3,521 matches
-
unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost plasat (aproape în dreptul umărului)”. Specimenul se numește Jurvale. El adoarme vorbind și, când e treaz, consumă toate proviziile alimentare ale posesorului încăperii. Altuia nebunia i se trage de la nevastă, care l-a părăsit. Nenorocitul sfârșește în pădure, sfâșiat de câini, zdrobit de măciuci. O compunere demonstrativă e și primul roman al lui P., Parțial color
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Singura concesie făcută literaturizării este atitudinea misterioasă a lui Fred Vasilescu - poncif aparținând, cum observa Călinescu, tocmai convențiilor romanului polițist -, pe care arhivarul-scenarist, încurajat de succesul experienței mistificatoare cu privire la identitatea doamnei T. din „Cetatea literară”, o folosește pentru a ține trează, până la ultima pagină, atenția cititorului. Mai aproape de modelul proustian pare romanul Ultima noapte..., monografie a iubirii și geloziei lui Ștefan Gheorghidiu, în care treptele de intensitate ale afectului devin centre de coagulare mnemonice obsesive, aglutinând evenimentele în formațiuni narative geometric-probabiliste
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
prim-planul e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe care acestea le induc. Anotimpurile, ploaia, negura, ninsoarea, vântul, căldura, frigul, momentele zilei, lumina, noaptea, surprinse în panouri ample sau în simple secvențe picturale, atestă o sensibilitate mereu trează, receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
va fi uitat de generațiile viitoare. Se acreditează ideea că istoria judecă; nu uită. Menținerea în amintirea urmașilor a faptelor bune reprezintă un stimulent moral important. De multe ori apare preocuparea de a nu lăsa un „nume pătat”. Istoria ține trează ideea că faptele umane nu se pierd fără urmă. Ele influențează cursul viitor al evenimentelor. Responsabilitatea față de viitor este marele sentiment pe care îl cultivă istoria. Din această cauză, istoria a fost utilizată ca sursă principală de exemplaritate morală. Ea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
terapeutul încearcă să convingă pacientul. Acest lucru poate genera o puternică rezistență, sau o puternică reactanță și, de asemenea, poate încetini procesul terapeutic. De exemplu: Pacienta - Sunt obosită încă de dimineață. Mi-e greu să mă scol; și totuși, sunt trează de la ora patru. Medicul - Diagnosticul de depresie este corect fără nici o îndoială, oboseală chiar de dimineață, pierderea plăcerii și a dorinței, trezire matinală precoce. Pacienta - Totuși, totul este în regulă în acest moment. N-am motive să fiu deprimată! Medicul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unei alianțe terapeutice stabilite și nu ca urmare a unui diagnostic, oricât de bun ar fi acesta. In cazul exemplului precedent, metoda ar fi următoarea: Pacienta - Sunt obosită încă de dimineață. Mi-e greu să mă scol; și totuși, sunt trează de la ora patru. Medicul - Vă simțiți obosită încă de dimineață, trezită de la ora patru. Zilele trebuie să fie dificile în acest caz? (reformulare, interogare empatică pentru a explora problema). Pacienta - Mi se întâmplă mai ales dimineața. După ora trei după-amiaza
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obligat-o să devină mai repede responsabilă și prevăzătoare. Marie a rămas apropiată de fratele său care o sună pentru a-i mărturisi spaimele sale. Figura 1. Elementele obținute din analiza funcțională a neliniștilor lui Marie ANTICIPARE Situație Marie rămâne trează până când sosește fiica sa. Aceasta sosește târziu și trebuia să-i telefoneze. Cogniții Neliniști excesive și incontrolabile, gânduri reconfortante, altele Se întreabă dacă fiica sa a avut un accident, își imaginează că aceasta s-a putut răni. Iși spune că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acolo. Si aveam așa niște dureri în locuri care îmi păreau foarte fragile cum ar fi capul și spatele, încât eram în același timp fericită și îmi era și teamă. Terapeutul - Hum, hum... Pacienta - Să nu rămân prea mult timp trează. Terapeutul - De moarte. Un sentiment de suferință? Pacienta - Hum. In plus era multă lume și nici o peersoană cunoscută. Soțul meu a sosit puțin timp după accident, dar nu imediat. Terapeutul - Rămâneți cu această imagine. O observați din exterior ca și cum ar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
un critic (și un om) dispus să admire. E o calitate aceasta, fără îndoială, dar presupune să admiri uneori și ce nu trebuie. Generozitatea inundă însă nu numai pagina lui critică, ci și planul relațiilor interumane. Omul este un spirit treaz, lucid, o inteligență avizată și în același timp cu ceva candid, naiv. De „păcatele tinerețelor” ține și un anumit gust pentru bravadă, pentru gestul de efect: din când în când câte o afirmație (prea) categorică sau (intenționat) șocantă „rupe”, provoacă
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
asemenea postumă, vine să completeze cu mijloacele prozei, dar tot în registru liric, preocuparea de a-și înregistra și comenta trecutul, deși sunt mari porțiuni în care autoarea trece în plan secund, ca biografă a soțului ei. Dintr-o copilărie „trează”, viu imprimată în memorie, apar secvențe pline de farmecul unor trăiri netrucate, iar din tinerețe vin confesiuni despre influența poeziei (în special a celei minulesciene) sau relatări ale experiențelor din timpul școlarității. Triptic memorial: Omul. Poetul. Vecinicia - text publicat în
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
superb eseu. Unei religii care proclamă chiar în actul revelației o anumită Heilsgeschichte faptul istoricității nu-i poate fi indiferent. Oricât de dificilă ar fi asimilarea deconcertantelor sale monumente de realitate, întâlnirea cu trecutul reprezintă o obligație pentru orice conștiință trează. Înțelegerea configurației polimorfe a experienței sacrului în istoria umanității ar putea solicita acel tip de generozitate hermeneutică pe care nu puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement Alexandrinul (150-211/216) la Serghei Bulgakov (1891-1944), l-au exersat. Într-o epocă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dibăcia ta, vînătorule, cît această necesitate vitală îți asigură ție victoria! La om, respirația e o activitate fără istov - un suflu slujind doar pentru două sau trei pulsații, astfel încît omul, oricare i-ar fi îndeletnicirile și fie că-i treaz sau doarme, trebuie să respire, căci altfel moare. Dar cașalotul nu respiră decît o zi din șapte, adică doar duminica. S-a spus că balena respiră doar prin răsuflătoarea ei; dacă s-ar putea afirma cu temei că jeturile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înșine în bătaia vîntului năpraznic. Ce mai, eram niște pilde vii, numai bune să slujească drept avertisment tuturor marinarilor care se-mbată! Cu toate acestea, catargele n-au căzut peste bord și, în curînd, am coborît pe punte, atît de treji, c-a trebuit să bem iarăși rom, măcar că spuma sărată ce se scurgea prin luminătorul teugei îl dilua și-l săra cam prea mult pentru gustul meu. Carnea conservată era și ea strașnică: tare, dar delicioasă. Gazdele pretindeau că-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să nu stai alături de mine, ci sub mine, oricine-ai fi, dacă vrei să-l ajuți pe Stubb, căci și Stubb a prins rădăcini aici. Te sfidez, balenă sfidătoare! Cine l-a ajutat vreodată pe Stubb, cine l-a ținut treaz, dacă nu chiar propriu-i ochi neadormit? Iar acum bietul Stubb se duce să se culce pe-o saltea prea moale - o, dacă ar fi umplută cu vreascuri, nu cu alge! Te conjur, balenă sfidătoare! Soare, lună și stele, priviți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să mă sinucid! Știu mai pândesc prin țară tâlhari și trădătorii Și pregătesc În taină pumnalul pe la spate. Dar noi am Învățat din zilele cu nori Cum să strivim veninul năpârcilor turbate. (Ă). N-am terminat! Mi-e inima tot trează. Tovarășilor noștri mai am să le vorbesc Din tot ce-am Îndurat, un cântec nou le fac. (Ă).” (Miron RADU PARASCHIVESCU. - N-am terminat, Ibidem.) POEȚII În sectorul liric, În anul 1949, va fi liniște; convulsiile, demolările, demascările, intoleranțele se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mascaradei literare din 1948 Încoace - pe care o cercetez cu răbdarea ajunsă demult la limită și numai neaflarea răspunsului la Întrebări „până unde” și „cât” și „de mai cine” și „peste mai ce” se va lăți inepția Îmi ține Încă trează mintea - așadar, credința mea este că impresia de circ, de Înscenare, de mascaradă, de lucru fals nu este numai a noastră, a cititorilor de-acum, ci aceste convingeri aparțineau și celor care produceau circul și mascarada; poate nu tuturor - fanatismul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pot ocoli mai ușor. Favorizarea unui climat de comunicare destins Creierul nostru este traversat în permanență de unde cerebrale. Aceste unde sunt active tot timpul, zi și noapte. Unele dintre ele favorizează seninătatea, receptivitatea. Și, în funcție de starea în care suntem - complet treji, în fază de relaxare sau în perioadă de somn ușor sau profund -, undele emise de creier se armonizează în mod diferit. Să luăm un exemplu. Să ne închipuim că suntem în plină activitate, într-o zi lucrătoare. Trebuie să fim
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
că adeziunea individului la o cauză suprapersonală, în măsură să confere sens și finalitate existenței sale, s-ar realiza prin puteri originare ale sufletului situate dincolo de sfera de acțiune a judecății raționale. Pentru toți aceia în care asemenea puteri sunt treze și active, subiect de discuție și de controversă va putea fi nu cauza însăși, ci doar identificarea căilor și celelor mai potrivite mijloace pentru a o promova. A doua presupoziție este că asemenea cauze, care pretind celor chemați să le
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
1980): Gabrielle (doi ani și patru luni) are o soră mai mică, în vârstă de șapte luni. „The Piggle” („Chip frumos”), cum o supranumește cu afecțiune familia, își îngrijorează anturajul prin timiditate, tulburări de somn și „frământări” care o țin trează toată noaptea: după spusele fetiței, o „mamă neagră” vine și o persecută, vrea s-o alunge din pat, s-o arunce în toaletă. Gabrielle explică foarte bine coexistența în ea a unei mame binevoitoare alături de mama „cu fața neagră, tare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vreo angoasă, fac loc supoziției că la originea curățeniei, caracterului econom sau gustului pentru ordine ale persoanei în chestiune nu se află formațiunile reacționale. În caz contrar se remarcă „deformări de caracter” (Freud, 1915/1981), întrucât „pulsiunea refulată stă mereu trează pentru a-și conserva contrariul” (Freud, 1926/1995). În această situație putem vorbi într-adevăr de formațiune reacțională. Apoi, putem remarca în mod paradoxal, alături de această rigiditate, o propensiune a instinctelor inhibate spre reapariție, deoarece ele sunt „întotdeauna gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
personalitatea schizoidă - este caracterizată printr-o tendință spre visare, spre izolare, „spre abandonul vieții practice în favoarea vieții interioare... Încă din copilărie, schizoidul dă dovadă de predilecție pentru tot ceea ce face omul să mediteze și să viseze (lecturile)... Este un visător treaz” (Lafon, 1973). Îngrijorător aici nu este atât excesul cantitativ al reveriei, cât preferința manifestată pentru activitatea imaginară în detrimentul vieții reale. Sartre (1940/1986), căruia îi datorăm această remarcă, subliniază faptul că indivizii preferă viața imaginară nu din cauza mediocrității vieții reale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru țara noastră a însemnat război, încercări, lupte, lipsuri, dezechilibre, stări sociale anormale. Asociația, la rându-i, pe de o parte a fost încercată și a avut mult de luptat, pe de altă parte, conform menirii ei, a fost atentă, trează, și cu promptitudine, devotament și la vreme și-a pus serviciile la dispoziția noilor nevoi sociale pe care evenimentele le-au creat. Chemarea la lucru a fost făcută mai ales prin înțelegerea largă și sprijinul care l-am găsit în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
golului. Mai întâi, Cetatea și Dunărea, realități interferente, puncte de reper în peisaj (exterior și interior), apar disputate de viață și de fantasmaticul ei dublu. Și în nebuniile de-o clipă ale lui Șefki, în învălmășeala gândurilor, în visele sale treze, reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]