2,637 matches
-
să termine cu mimesisul. Dornic să unească teatrul și viața, el neagă valoarea a tot ceea ce este meditație în raport cu viața, a tot ceea ce reprezintă, imită, în loc să fie. "Arta, afirmă el, nu este imitarea vieții, ci viața este imitarea unui principiu transcendent cu care arta ne repune în legătură." Pe urmele lui Artaud, un număr de autori dramatici contemporani, ca Valère Novarina (născut în 1942) sau Philippe Minyana (născut în 1946), refuză fixarea textului pe care vor să-l păstreze viu. De
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înțeleagă, cunoaște de la Quintilian dubla ipostază, de trop și de figură retorică în formula simulare per contrarium, și dobândește valoare de filosofie la teoreticienii romantici germani, de exemplu la Fr. Schlegel, care o vor raporta la sinele absolut și la transcendent, prefigurând dominanta ontologică a postmodernismului, pentru care ironia va reprezenta un semn distinctiv. Sumara selecție de valențe istoricește constituite, indică deja dificultatea disocierii clare 134 între ironia ca principiu filosofic, etic, psihologic, retoric și ironia ca aspect al stilului literar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
identificarea religiei cu mitologia sau, și mai simplist, cu misticismul. Dar religia este una dintre stările de agregare cele mai vechi, cele mai răspândite și cele mai persistente ale conștiinței cosmice omenești, folosind o metodă empirică de contact subiectiv și transcendent cu universul, spre deosebire de metoda dialectică de contact obiectiv, experimental, cu același univers. [...] Orice religie se organizează fără excepție în sistemul concret al unei biserici, adică al unui grup de convergență psihosocială căruia îi vom reda întotdeauna sensul propriu prin ecclesia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
uitarea acestui conținut fiind un păcat, un dezastru sau regresiunea la starea naturală, aculturală a copilului. Miturile au misiunea de a trezi și menține conștiința unei alte lumi, a lumii celeilalte, divine ori a strămoșilor, localizată într-un plan supraomenesc, transcendent, absolut. Deși omul arhaic refuză ireversibilitatea timpului, recuperându-l prin repetiția ritualurilor, a gesturilor exemplare, contrar altor erudiți interesați de mit, Eliade afirmă că această situație nu este un obstacol în calea inovației, a creației mitice, nu e doar o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
realității, a Naturii), al relației cu ceilalți (aspect sociologic individul ca parte a unui grup nu doar din rațiuni practice, pentru a îndeplini o funcție specifică, dar și pentru a participa la o dimensiune care îl definește în relație cu transcendentul) și al sinelui (aspect psihologic o cultură care și-a pierdut "centrul mitic", sau ale cărei mitologii sunt fragmentate și diverse, produce indivizi înspăimântați și derutați, care sunt în derivă printre culte și ideologii). Trei artificii culturale încearcă să păstreze
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și religia dogmatică); în fine, mitologia ne mai învață că abstractizarea nu e soluția tuturor problemelor, ci doar distanțarea față de ele, și că adevărul este, la urma urmei, "o poveste".144 Prin mit căutăm să ne punem în acord cu transcendentul care formează totul și pe noi în interiorul său iar mitologia este "studiul marii povești a omenirii", "manifestarea în existență pe același fundal al ființării", "joc de umbre pe ecranul eternității", se exprimă Campbell subliniind că mitul este poetic și nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai mare pericol fiind să considerăm metaforele drept fapte), oferind un "vocabular nu din cuvinte, ci din fapte și aventuri care sunt conotații ale ceva ce transcende acțiunea". Mitul se referă întotdeauna la natura interioară, care o reflectă pe cea transcendentă, iar metafora este "masca lui Dumnezeu", prin care survine experiența eternității.145 Încă o idee foarte importantă pe care a lansat-o Campbell în legătură cu mitul mai trebuie amintită, și anume aceea conform căreia mitul este creația elitelor intelectuale (artiști, preoți
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fie în acord cu aceste intuiții ale societății.146 Mitul trebuie întreținut prin permanenta adaptarea la context, iar artistul (creatorul) o face cu misiunea de a mitologiza mediul (imaginarul popular și-a aflat sursele în elita capabilă să "audă mesajele transcendente").147 Un alt important analist al miturilor și al imaginarului în ansamblu, Roger Caillois, considera și el că mitul "se plasează în vârful extrem al suprastructurii societății și al activității spiritului, răspunzând prin însăși natura sa celor mai diverse solicitări
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-o pe cea a mântuirii ei).160 Mitul are o importanță capitală pentru rațiune, el intervenind de fiecare dată când se află în joc fundamentele prime și scopurile ultime ale rațiunii, delimitându-i cadrele, fiindcă Logos-ul nu poate sonda transcendentul, viața, materia, forța, energia, nu le poate conferi acestora un sens satisfăcător, la limita sa resimțindu-se necesitatea credinței, adică a mitului.161 Ernst Cassirer adoptă o poziție similară și este de acord că rațiunea și-a aflat leagănul în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un infantilism care obstrucționează dezvoltarea personalității), de socializare (vibrația și participarea la anumite simboluri arată că faci parte dintr-un anumit grup, într-o anumită epocă), de rezonanță (poartă sens în mediul social, chiar dacă a fost emanat de mintea individuală), transcendentă (uniformizare a contrariilor), de transformare a energiilor psihice (exprimă zonele profunde și stimulează procesele psihice).416 " Se pare că unele creații ale conștientului, inconștientului și supraconștientului se dezvoltă urmând direcțiile unor structuri identice. În ciuda deosebirilor manifestate pe plan iconografic sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unor serii de fenomene", cum le numește Corin Braga, ele pot fi explicate pe trei paliere: cel metafizic sau ontologic (în texte teologice ori filozofice), în care se consideră esența lor ca fiind obiectivă, depășind ființa umană, fie că sunt transcendente (în sens platonician) ca sursă a lumii fenomenale, fie că sunt imanente (în sens aristotelic) ca forme ce configurează materia (ca un cod genetic), cel antropologic ori psihologic, în care sunt doar o realitate subiectivă, categorii ale reprezentării mentale, fie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-un universalism radical, total, sincron și tipologic (Eliade), fie într-un universalism moderat, diacronic și istoric (emanațiile culturale fiind proprii unui context, trebuie să ne ferim de generalizări facile).432 Lucian Boia identifică opt structuri arhetipale majore: conștiința realității transcendente (supranaturalul, miraculosul, sacrul, generatoare de sisteme mitice), dublul, moartea și viața de apoi (având în centru sufletul și itinerariul său), alteritatea (grilă prin care este decantat orice discurs despre om și orice raport interuman), unitatea (maxim de coerență a lumii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
iudeo-creștine asupra existenței, fiindcă impune o liniaritate temporală, înlocuind viziunea ciclică, optimistă. Aceasta a lăsat omul neajutorat în fața efectelor devastatoare ale timpului, unica speranță rămânându-i într-o mântuire care nu îi aparține, care este decisă de o instanță supraumană, transcendentă. Omul nu mai stăpânește timpul, nu se mai poate "vindeca" de acțiunea lui prin "întoarcerea înapoi" la "începutul Lumii" (spontan prin suprimarea bruscă a timpului, ori progresiv prin regresie și rememorare) și deci de a avea acces la cunoașterea originilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cernat. Nevoia firească a tânărului de a crede în ceva mai presus de el, de a se devota unei cauze, este astfel satisfăcută, iar cântecul, metafora, afectivitatea și recuzita mitologică constituie "accesoriile menite să confere fundamentalismului patriotic hibridizat acea aură transcendentă aptă să stimuleze sacrificiul", căci "orfismul ceaușist e un cult modern de misterii politice, grefat pe vechi modele de gândire tribală": imaginarul mitic al modernității prometeice este populat de titani, eroi mitologici ai muncii și transformării naturii, și dușmani ai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Borgia, Sala Semnăturii, Sala lui Heliodor, Sala Incendiului, Sala lui Constantin, Școala din Atena, Platon și Aristotel în centrul panoului, despărțind apele filosofiei, bătrânul Platon desculț, sub braț cu Timeo, mâna dreaptă ridicată spre lumea ideilor arătând spre un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre pământ încearcă să pună ordine în lumea materială, nici unul nu vorbește, științele contemplative și științele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părinte, nu simt! De când am făcut noi această biserică toate picturile pe care le văd în alte biserici mi se par atât de naive! Ceea ce a pictat Theo aici, el spunea, citise el undeva că sufletul ne este nouă înșine transcendent, pictura lui mă apropie și mă îndepărtează de Dumnezeu și mi-e frică, Mai ales te îndepărtează! Lucește o lumină jucăușă în ochii rotunzi ai părintelui Varava, Nu! și nu-ul meu vine din toate simțurile mele trezite cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ontologică a existenței lui Dumnezeu, nu înțeleg ce vrea să însemne, de ce ontologică? părintele Ioan spune că singurul loc din om unde se dă bătălia credinței e sufletul, de aceea lucrurile sunt atât de complicate, pentru că sufletul e un organ transcendent al omului, asta a aflat-o Theo, Diana întoarce pagina cărții pe care n-a vrut ca eu s-o cunosc, cum arată biserica pe care el a pictat-o împreună cu tine? e curioasă Diana, dar eu nu știu ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dintr-o parte sau alta, se smulg din corpul tău cu viteza luminii și se izbesc Între ele material, fără ca tu să poți interveni efectiv. Ochiul e un element străin, adăugat corpului nostru, după ce acesta a fost finalizat de instanța transcendentă. De ce Îmi dau aere acum, alegând fraze complicate, nu știu; probabil că vreau să epatez pe cel ce va citi acest jurnal („hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère”). Era o desfășurare de energii magnetice, o concentrare maximă a voinței proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu o impudoare atât de nesofisticată; numai adolescentele, adormite În sucurile tari ale corpului dat În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și rămâne el Însuși, Își păstrează individualitatea neștirbită, acționând prompt contra oricărei provocări. Eram bucuros că instanța pragmatică (cei maturi) nu reușise să distrugă În mine instanța gratuită a jocului; viclenia mea, Împrumutată din literatură, mă apărase. Iată, orice pedeapsă transcendentă poate fi evitată, dacă afli la timp mijloacele de a o combate, mijloace existente totdeauna În spațiul fictiv al literaturii, ce nu așteaptă decât să fie folosite. În acea clipă, mi-am pierdut copilăria, când am Înțeles că realul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui Socrate se reduce la o retorică goală, a cărei subtilitate În sine nimeni nu mai are răbdarea s-o urmărească. Socrate este primul modern; scrutându-se pe sine ca posibil etalon al umanului, el deteriorează definitiv raporturile cu instanța transcendentă a mitului. Nu există nimic mai important decât subiectul cunoscător ce se ia În stăpânire pe sine și-n același timp ia În stăpânire realul pe cont propriu, fără altă intermediere transcendentală; În felul acesta, omul Socrate proclamă libertatea absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
libertatea să se manifeste. Discursul - sau, mai bine spus, mecanismul discursului - conține mecanismul puterii, pe care, demontându-l, Îl neg; eu eliberez energia individuală, dezleg liberul arbitru al oricărui ins, care, după ce m-a ascultat, devine autonom, scapă de sub determinismul transcendent. Dacă nu m-ați condamna la moarte, libertatea opțiunii mele ar fi pusă În dubiu de cei care ar dori să probeze asemenea opțiune. Socrate vrea să destranscendentalizeze discursul, demonstrând că acesta stă În posibilitatea oricui vrea să se scruteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dori să probeze asemenea opțiune. Socrate vrea să destranscendentalizeze discursul, demonstrând că acesta stă În posibilitatea oricui vrea să se scruteze ca existență gânditoare. Ceea ce deranjează orice dictatură este tocmai asumarea individuală a discursului; acesta trebuie să rămână un dat transcendent, nu trebuie să fie probat de indivizi ca manifestare a liberului arbitru. Socrate vrea să desființeze ierarhizarea socială impusă de religia puterii și să probeze democrația gândirii. Omul e o ființă gânditoare și trebuie să se manifeste mai ales prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am simțit mai concret atunci când corpul meu s-a Împotrivit voluntarismului erotic exacerbat; realizam fizic momentul de schimb, intervenit În mecanismul de comandă al diverselor componente ale angrenajului de carne, oase, nervi etc., ce formează o realitate aparte, un corp „transcendent“, separat de restul accesoriilor. Senzația este fizică: se aude acel zgomot sec de decuplare și asist neputincios la absența preluării comenzilor erotice. A te manifesta liber de orice constrângere fizică ori metafizică nu este posibil. Suntem locuiți pe rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]