4,316 matches
-
bici; părere; părinte; păzitor; pericol; a porunci; pretențios; prielnic; priză; Puss in boots; puteri; responsabil; robie; sat; sclavism; secret; servitor; severitate; sigur pe sine; siguranță; sine; soț; stăpînă; sufletist; superior; supremație; sus; nu știu; tataia; tată; teamă; pe tine; tiranie; tortură; a tot avut; totul; tren; trist; tu; tutore; țigan; ură; de urmat; urs; vechi; vecin; viață; pe viață; violent; violență; viteaz; voință(1); 758/236/72/164/0 stea:cer(156); lumină(68); astru(43); dorință(35); luceafăr(34); lună
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nerăbdare; nesigur; numele; numi; o persoană; oamenii; ocărăște; ofensare; panică; pe nume; Petrică; profesor; profesorul; radiații sonore; răbufnire; răutate; război; rece; reproș; reproșa; scandal; singur; sos; speriat; spunea; stadion; strident; strigă; strigăt; strigoi; suferință; supunere; surd; șeful; a tăcea; tăietor; tortură; tremura; uimire; uliță; umilință; un țipăt; undă; ură; ureche; urlat; urlete; vecinul; veselie; voce ridicată; vrea; zbier; zice; zvon (1); 809/194/65/139/0 strînge: adună (96); aduna (39); bani (32); mîna (30); culege (20); durere (18); tare (16
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gînd (2); greu (2); inevitabil (2); îndurerare (2); milă (2); neliniște (2); nu (2); om (2); pierderi (2); plînset (2); plînsete (2); probleme (2); rană (2); răutate (2); roșu (2); sentiment (2); sete (2); singurătate (2); sînge (2); teamă (2); tortură (2); trecătoare (2); trecere (2); ură (2); adînc; adîncă; agonie; alb; angoasă temporară; animal; anormal; apă; babă plîngînd; bătrîni; blestem; boală a sufletului; bolnavi; chior; cîteodată; constantă; crîncenă; cruce; cuțit; Darius; de neuitat; de sine; declin; depășire; depresii, tristețe; dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
devenit una dintre victimele acelor ani. Uitând că Ștefănescu-Goangă a fost victima studenților legionari, care nu i-au suportat concepțiile democratice, comuniștii l-au mai pedepsit o dată, încarcerându-l cinci ani la Sighet, într-un regim de recluziune și de tortură morală. Mai mult, i-a fost sechestrat apartamentul, i-au fost furate bunurile, i-au fost arse cărțile, manuscrisele, corespondența. Cel care a fost chemat să facă ordine în universități, în timpul dezordinilor legionare, cel care a suportat un atentat al
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
devenit o amintire și căderea un fapt, previziunea pare să se fi împlinit. De aceea, până la urmă, tocmai pe Eliade îl vede departe de adevăr. Ca și pe sine, de altfel, acel altul din tinerețe, pasionat de rupturi și de tortura satanică. Îi scrie lui Arșavir Acterian: „Mircea are imense calități și multe înzestrări, dar nu cred că ar fi fost un bun călugăr. E prea scriitor, adică ține prea mult la aparențe, cele care sunt însăși substanța romanului” (23 ianuarie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
face și pentru că găsește în el agonia prin excelență, sursa unei melancolii nesfârșite, izvorul unei tainice împliniri. În timp, lucrurile par Ă la suprafață măcar Ă să se clarifice. A-ți întâlni conaționalii e un mare nenoroc, ba chiar o tortură. Preferă izolarea. „Pe români Ă spune încă din 1947 Ă evit cât pot să-i văd: în genere sunt intriganți și răspândesc zvonuri false. În plus, nu sunt de nici un folos pe nici un plan” (3 septembrie 1947 Ă 12). La
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lucru. În fine, Parisul, nu doar ca loc al consacrării, ci și ca opțiune pătimașă. Îi scrie lui Noica: „Ar fi mai cinstit poate să spun că adevărata mea pasiune n-au fost cărțile, ci Parisul, devenit un loc de tortură precum gura de rai de care tu ai fost atâta amar de vreme supărător de îndrăgostit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Iată cum orice pasiune se dizolvă în suferință, cum orice patimă se convertește în tortură. Or, convertirea aceasta este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
devenit un loc de tortură precum gura de rai de care tu ai fost atâta amar de vreme supărător de îndrăgostit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Iată cum orice pasiune se dizolvă în suferință, cum orice patimă se convertește în tortură. Or, convertirea aceasta este o ispășire care împlinește și, când gândește așa, Cioran se află în preajma unui sens. Doar că mult mai la îndemână îi este demonul. Astfel, conchide: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975 Ă 606
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-un pământ blestemat, într-un spațiu al negativității. E încercarea, adică proba, prin care dă sens vidului. Nu spusese el că, până la urmă, „neantul provincial începe să fie un paradis” (1 aprilie 1971 Ă 494)? Așadar, Parisul, loc de tortură. Din toate acestea, în 1937, Cioran nu bănuia nimic. Sau aproape nimic. Îi scria lui Eliade: „Curios că n-ai iubit niciodată Parisul și nici pe Baudelaire. Asta explică divergențele noastre de temperament. Orice tristețe este solidaritate cu Parisul” (13
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
are un statut ambiguu: „De îndată ce cobor puțin în mine însumi, aud chemările și urletele Haosului înainte de a se preface ori de a degenera în Univers...” (I, 24). Or, scrisul este motivat doar de această nevoie de autocunoaștere, fie și prin tortura de sine. „Nici un om lucid n-ar trebui să scrie Ă decât dacă-i place să se autotortureze” (I, 84), pentru a continua în același paragraf: „Să te cunoști pe tine însuți Ă un infern pe care nici oracolul, nici
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar fi îngrețoșat, acum însă face ca interesul meu pentru scriitor să sporească. Căci aceste slăbiciuni sunt ale unei ființe vii, concrete, nu ale unei măști sau ale unui simbol” (III, 177). O ființă vie, care se supune unei veritabile torturi de construire a identității. Oricum, după ce a luptat atât pentru cucerirea Indiferenței și a detașării, după ce a făcut eforturi teribile pentru a se retrage din lume, după ce și-a spus eul unei denunțări nemiloase, Cioran constată că tot ce înseamnă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu mai moare nimeni. Ai aproape senzația că, în acest caz, propria suferință e legitimată și generată de nevoia de a-l confirma pe Dumnezeu, poate chiar de a-i institui prezența. Nu spunea el că i se pare creștinească tortura de sine? Iată: „Creștinească la mine e doar pasiunea de a mă tortura, de a-mi complica inutil conștiința și zilele” (I, 177). Pe de altă parte, e dezamăgit că „nu există râs în creștinism” (II, 355). Cioran ar prefera
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Să te gândești la propriul cadavru, la metamorfozele oribile ce-l așteaptă, are ceva liniștitor: te apără de mâhniri și de spaime; o frică ce distruge alte mii de frici” (I, 20). Viziunile sumbre rămân, însă, ceea ce sunt: prilejuri de tortură. Macabru aproape, cinicul Cioran notează: „Nu izbutesc să am o greutate normală, slăbesc de ani de zile, și doar unghiile mele prosperă, ca la cadavre” (II, 61). La Cioran, prosperă, însă, nu doar unghiile, ci tot ceea ce poate fi o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o boală ascunsă, insesizabilă, dar care mi-a măcinat ideile și iluziile: furnicături în nervi, zi și noapte, ce nu mi-au îngăduit, în afara orelor de somn, nici un moment de uitare. Senzația de-a îndura un tratament nesfârșit sau o tortură veșnică” (I, 32). O imagine sintetică, de peste ani, face din trup un veritabil demon: „De la vârsta de șaptesprezece ani, am fost bolnav întruna. Toată viața mea a fost doar suferință și meditație asupra suferinței. Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu alta. Boala veghează zi și noapte. Totul doarme, totul se odihnește, afară de ea” (I, 198). Afecțiunile fizice devin pentru Cioran o veritabilă tortură. Notează spre sfârșitul lunii aprilie, în 1959: „Practic, din ianuarie, sunt bolnav; îmi este imposibil să lucrez; trec de la un beteșug la altul; s-ar zice că fiecare mădular își așteaptă rândul.... Natura face experiențe pe mine; iar eu înghit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o mini-scenă (al doilea cadru care se descoperă ochiului de spectator) pentru a juca un fragment dintr-o piesă cu și despre comuniști. Așa se strecoară fiorul întrebării repudiată multă vreme și care va crește pînă cînd va deveni o tortură: am fost sau n-am fost vinovat în timpul comunismului? A doua seară este și cea care determină acuzația personală, totul pornind de la o înscenare. Sunt aduse dosarele de la Securitate în care cei doi sunt consemnați cu Gheorghe Popescu 1 și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
viața cu moartea, ca metamorfoză a imaginilor cer, vânt, vis, pasăre, arbore. Focul, în viziunea lui Bachelard, ia naștere tocmai din această interacțiune a contrariilor, binele și răul: "El strălucește în Paradis. El arde în Infern. El este plăcere și tortură. El este bucătărie și apocalips. El este plăcere pentru copilul așezat cuminte, aproape de sobă; el pedepsește, în același timp, pe orice neascultător ce vrea să se joace prea de aproape cu flăcările sale. El este stare de satisfacție și respect
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
foarte repede. Astăzi cei doi, milițianul Cristea și securistul State sunt de mult în lumea umbrelor și poate că acolo sunt judecați după faptele pe care le-au făcut în timpul vieții. Mai târziu am aflat de Securitate ca instituție de tortură fizică și psihică a oamenilor. Incercările prin care am trecut vreme de 40 de ani și chiar mai mult, întâlnirea cu oamenii securității și ai miliției, au lăsat urme de neșters asupra mea. Sunt de atunci aproape 60 de ani
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de viață în lagărele de muncă variază foarte mult în funcție de stăpânii respectivului stabiliment. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului lagărele de muncă sunt trecute la tipuri de închisori după cum urmează: • Penitenciarele reeducării - caracterizate prin aplicarea metodelor de tortură în vederea convertirii la ideologia comunistă: Suceava, Pitești, Gherla, Târgu Ocna, Târgșor, Brașov, Ocnele Mari, Peninsula; Închisori de exterminare a elitei politice și intelectuale: Sighet, Râmnicu Sărat, Galați, Aiud, Craiova, Brașov, Oradea, Pitești; • Lagăre de muncă: Canalul Dunăre-Marea Neagră (Peninsula, Poarta
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
textul lui Fănuș Neagu și i s-a dedicat fără rezerve. Mai întâi avem contact cu expresiva scenografie imaginată de Daniela Codarcea: un studio de sunet amărât, copleșit de false mecanisme dedicate redării "naturalului", trucării realității, o "murdară" cameră de tortură de fapt în care viața e falsificată. În acest cadru, Alexa Visarion și-a îndrumat actorii spre dezlănțuiri furibunde, spre confruntări încrâncenate în dorința salvării condiției umane ajunsă la ultimile faze ale degradării. "Zgomotul" celor ce mimează mecanic și absurd
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de funcționare e destul de închis și sînt cooptați noii veniți, puțin numeroși. Primele întîlniri dezbat obiectivele și metodele de lucru pe care participanții se gîndesc să le adopte. Sînt abordate subiectele cele mai eclectice: selecție socială, genetică, eugenism, ecologie, agresivitate, tortură, moduri de decizie ale responsabililor politici, rasism, durere, liberta-te, mod de funcționare a creierului, comportament masculin-feminin. Schimburi de puncte de vedere despre criza clasei politice a vremii, prezentarea cărții Les Découvreurs (Descoperitorii) de Henri Laborit, discuție în jurul noțiunii de model
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
un element prelucrabil, iar prin trup și prin nevoile acestuia se exercită puterea din interior spre exterior. Sufletul este parte constitutivă din anatomia politică a puterii! Lecția victimelor și a torționarilor ne oferă nenumărate exemple ale relațiilor putere-contraputere sau rezistență. Tortura pentru mărturisire este lupta și puterea ce se exercită pe sufletele celor ce nu renunță, a celor care nu acceptă anumite idei/cunoașteri interesate politic, dogme ale regimurilor politice, compromisuri. Să ne amintim de acele victime ale Inchiziției catolice, ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
patru ani. O nouă formă de manifestare a puterii social-politice s-a realizat prin panoptism. Supravegherea, controlul și corecția se regăsesc în acest panoptism. Dacă în Evul Mediu ancheta cu derivatele ei (dorința de adevăr, evenimentul aflării unui adevăr empiric, tortura pentru adevăr) reprezenta forma esențială de manifestare a puterii, în epoca modernă puterea și-a sporit intensitatea și eficacitatea prin panoptism. La fel ca ghilotina, panoptismul este venit să curme suferințele sufletelor, este un progres în manifestarea social-politică a violenței
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cât și intelectualii "de dreapta" au făcut sistem, au fost mână în mână în ambele variante (comunism/postcomunism). Atunci când unele voci marcante ale "dreptei" românești neagă "trădarea", ele știu exact ce spun: nicio trădare, doar continuitate. Iluzia este că prin tortură și carbonizare acei oameni, deveniți imagini mediatice controversate, nu mai pot fi identificați de către rudele lor și, în felul acesta, legitimează triumful adevărului asupra minciunii. Pe de altă parte, au fost aduse în fața camerelor din 1990 o serie de cadavre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de partidele arabe. Începînd din mai 1958, revenirea la conducere a generalului de Gaulle va face ca această controversă să treacă pe un al doilea plan, fără a o suprima însă complet: Consiliul Internaționalei Socialiste condamnă oficial "toate actele de tortură, terorism, intimidare și suprimare a libertăților civice din Algeria"; el cere de asemenea "să fie pus un termen conflictului din Algeria prin intermediul unor negocieri pașnice și pe baza unei garanții a libertăților democratice". Logic, SFIO se opune cu violență acestui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]