82,461 matches
-
de progres tehnic medical, ce permite reducerea costului tratamentelor, tinde spre scăderea cheltuielilor. Dacă progresul tehnic contribuie, fără îndoială, la calitatea îngrijirilor furnizate, difuziunea sa apare în același timp ca un factor de ofertă ( boli netratabile înainte sunt de acum tratate), și ca un factor care stimulează cererea (exigențele terapeutice se extind). Progresul tehnic merge mână în mână cu creșterea ofertei de îngrijiri. Mărirea personalului de sănătate (337 de medici la 100 000 de locuitori în 2003, față de 255 în 1984
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
necruțătoare. Iuda apare umanizat, dediabolizat, într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I,3,54, Ambrozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur67. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, în trei texte de genuri diferite: scrisoare, comentariu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
originea în mediile ecleziale, ortodoxe, nu în mediile care au dat naștere scrierilor respective. „Problema apocrifelor” este strict legată de „problema canonului” creștin și apare în a doua jumătate a secolului al II-lea, mai ales în Adversus haereses, importantul tratat al lui Irineu 71. Cu riscul de a luxa prejudecăți și de a leza comodități, voi spune că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a doua cuprinde o „Apocalipsă a lui Noe” de sine stătătoare). Dar să enumerăm cele cinci secțiuni alcătuitoare: - I-XXXVI: Preambul. Cartea veghetorilor (redactată spre mijlocul secolului al III-lea î.Hr.); - XXXVII-LXXI: Cartea Parabolelor lui Enoh (secolul I î.Hr.); - LXXII-LXXXII: Tratatul de astronomie (prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.); - LXXXIII-XC: Cartea viselor (circa 164 î.Hr.); - XCI-CVIII: Sfaturile lui Enoh (înainte de 167 î.Hr.). Ciclul consacrat lui Enoh se întemeiază pe câteva versete din Geneza (5,21-24): „și Enoh a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capitolele X-XIV. Ea va constitui modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase în Evul Mediu, Apocalipsa lui Pavel. Apocalipsa lui Abraham Ciclul abrahamic cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e o adevărată bijuterie a literaturii mistice cunoscute sub numele de „mistica tronului” (merkaba sau merkavah). De aceea, mă voi opri o clipă asupra ei. Autorul fructifică o informație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din primele rânduri ale tratatului său De gigantibus (6-18)155, caracterul mitologic al pasajului în discuție: „și nimeni”, scrie el, „să nu vadă în aceste cuvinte un mit!” (7). Pentru el, fiicele oamenilor reprezintă fructele păcatului, spre deosebire de cei trei fii ai lui Noe, care sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El își înzestrează fiecare traducere cu o introducere (prefață) solidă, adăugând notele filologice și istorice necesare. Cunoaște edițiile de calitate și lucrează în câteva rânduri pe manuscrise (pentru câteva dintre tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul însă, observăm că demersul său devine din ce în ce mai personal, accesoriile științifice fiind înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au jucat în această formare perioadele petrecute în străinătate de tânărul Stăniloae, mai cu seamă cele din Grecia, Franța și Germania. În Franța a petrecut puțin timp, spre sfârșitul studiilor, suficient însă pentru a copia după manuscrise, în vederea traducerii, câteva tratate ale lui Grigore Palamas. În Germania, la Berlin și München, a descoperit „teologia dialectică” de ultimă oră a lui Barth, Bultmann și Brunner 178. Grecia însă este locul unde și-a dobândit instrumentele de lucru - greaca modernă și greaca veche
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pentru dobândirea virtuților, care culminează în dragoste”189. Ceea ce surprinde în această prefață este accentul pus pe libertatea și, deopotrivă, responsabilitatea celui căruia i se adresează Filocalia, socotit singurul responsabil de reușita sau eșecul „lecturii sale practice”. În comparație cu vechile tratate patristice de formare spirituală, care consacră pagini întregi relației maestru - discipol, socotită obligatorie pentru îndrumarea spirituală, în cazul de față, nu se face nici o aluzie la așa ceva. Această „democratizare” a idealului creștin întru desăvârșire este marea schimbare adusă de curentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cunoștea din tinerețe, însă abia mult mai târziu, în ultimii ani ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută în 1996, cuprinde o introducere densă, asupra căreia voi reveni numaidecât, traducerea celor patru tratate și scrisorile (după Migne 196), scoliile transmise sub numele lui Maxim Mărturisitorul și propriile note ale lui Stăniloae 197. În ceea ce privește influența exercitată de Pseudo-Dionisie asupra gândirii teologului român, există deja un studiu al lui Gheorghe Drăgulin 198, care trece în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Y. de Andia și lista poate continua cu ușurință 204. Saffrey, Hathaway și de Andia merg chiar mai departe, afirmând o dependență a lui Pseudo-Dionisie față de opera lui Damascius. Cât despre E. Corsini, el a făcut apropieri între Pseudo-Dionisie și tratatul De diis al lui Salluste. În paralel, așa cum arată Lilla într-un foarte frumos articol 205, alți cercetători, precum C. Pera, H.Ch. Puech, V. Lossky, E. von Ivanka, W. Völker, Al. Golitzin, au examinat în profunzime dependența autorului corpusului față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit cu minuțiozitate o contraofensivă. Ca să-l combată pe Origen și mai cu seamă origenismul, el alege să traducă și să comenteze Ambigua mult îndrăgitului său Maxim Mărturisitorul. și chiar în Introducerea acestui tratat, în care Maxim explică pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae își reglează conturile cu Origen 209. Așa cum se știe, Maxim însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), împrumutând mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este totuna cu a fi partizanul tomismului sau palamismului. Monografia lui Stăniloae din 1938222 cuprinde două părți: prima reprezintă un lung studiu, de aproape două sute de pagini, despre „viața și învățătura lui Palamas”, în vreme ce a doua propune traducerea a patru tratate împotriva lui Varlaam și Akindin. Tonul lucrării este apologetic, căci, pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas, apoi personalitatea lui Varlaam (în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în volumul al VII-lea din Filocalie 225, Stăniloae reia subiectul în cadrul unei întinse polemici declanșate de Jugie în 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie s-o spunem - și se înrădăcinează în meditațiile ecleziologice ale lui Henri de Lubac, printre alții (trebuie invocate însă obligatoriu și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe în mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are și un interes personal, după mine. Dacă textul Septuagintei n-ar avea legitimitate sacră, atunci toată opera sa exegetică ar fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon însuși, făcute exclusiv după Septuaginta? Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Te aștept să-mi spui cum a decurs Întâlnirea. ― Voi veni negreșit. S-a Îmbrăcat În halat și se afla pe punctul de a pleca spre biroul secretarului de partid, unde era așteptat de securist. „Amice, ia sub braț un tratat de medicină... Nu, nu! Ia-l pe cel de Anatomie, cu bărbatul acela teribil! Tot numai mușchi Încordați, dar... dezbrăcat de piele. Acolo Îl așezi pe masa ipochimenului. Așa o să-i distragi atenția. O să i se cam Învârtă mintea, câtă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
marele Brâncuși a modelat - pentru studiul Anatomiei - un asemenea mulaj?” - a insistat gândul de veghe. „Nu știam, dar mi se pare că propunerea ta n-ar fi lipsită de interes”. În timp ce formula acest răspuns, a luat din raftul bibliotecii ditai tratatul de Anatomie, cu figura de pe copertă puternic colorată. Cu o pâclă de gânduri În minte a pornit către biroul secretarului de partid... ― Intră! S-a auzit răspunsul sec de dincolo de ușă. ― Bună ziua - a salutat Gruia, privind la chipul rece și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de dincolo de ușă. ― Bună ziua - a salutat Gruia, privind la chipul rece și Încruntat al securistului. ― Te ai hotărât să te prezinți? Gruia n-a răspuns la Întrebare, căreia nu-i vedea decât partea de reproș. A rămas În picioare, ținând tratatul de Anatomie la piept, cu desenul de pe copertă la vedere. Spre satisfacția lui, a observat că ochii individului au rămas fixați pe tratatul de Anatomie. În cele din urmă, a poruncit: ― Stai pe scaunul de colo. Gruia s-a așezat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns la Întrebare, căreia nu-i vedea decât partea de reproș. A rămas În picioare, ținând tratatul de Anatomie la piept, cu desenul de pe copertă la vedere. Spre satisfacția lui, a observat că ochii individului au rămas fixați pe tratatul de Anatomie. În cele din urmă, a poruncit: ― Stai pe scaunul de colo. Gruia s-a așezat și a plasat cartea pe masă, după sfatul gândului de veghe. Securistul s-a prefăcut că cercetează niște hârtii, dar ochii Îi fugeau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Anatomie. În cele din urmă, a poruncit: ― Stai pe scaunul de colo. Gruia s-a așezat și a plasat cartea pe masă, după sfatul gândului de veghe. Securistul s-a prefăcut că cercetează niște hârtii, dar ochii Îi fugeau spre tratat... Pe chipul lui se vedea că gândul nu-i era la sarcina ce o avea de rezolvat, ci la ce poate să cuprindă cartea din fața lui. Cred că ești pe calea cea bună, vecine. Pune mâinile - așa, ca din Întâmplare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mimica” - a Întins coarda gândul de veghe. Când sfatul a fost urmat de Gruia, o umbră de nemulțumire a trecut pe fața securistului. În cele din urmă, și-a dat arama pe față: ― Ce conține cartea din fața ta? ― Este un tratat de Anatomie, care prezintă corpul omenesc piesă cu piesă, dacă putem spune așa. ― Chiar tot ce are omul? Și chiar ce au gagicile? „Nu poți să spui <unde dai și unde crapăă, fiindcă trebușoara a fost gândită dinainte, amice!” - s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că nici cel mai documentat și cuprinzător tratat de psihologie nu ar fi În măsură să redea toată Întinderea și forța psihicului omenesc... De această dată, a venit rândul profesorului să gândească: „Uite ce poate să-și imagineze o minte tânără și cu resurse intelectuale deosebite!” Se simțea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]