprim fără cuvinte. Știți ce-i asta? Se numește „comunicare non-verbală”. Adică vorbești tăcând. Nu trebuie decât să privești cu înțeles și să faci în așa fel încât să se vadă că torci, când torci, că îți pare bine de ce vezi, când îți pare bine, sau că te miri, că tușești, că asculți ce ți se spune, că te joci, sau că lucrezi... Asta zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine de la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]