1,763 matches
-
loc între vechile instituții ale țării, districte și cnezate, care n-au putut fi înlocuite cu totul, în anumite regiuni. Rezistența vechilor instituții teritorial-administrative este dovedită de faptul că a fost nevoie de un secol și jumătate pentru organizarea comitatelor transilvane. Conform unei practici a lumii medievale, teritoriile fără stăpân sau neorganizate sub aspect social-politic, mai ales cele împădurite, deveneau proprietatea personală a regelui, la fel ca și teritoriile ocupate prin luptă. Acestea erau împărțite în "districte" delimitate teritorial, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autonomia voievodatului, dar acțiunea sa n-a reușit. Puterea centrală a regatului ungar se fărâmițează în tranziția de la Arpadieni la Angevini, la sfârșitul secolului al XIII-lea, când închegarea nobilimii ca factor politic instituționalizat era încheiată și ireversibilă.39 Societatea transilvană a cunoscut în aceste secole unele prefaceri social-economice. După obiceiurile juridice feudale, teritoriile cucerite erau declarate proprietate a puterii centrale, în cazul Transilvaniei, a regelui Ungariei. Astfel, prin ocuparea pământurilor aparținând obștilor, a domeniilor cetăților și ale fruntașilor populației locale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obștilor, folosințe comune (pășuni, păduri, ape), relații între membrii obșei, abateri de la legea străbună (loviri, furturi, omoruri). În toate situațiile menționate, erau respectate legile îndătinate, legile vechi, obiceiul pământului.40 În aceeași vreme, asistăm la o accentuată stratificare a țărănimii transilvane. Formarea proprietății funciare feudale a jucat un rol hotărâtor în viața populației rurale, a trasat un hotar vizibil între stăpânii de moșii și țărani. Stăpânii domeniilor feudale au ocupat întinderi însemnate din pământul obștilor și au aservit țărănimea așezată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agonisirea traiului-țăranii își desfășurau munca la câmp în mod independent și în industria casnică. Ca situație juridică, țăranii pot fi agricultori liberi și dependenți, în diferite grade și forme de stăpânire feudală. Tendința generală în perioada de feudalizare a societății transilvane este transformarea țăranului din om liber într-unul dependent, plătind dijmă sau făcând clacă, ba chiar devenind iobag. Dar atât țăranii liberi cât și cei dependenți își păstrau caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În acest timp, locuitorii obștilor erau oameni liberi, ca statut juridic, dar această libertate se diminuează pe măsura ofensivei feudale, iar obligațiile în muncă sau în natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase documente ale vremii. Așa este actul de confirmare pentru pământul bisericii din Arad, din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o gospodărie proprie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Robii puteau fi domestici și beneficiari-ei trăiau în sălașe proprii pe moșiile stăpânilor lor. Robia a dispărut, treptat, prin transformarea ei în șerbie: toți robii au fost declarați șerbi.42 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania În decursul secolelor, pe pământul transilvan, s-au așezat, din inițiativa regalitățiii, unele grupuri etnice. Secuii Problema originii secuilor este complexă. În această privință, s-au conturat două tabere: una susține că secuii sunt de origine maghiară, numele lor (Szekely) însemna apărător (păzitor) de graniță, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și un primar ales periodic. Sistemul agricol amintit, ca și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor economică meșteșugărească și comercială, așezări cu funcții urbane. În Transilvania, așezări urbane erau Oradea, Cenad, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, centre politice, administrative și bisericești; după 1241, apar noi târguri și orașe (oppida et civitates) ca urmare a progresului societății transilvane. Unele orașe precum Sighișoara, Mediaș, Brașov, Bistrița își leagă întemeierea și dezvoltarea de colonizarea săsească desfășurată după invazia din 1241, așadar, a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O categorie aparte de așezări urbane o reprezentau localitățile miniere: Rodna
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la est de Carpați sașii ar fi construit Cetatea Neamțului și fortificația de la Siret, dar cercetările arheologice au infirmat aceste susțineri. Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descălecatului lui Negru Vodă", este o realitate ce limpezește procesul intern de organizare a statului. Este vorba despre cooperarea a doi factori: autoritatea centralizatoare a întemeierii și elementele aristocratice din fruntea voievodatelor mici care i s-au închinat. 2. Originea transilvană a întemeierii statelor medievale românești este un fapt istoric, confirmat de documente, în cazul descălecatului Moldovei, amintit numai de tradiție, în ceea ce privește Țara Românească. Faptul istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se aflau în conflict cu negustorii italieni de la Marea Neagră și erau angajați în război cu Polonia, regele ungur a organizat o mare expediție împotriva lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
externe habsburgic era totuși foarte preocupat de influența românilor în Transilvania și urmărea cu atenție aceste relații. El înțelegea atracția pe care o putea exercita regatul independent al României asupra populației românești din Imperiul Habsburgic. Pînă în 1914, conducerea națională transilvană a adoptat un program bazat în special pe o atitudine defensivă și, asemeni opoziției croate, nu a apelat la mijloace revoluționare, ci la cele legale, pentru atingerea țelurilor ei. Obiectivele majore erau revenirea la situația politică din perioada cînd Transilvania
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reprezentanții sîrbi și slovaci. Nu s-au realizat prea multe. Practic, presiunea asupra naționalităților a devenit și mai intensă. Între timp, intelectualii erau la fel de activi atît în sfera culturală cît și în cea politică. În 1861 a fost înființată Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), al cărei scop era sprijinirea educării românilor și a apariției publicațiilor în limba română. Primul ei președinte a fost Șaguna, iar programul a fost formulat de Barițiu. Organizația oferea burse, publica manuale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la independența patriei, ei chestionează evenimentele externe, stabilesc interdependența între ele și cele interne, au cunoștințe despre ceea ce înseamnă echilibrul de forțe și rațiunea de stat („folosul țării”). Ca urmare a ofensivei catolice și a „uniei” (unirea Bisericii Ortodoxe române transilvane cu Roma), a anexiunilor habsburgice, „mișcarea culturală din Principate își extinde aria de influență și cuprindere, mai mult decât în perioada anterioară, asupra Transilvaniei și Banatului” într-un efort semnificativ de solidaritate ortodoxă, cu o vădită tentă etnică, în spiritul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adună mijloace de transport. Nu le va îndrepta spre ruși, dar le va înapoia banii, convoaiele luând drumul armatei turcești. Întreține relații și cu otomanii. Când aceștia îi atrag atenția că se află prea departe cu tabăra sa, la granița transilvană și-i cer să revină la București, el le răspunde că e gata să asculte și să îndeplinească ordinele sultanului de acolo unde se află. La 6 iunie 1711, într-o scrisoare către Golovkin, domnitorul se arată neliniștit că nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să servească împlinirii tocmai acestui din urmă scop. S-a subliniat în istoriografia noastră că ziarul „Espatriatul” a apărut (25 martie 1849) numai după o săptămână de la întâlnirea dintre Bem și Bolliac, că jurnalul slujea cauza înțelegerii și prieteniei popoarelor transilvane, atât de elocvent afirmată de Bem, că el publica actele lui Bem, că Cezar Bolliac devenise secretar al lui Bem, pe care îl numea „erou al libertății popoarelor”, că, notase Ion Ghica, Cezar Bolliac „s-a alăturat pe lângă generalul Bem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dembinski și mă va ajuta, crez. Asemenea și Bystrzanowski”; că el, Bălcescu, i-a recomandat lui Avram Iancu „să caute a se învoi cu Bem, îndemnând pe acesta a se pune în capul unei mișcări mai mult română sau curat transilvane, fără excepție de nație, căzînd guvernul maghiar. Asemenea am scris lui Bălăceanu”. Foarte importantă este și însărcinarea dată de N. Bălcescu lui Cezar Bolliac pentru Bem: „ca să-i zică cu meșteșug mare că noi l-am numi bucuros de domn
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se exprima asemeni unei istorii naționale? Ce înseamnă o apartenență care nu este nici la Europa centrală, nici la Balcani, nici la Europa occidentală, nici la Rusia; ce înseamnă o țară care este în majoritate ortodoxă, dar al cărei centru transilvan ține de Roma catolică? Ce înseamnă o țară care este în același timp moștenitoarea Bizanțului și a Romei, dar care a primit o moștenire periferică? Ce semnifică o epopee fără cuceriri, o tragedie tăcută? Ce măreție să afli într-o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se mai trimită și lucrarea ardeleanului Petru Maior Istoria pentru începutul românilor în Dachia, publicată la Buda, în 1812. Mai tîrziu, stabilindu-se o vreme la Berlin, Kogălniceanu menționează că acolo are la dispoziție lucrările tuturor istoricilor unguri, bizantini și transilvani. El se află, de asemenea, în corespondență cu moștenitorul tronului de Hanovra, Ernst August von Cumberland, un cunoscător al Orientului, un specialist în cercetările asupra țiganilor, care 1-ar fi incitat pe Kogălniceanu să scrie, în 1837, Esquisse sur I
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
50, a condus, în final, la reînceperea violentă a confruntării istoriografice româno-ungare. Istoricii unguri încep să "atace" în 1980, atunci cînd la București, regimul lui Ceaușescu pregătește celebrarea celei de-a 2050 aniversări a statului dac. Comitetul ungar pentru studii transilvane publică la New York, tot în 1980, Transylvania and the theory of daco-rumanian continuity, lucrare reeditată în 1991. Polemica este reînviată prin apariția la Budapesta, în 1987, a lucrării Histoire de la Transylvanie, tradusă și editată în Franța, în 1992. Răspunsurile românești
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
greacă, nici slavă și sînt, de asemenea, absenți din albaneză. Această specificitate este esențială, deoarece din ipoteza unei simbioze româno-albaneze decurge unul din argumentele în favoarea originii sud-dunărene a românilor și a unei lente și tîrzii urcări a acestora spre spațiul transilvan, deja ocupat de maghiari. Astfel, studiul întreprins de Committee of Transylvania, sub direcția lui Stephen Borsody, Nandor Dreisziger, Adam Makkai și George Schöpflin avansează argumentul similarității fonologice și morfologice dintre două limbi pentru a ajunge la concluzia existenței unei arii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu soldații și curtea sa. Nu este acesta notează Brătianu semnul conștiinței unei origini comune a poporului român? Și tot Brătianu, într-un interesant studiu consacrat tradiției istorice a întemeierii statelor românești (text publicat în România, în 1980), subliniază originea transilvană a prinților fondatori ai Moldovei și Țării Românești. Există aici un proces logic de expansiune demografică a elementului românesc și dezvoltarea unei rețele economice care conduc spre formațiuni unitare. Tot aici se află, adaugă el, rezultatul inițiativelor coroanei ungare în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe negustori. În 1462, el conduce ostilitățile contra otomanilor și cere sprijinul lui Matei Corvin. Turcii vin pînă la Tîrgoviște, Țara Românească este invadată, dar Vlad Țepeș scapă neprins. Matei Corvin merge pe căi ocolite, este sensibil la atitudinea nobilimii transilvane care nu dorește să-i atace pe turci, cedează curînd cererilor negustorilor din Sibiu și Brașov îndreptate împotriva lui Vlad și îl arestează. În 1463, încep să circule informații descurajatoare pentru Vlad Țepeș, care va trebui să aștepte pînă în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
liberi". Dar, la 2 februarie 1438, reprezentanții privilegiaților celor trei națiuni dominante și care vor fi singurii recunoscuți în Transilvania, se întîlnesc la Turda și-i pun la punct pe țărani... Nobilimea română nu obține nici o recunoaștere în noua structură transilvană, aflată sub suzeranitate otomană. În 1541, Ungaria turcă formează pașalîkul de Buda. Transilvania este un stat autonom al Imperiului otoman. Suveranul său, care poartă titlul de principe (voievod), este ales de dieta Transilvaniei, formată din nobili unguri, secui și sași
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sași. Rezistența unei părți a ortodocșilor exprimă mai curînd o nouă libertate a alegerii. Se decid devotamentul și obligațiile care apar de aici. Acest devotament este negociabil. Mișcarea elitelor care decurge din evenimentele de la 1697-1701 implică o transformare a mentalităților transilvane românești, conferind un nou drept la acțiune și sensibilizînd puterea imperială la mișcările populare. Primele mutații sînt lente, esențial culturale și susțin politica Vienei și a iezuiților care revin în Transilvania în 1693. Recunoașterea uniatismuîui este blocată de dieta din
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]