1,760 matches
-
este lucrare de referință pentru istoria Clujului. În colaborare cu Demény Lajos, a inițiat seria nouă "Székely oklevéltár" [Diplomatariu secuiesc] și a participat la redactarea primelor trei volume. În 1991, cu prilejul aniversării a 250 de ani de la nașterea episcopului transilvan Batthyány Ignác, a ținut o prelegere la Muzeul Secuiesc al Ciucului, din Miercurea Ciuc. În anul 1992, în colaborare cu Imreh István, a publicat volumul "Kászonszéki krónika 1650-1750" [Cronica Casinului 1650-1750], menit a servi autocunoașterea națională prin formarea conștiinței istorice. Benkő
József Pataki (istoric) () [Corola-website/Science/314858_a_316187]
-
și închis în 1950, din motive "ideologice". Patrimoniul său (transferat în anul 1950 la Muzeul Brukenthal) a fost integrat Complexului Național Muzeal "ASTRA" în anul 1990, în prezent ajungând de 35 240 obiecte și formând temeiul viitorului Muzeu al Civilizației Transilvane "ASTRA", într-o concepție modernă, novatoare, interdisciplinară. Prin mulțimea serviciilor culturale oferite publicului: prezentări de filme și diasonuri (în sala de proiecție a pavilionului de la intrarea principală), expoziții tematice temporare (în pavilionul expozițional), spectacole folclorice (pe scena situată pe lac
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” funcționează într-o clădire istorică din Sibiu, în Piața Mică, nr. 11. El este, în primul rând, trezorierul valorilor patrimoniale moștenite de la Muzeul „Asociațiunii” (înființat în anul 1905 și desființat, prin dictat comunist, în 1950). În registrele inventar figurează
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
plurietnic în contextul valorilor comunitar europene. Dintr-un muzeu etnografic clasic, specific secolelor XIX și XX, cu expuneri de serii de obiecte, pe domenii, pe genuri, pe stiluri sau pe tehnici de lucru, muzeul proiectat de noi pentru ilustrarea civilizației transilvane în toată dinamica sa istorică și polivalența sa culturală deplasează accentul dinspre factologic spre fenomenologic, dinspre național spre european, dinspre mono- spre multicultural, dinspre sincronic spre diacronic, adică spre relaționarea și conexarea proceselor etnoculturale, transgresând limitele frontierelor efemere sau “tradiționale
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
ele, puterea de înnoire pe care o dă comunitatea de viață și de destin cultural istoric, iar experiențele relevă nevoia căutării și a creației originale din necesitatea de adaptare și de progres cultural. În paralel cu proiectul expozițional, "Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA"" a inițiat și aplicat, în baza teoriilor moderne de reprezentare integrală a culturii populare tradiționale, în expresiile sale materiale și spirituale, conceptul modern de „museum vivum”, prin dezvoltarea unui adevărat sistem național de cercetare, valorificare, consolidare, catalizare și transmitere
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
Artă, naționale și internaționale. La școala sa s-au format peste 28 tineri care actualmente profesează în domeniul artelor. Artist cu activitate marcantă în viața culturală a cetății, a județului Mureș și nu numai, este unul dintre ambasadorii acestui spațiu transilvan peste hotare. Se afirma ca un artist complex, arta sa fiind recunoscută internațional depășind granițele europene, ajungând pe alte continente (SUA-Canada, Australia).
Iuliu Moldovan (pictor) () [Corola-website/Science/317992_a_319321]
-
-se pentru o vreme la rudele din Sălaj. În cele din urmă s-a stabilit la Budapesta, de unde a avut o contribuție importantă la volumul Schița monografică a Sălagiului (Șimleu, 1908). A fost membru activ al mai multor societăți: Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Muzeul Transilvan, Societatea Apicultorilor din Cluj, etc.
Victor Russu () [Corola-website/Science/323934_a_325263]
-
cele din urmă s-a stabilit la Budapesta, de unde a avut o contribuție importantă la volumul Schița monografică a Sălagiului (Șimleu, 1908). A fost membru activ al mai multor societăți: Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Muzeul Transilvan, Societatea Apicultorilor din Cluj, etc.
Victor Russu () [Corola-website/Science/323934_a_325263]
-
Triturus cristatus"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de ziduri ("Podarcis muralis"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), apolonul negru (un fluture din specia "Parnassius mnemosyne"), precum și un ortopter endemic pentru această zonă, cunoscut sub denumirea de cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"). În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, rezervații naturale, peșteri, cheiuri), astfel: Reportaje
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
primul ministeriat la Externe (1927-1928) are o contribuție decisivă la acceptarea internațională a punctului de vedere românesc cu privire la problema „optanților” maghiari, ridicată de Budapesta, precum că România ar fi discriminat la reforma agrară din 1921 pe marii proprietari (moșieri) maghiari transilvani. Titulescu a combătut reproșul guvernului maghiar, demonstrând clar corectitudinea efectuării reformei respective de către București. Ion I. C. Brătianu, președintele Partidului Național-Liberal și al Consiliului de Miniștri, se gândea în urma decedării regelui Ferdinand la proclamarea Republicii și alegerea lui Nicolae Titulescu în
Nicolae Titulescu () [Corola-website/Science/297288_a_298617]
-
mare amator de experiențe erotice pasagere. Goga a lăsat, sub formă de proiect, și două piese într-un act ("Sonata lunei" și "Lupul"), sceneta " Fruntașul", un articol dialogat din 1911 și traducerea "Tragedia omului" de Madách Imre. Adversar al politicii transilvane a guvernelor maghiare, Goga a fost, în același timp, un prieten adevărat al marilor scriitori ai literaturii maghiare clasice și moderne. A studiat încă din anii de liceu de la Sibiu și apoi ca student, la Universitatea din Budapesta, opera lui
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susținută activitate politică-socială. Goga a devenit, la începutul secolului al XX-lea, mesager al aspirațiilor naționaliste ale românilor transilvăneni. În septembrie 1906, Goga a fost ales secretar literar al "Asociației transilvană pentru literatura română și cultura poporului român" ("ASTRA"), urmând ca, împreună cu Octavian C. Tăslăuanu, să politizeze activitățile celui mai important așezământ cultural din Transilvania. Prin articole publicate în revista "Țara noastră", a adoptat o poziție critică față de exploatarea la care
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
kaganului (hanului) Bayan, avarii ajung la Dunăre și cer de la bizantini subvenții, cerere însă refuzată de împăratul Iustin II (565-578). În 567, împreună cu longobarzii, avarii zdrobesc regatul gepizilor, situat în Bazinul Panonic și în partea vestică a teritoriului Transilvaniei. Teritoriul transilvan devine pentru avarii crescători de animale o regiune preferată în timpul verii. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, avarii ocupau Câmpia Panonică, reducând populația conlocuitoare slavă la o stare de servitute și la plata unui tribut. La est
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
aliniament natural ușor de apărat și întărit prin plantarea de vegetație deasă, șanțuri, întârituri din stâlpi de lemn. Unii istorici români opinează că prisăcile ar fi fost opera avarilor, în timp ce alții, adepți ai protocronismului, le atribuie formațiunii statale a ducelui transilvan Gelu.
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
Cultura" din Cluj (1924). După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de trădători", vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”, în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „"Sie noi sentem Rumeni"” și „"Noi sentem di sange Rumena"”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul "Biografiile celor vestiți români și române", din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai veche hartă în care orașele transilvane au nume românești consemnează "Varadia Mare", nu "Oradea Mare", Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent și în alte regiuni (vide supra). Atât "Urbea Mare" cât și "Varadia Mare" reprezintă adaptarea denumirii maghiare "Nagy-Varád" ("Nagyvárad"). Stemele orășenești sunt
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
pădure”), suprafața ei totală măsurând aproximativ 57.000 km². Al doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni la Maramureș, Crișana, Sătmar, ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium, adică „părțile” Ungariei alăturate după 1526 nucleului istoric din podișul transilvan, constituind împreună Principatul Transilvaniei. Este vorba despre comitatele Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor și Arad. Suprafața regiunii Partium a fost chiar mai mare. De exemplu, potrivit Tratatului de la Speyer (1570), din Partium făceau parte comitatele Maramureș, Bihor, Zarand, Solnocul Interior, Crasna
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Dunării pe malul opus al fluviului. Istoriografia maghiară precum și o parte a celei de limbă germană se situează în această privință pe o poziție divergentă, încercând să demonstreze că românii au imigrat treptat din sudul Dunării în Banat, Crișana, podișul transilvan și Maramureș, unde ar fi fost colonizați de regii Ungariei din dinastia arpadiană între secolele X-XIII. Regiunile balcanice de unde ar fi avut loc imigrările sunt zonele montane din Serbia, Bulgaria, Macedonia, Bosnia, de astăzi. Mai precis zone în care au
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
vest, prezența unor grupuri de blachi, „blazi” sau vlahi, mai puțin existența unor formațiuni statale românești anterioare începutului procesului de extindere spre est a regatului Ungaria. Aceasta în pofida faptului că Anonymus și cronica nestoriană prezintă chestiunea totuși mai nuanțat (liderul transilvan Gelou (sau Gelu), un ""blachus"" potrivit cronicarului notar Anonymus, este prezentat ca lider al unei formațiuni statale cu teritoriu destul de mare). Cronicile cele mai vechi păstrate, a lui Anonymus și a lui Símon de Kéza (circa opt decenii mai târziu
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
la subminarea gravă a autorității centrale, afectată și de disputele dinastice, restaurată abia în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342). Începând cu finele secolului al XIII-lea și, mai ales, în secolele XIV-XV, grupurile privilegiate ale societății transilvane, nobilii, sașii și secuii s-au constituit treptat în stări, același statut avându-l până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și românii, constituiți în "Universitas valachorum". Datorită structurii preponderent etnice a stărilor, ele au fost denumite oficial pe la 1500
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
ele au fost denumite oficial pe la 1500 nationes (națiuni). Membrii stărilor, organizați în congregații sau universități ("congregationes, universitates"), au participat la exercitarea puterii politice în Transilvania. Ultima participare a elitei politice a românilor (Universitas valachorum) la o congregație a stărilor transilvane este amintită în anul 1355. Două documente emise de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) în anul 1366 atestă agravarea condiției politice, juridice și religioase a populației românești din Transilvania, îndeosebi pe fundalul intoleranței față de alte confesiuni decât cea romano-catolică
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
până în 1918, în Imperiul Austro-Ungar). Emanciparea românilor în Transilvania a continuat însă. Românilor li s-a permis accesul în Universitățile Imperiale, cristalizandu-se astfel Școala Ardeleană și impunându-se ca idee politică de anvergură ideea latinității românilor. În 1861, Asociația Transilvană pentru Literatură și Cultură a poporului român (ASTRA) a fost fondată la Sibiu (pe atunci Hermannstadt), fiind protejată de guvernul local compus în majoritate din germani. În 1815, Congresul de la Viena a stabilit nouă ordine continentală, preluând principiile emise prin
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
comitatului Zarand. În luptă, garnizoana Ineului participă la bătălie alături de Mihai Viteazul. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părți în drum spre Praga, pentru a duce tratative cu împăratul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvană împotriva domnitorului. Dezvoltarea tehnicii militare, în special a artileriei, reclamă construcția cetății potrivit noilor condiții de luptă. De aceea, începând cu anul 1645, lucrările se execută sub conducerea lui Gabriel Haller, așa cum o arată placa așezată atunci pe poarta cetății
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]