3,013 matches
-
șah monocromă acoperită numai de pioni cu rază diminutivă de acțiune. Ce lipsă de înțelegere strigătoare! Sigur că parchetul din camere fusese scos și pus pe foc, sigur că ușile ce compartimentau exagerat spațiul (și așa insuficient) fuseseră sparte cu toporul, sigur că pe scări fuseseră aduși caii și că în scurt timp totul intrase într-o periculoasă derivă politică! Atâta neînțelegere a nevoilor specifice modului nomad de viață nu putea veni decât dintr-o indiferență și ignoranță condamnabile. Acum priceperea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pământul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea spre a-ți răsplăti îndrăzneala". Ce vreți mai clar de-atât? − Exact ce spuneam eu! se amestecă și Ian. Fisurile trebuie astupate, nu lărgite cu toporul în ieșiri de salvare. Omul ar putea fi o ființă nu a depărtării, ci a proximității, căci tocmai aparența familiarului ascunde abisul de stranietate cel mai obscur, adică diferența diferențelor. Proximitatea e fântâna în care îți rupi gâtul dacă umbli
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ici-colo câte-o mașină (dar numai cu chei cu tot) și multe altele, echivalente cu intrarea cam până la glezne în stihia vorace a posibilului înconjurător. Cea mai tare lovitură din palmaresul lui, ce-i adusese și porecla, fusese spargerea cu toporul în plină zi a vitrinei unui magazin de modă, urmată de golirea ei rapidă și apoi fuga cu motoreta până la pierderea printr-un gang pietonier în trepte pe undeva prin nordul Italiei, pe lângă Bergamo. Frica îl înșfăcase atunci strașnic de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la toate icoanele, obligându-ne și pe noi să ne facem mereu semnul crucii, după care, într-un fel însuflețită de la ceea ce făcuse, s a repezit afară în mijlocul potopului și chiar în fața casei unde ne adăpostisem a înfipt lama unui topor, ca să ne ferească de trăsnete, ne-a spus ea. Să ne ferească de cel rău, a completat mama, iar sora a adăugat cuvântul, Amin! Cum eu m-am așezat în apropierea ferestrei, să văd ce se petrece afară, iar mama
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
plită, pândeam până bureții lăsau un fel de zeamă în pălăria lor, pe care eu o sorbeam repede repede, ca să nu mi-o ia sora-mea înainte. După ce mâncam asemenea bucate gustoase, ieșeam afară, mergeam în șopronul cu lemne, luam toporul și începeam să desfac buturuga adusă, în bucăți-bucăți, mai mari sau mai mici, pe care le stivuiam în grămadă, după dimensiuni, de unde un braț sau două de lemne le d uceam în casă. La așezam în fața sobei ca să servească bine
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
se referă la un personaj,,Codoșul” - pe care Alexandru Gh. Tăcu, colegul meu, niciodată nu l-a agreat: ,,Înveninat că Iuda, Însângerat În gură; Cruciș de umbra neagră și trunchi de abator, Cănd a-nvățat să treacă din coadă În topor Din ștreangul infamiei martirii Îl pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a pedepsit. Mai În glumă, mai În serios, ne-a șoptit: ,, Dimineața cu genunchii pe facere/ M-a aruncat la Începutul pădurilor/ Împărțindu-mă În cântece și drumuri/ Meșterii venind să taie pentru viori/ Mi-au aflat numele din gură toporului./ Prima minune a fost când au găsit un poet/ Întemeietor de neliniști, cu scară pusă la iubire/ Bântuit de ursite iroice./ Repet În roua răbdării/ Pașii muntelui cu părinții geruiți de tăcere./ Fluierul de os pe sub pământ/ Până În vârful singurătăților
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bucurie că a ieșit din tăcerea deceniilor când a stat cu securistul În ceafa: „Cu moartea securiștii peste noi”, „Pândesc atent că bufnita de pradă/ Cum se ascund codoșii (iarăși codoșii!) pe sub case;/ De gustul abatoarelor de stradă/ Își potrivesc topoarele tăioase”. (Mătrăguna) Ori cu gândul că... „De tăcere și duruta/ Casa mea În nori se mută/ Depărtându-se pe ape/ De Malin cât mai aproape”. („Vinovați de poezie”) Iar referitor la Alină și poezia ei: ,,Corabia portugheză” se numește cartea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ubiquitară). Rolul ei este de a da „sărutul morții“ acelor proteine care, în procesul evoluției embrionului sau în diferite stări patologice, sunt sortite descompunerii. (3, 25, 35). Comparând proteinele care trebuie eliminate cu arborii unei păduri, ubiquitina ne apare asemeni toporului cu sigiliu, cu care pădurarul marchează pomii care urmează să fie tăiați. Pentru cercetările privind ubiquitina și rolul ei fiziologic, cei trei cercetători au fost distinși, în 2004, cu premiul Nobel pentru chimie. B. Proteasomii sunt organite celulare individualizate în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a demonstra că altfel nu se poate, au militat pentru marginalizarea și distrugerea celor care nu se conformaseră și care deveneau astfel un model jenant. Ca atare, pentru a-și "merita" privilegiile, cei care au devenit aliații regimului ("cozile de topor") au devenit, din proprie inițiativă, opresorii și torționarii intelectualilor care au manifestat verticalitate. Acesta este motivul pentru care sub-minarea intelectualității (și a gîndirii, în general) a avut un succes deosebit la români, căci dacă această subminare nu ar fi fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe care noi sesizasem forme mai ciudate ale terenului. Săpăturile s-au dovedit benefice, la ele participând si tata. Au fost descoperite, acolo, piese din perioada preistorică de tranziție de la era neolitică la era bronzului: vârf de lance din silex, topor de aramă, cu brațe în formă de cruce, bucăți din vase de ceramică, care se constituie în mărturii de locuire a zonei, de acum peste 5000 de ani. Săpăturile de la Drumul Carului au dat la iveală și mărturii privind posibila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ce ne vor urma. BIBLIOGRAFIE 1. Anastasiu, Victor, "Bătălia din regiunea Bran și Dâmbovicioara" 2. Bogdan, Ion, "Documente și regește privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și Ungaria, în secolele XVXVI", București, 1902 3. Costea, Floarea, Coșuleț, Stelian, "Un topor de aramă cu braț în cruce descoperit la Drumul Carului", Cumidava, 1989, pp. 5-9 4. Giurescu, C. Constantin, "Istoria Românilor" 5. Iorga, Nicolae, "Istoria Românilor prin călători" 6. Lăzărescu, Emil, "Notă despre documentele Țării Bârsei și Cavalerii Teutoni, Extras din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
administrativ, fiind prea departe. (De aceea chiar, în 1920 și 1939, cu ocazia reformelor administrative locale, o seamă de sate de pe Prut, precum : Leușeni, Călmățui, Cioara, Dancu, Pogănești, Mingir, etc., ba și unele de mai la Est ca Regina Maria, Toporul, Voinescu, etc., au fost trecute la județul Fălciu). Viața culturală însăși a acestor sate este legată mai mult de Huși, mulți din elevii școlilor secundare din acest oraș provenind din satele basarabene vecine cu regiunea Hușilor. Din cauză că raza acestei zone
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dealul de mijloc, la Movilița lui Crășnaș, Drumul cel Mare a Iașilor s-au pus altă piatră, și de acolo la vale până la Fântâna lui Suilă, și de acolo pre din gios de Fântână până în țărmurile Prutului, la Podul lui Topor, s-au pus altu stâlp de piatră, atâta iaste hotarul târgului pri din sus. Iară pre din gios să începe de lângă Prisaca lui Vrabie și din gios de prisacă într-o moviliță s au pus un stâlp de piatră lângă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Pădurenii de astăzi, județul Vasluiă, arendate banului Grigorie Butucea până la 23 aprilie 1846 (venit de 7100 lei); moșiile din Basarabia: Obileni, Cotiujeni și Dobcenii, „ unite într-un hotar, care se numesc și Cotu Morii, Ciorăști, Vrăbienii, Colcia, Frasinii, Tălăeștii și Toporul, ținut(ul) Orhei, Căcăcerii și Dobrenii, ținut(ul) Cahul”, arendate de Zaharia Dimovici până la 23 aprilie 1848; părțile din moșia Oțeleni, arendate lui Pavăl Marta până la 17 decembrie 1846 (venit de 2500 leiă, părțile de moșie din Gura Șopârleni, Morești
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
acela al unei nefericiri, care să ne facă să simțim durerea, moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne lase impresia că suntem izgoniți în pădure, departe de oameni, ca o sinucidere. O carte trebuie să fie un topor care să sfarme marele îngheț din noi.” Franz Kafka 647. „Geniul uman este inepuizabil, ca natura... Zilnic, un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
îi suplinea propriul context. Ea îi primi mesajul fără dificultate. Se născuse o nouă metodă de comunicare, fără fraze, fără balast inutil, bazată pe vorbe esențiale. Convorbirea s-a prelungit, și-au dat întâlnire pentru a doua zi. Om din topor, chinuit de fantome insesizabile, Arcadi zâmbea rareori; avea părul blond, o față luminoasă și un obraz rotund, peste care tremura mereu câte o umbră. Nu ți l-ai mai fi putut închipui fără chitară, ca și pe Orfeu fără liră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
După doi sau trei ani, doctorul Marcovici aduse câțiva stânjeni de lemne în curte și aștepta să treacă tăietorii spre a le tăia. În adevăr, iată că apare, într-o dimineață, un om cam bătrân, înarmat cu un fierăstrău, un topor și o capră. Omul vine, începe lucrul, taie toate lemnele, apoi se prezintă la doctor ca să fie plătit. Dar cere un preț sub valoare, un preț cu totul de nimic. Doctorul, mirat, întreabă dacă nu cumva omul se înșală, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la Greci Grădiștea, Fundul Danciului, Micșunești și Balamuci, vânătorii, călărașii și roșiorii. La Periș, Berceni, Crangea-Fundulea, Vidra, Dudești, proprietățile au fost devastate, primarii goniți, arendașii cari au fost prinși, bătuți. Armata venind a fost atacată în cele mai multe comune cu pietre, topoare, pari etc. Numai cu mare greutate liniștea a putut fi restabilită. Bineînțeles, după ce s-a făcut uz de arme și au căzut mulți morți și răniți. Răscoalele s-au întins apoi în județele Prahova, Buzău, Muscel și Dâmbovița. Ceea ce păruse
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
judiciară. Iată ce-mi scrie onor d. Dobriceanu: „Eram atunci judecător de instrucție la Cabinetul nr. 3. Am făcut chiar eu instrucțiunea acelui asasinat, în adevăr îngrozitor prin execuțiunea lui: aproape o întreagă familie de lipoveni a fost măcelărită cu toporul: tata, mama și un copil mic în pat, iar 3 copii mai mărișori pe scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos, în prăvălia de ceainărie. Motivul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dacă vin îmbrăcat așa cum doriți! Din corpul ,,G’’ până aici...! Nu vreau să plec acasă mai bolnav decât am venit ci vreau să mă fac bine. Afară e zăpadă și ger, așa că nu pot...! Dacă vrei, vino tu așa...!’’ Un topor în capul aproape chel al directorului s-a înfipt adânc. Mare tărăboi... Trăiesc cu sufletul la gură momentul acesta, când Florin l-a înfruntat deschis și fără rețineri de exprimare pe director. Nici acesta nu s-a lăsat mai prejos
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nici contrabandiștii nu dormeau. Știind că în noaptea aceea va trebui să treacă o foarte însemnată cantitate de spirt, toată populația din partea locului veghea. La întâiele țipete, au ieșit de prin toate casele bărbați și femei înarmați cu ciomege, cu topoare, cu furci și o luptă crâncenă începu. Rezultatul a fost că doi guarzi comunali au fost stâlciți în bătaie, iar un contrabandist a fost ucis. Bineînțeles că s-au tras și focuri de revolver. După cum era și firesc, în acea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
e foarte important! Pentru că în tot acest ultim timp am fost răscolit de stări poetice copleșitoare! Exploatate! Îți scriu cu oarecare dificultate, degetul mare de la mîna cu care-ți scriu mi-e foarte bandajat, am reușit să-l ating cu toporul, în timp ce tăiam lemne. Acum două zile am fost la P. Neamț, pentru o seară! A fost premiera cu "Muștele", în regia lui Ulici. N-aveam bilet, m-a introdus dumnealui. De fapt, mai apoi, un prieten actor îmi dăduse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Dafina, se descurca greu cu pământul și vitele. Ion era uneori și foarte nervos (când termina tabacul). O dată, mama s-a dus la ei c-un ulcior de lapte și el nevăzând-o își continua isprava: spărgea pragul casei cu toporul. Mama s-a mirat și l-a întrebat cu blândețe: Dar ce faci, bădiță Ioane? Spargi casa? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara, n-am tabac și-s nebun. Vino la noi și-ți voi da eu de-o "pacică", nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
minte Cum că necazul stă la spate Cât ai paharul dinainte 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 147 Sau Sifonul inodor și incolor A Înscris un trist capitol În istorie Căci ce-i În codru coada de topor Așijderea e șprițul În gospodărie N-am băut În ultimul an, decât de două ori vin. Dar, de cum am intrat În restaurantul din Rouen, amintirile de pe Ialomița, de la Ghimbășeni, când mergeam cu bunica la vie, de asistam la storsul strugurilor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]