4,267 matches
-
Acasă > Strofe > Atașament > CITIND PE-O COALĂ ALBĂ DE HARTIE Autor: Căprar Florin Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Citesc pe-o coală albă de hartie Nescrise sentimente trecătoare, Iar totu-mi pare azi o poezie Fără cuvinte, dar plină de savoare. Cu ochii minții deslușesc ideia Că tu ai fost un înger pentru mine, Ai fost și-ai să rămâi mereu femeia, Acea minune a nopților sublime, Cănd
CITIND PE-O COALĂ ALBĂ DE HÂRTIE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371898_a_373227]
-
tu ai fost un înger pentru mine, Ai fost și-ai să rămâi mereu femeia, Acea minune a nopților sublime, Cănd rătăceam prin ale tale visuri Și-n sufletul tău tandru plin de-ardoare, Creindu-ne eterne paradisuri În fiecare clipă trecătoare. Și veșnicii în fiecare noapte Noi retrăiam în plină armonie, Da-n zori rodul iubirilor răscoapte Se regaseau în coală de hârtie. Eu le citeam și retrăiam în ele, Privindu-ți chipul somnoros și dulce, Iubirile din vârstele rebele, Dar
CITIND PE-O COALĂ ALBĂ DE HÂRTIE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371898_a_373227]
-
speranță nemuritoare! Lasă-mi raza bucuriei din câmpiile cu floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
ne-o ocrotească. Cu bune și rele vom trece prin vreme, fără trufie, păcate sau blesteme. La drumeți și oaspeți le vom da povețe despre tinerețe fără bătrânețe. Să scriem legende ce-s nemuritoare, cu tâlc să le spunem lumii trecătoare. Dintr-o viață-n alta să trecem prin lume. Vântul să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
și oaspeți le vom da povețe despre tinerețe fără bătrânețe. Să scriem legende ce-s nemuritoare, cu tâlc să le spunem lumii trecătoare. Dintr-o viață-n alta să trecem prin lume. Vântul să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la umbra lui. Cu brațe din ramuri să-i scriu anotimpuri. Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
În viața mea am căutat mereu să ajut pe alții, iar de nu aveam pe cine ajuta într-un anumit timp, căutam eu pe cineva. Dar, deseori în vâltoarea vieții, mai mereu venea câte unul și altul ca într-o trecătoare. Asta mi-a fost și profesia... deseori deveneam obsedat de faptul că nu știam cum să ajut... Obligația profesională de altfel nu cerea prea multe decât întocmirea anumitor documente (de acoperire) și câteva chestii mărunte dăruite, drumuri făcute, anchete însă
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
de dat -viața de necubanat, Calculări prea nevenite și ostoite în nedat... https://www.youtube.com/watch?v=ELpRwoRb1fA Știu, dacă aș fi avut cum să fac ceva pentru tine, și mai ales dacă mi-aș fi dat viața aceasta trecătoare, m-aș fi simțit liber oriunde, dar e ‘viața (mea) - motivul pentru care bântui.. Ție ți-aș fi lăsat tot ce am în momentul în care am plecat, nu prea multe de fapt, decât un ‘cort’ de stat, prea mare
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
cu patria limbii române, în perioada deschiderilor anilor 60-70, și marile prietenii scriitoricești și artistice (Ioan Alexandru, Fănuș Neagu, Romul Munteanu, Piliuță, D.R.Popescu, Marin Sorescu s.a.), sau academice ( Șerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Marius Sala ș.a.), unele pe viață, altele trecătoare, determinante pentru întoarcerea sa la poezie și pentru activitatea de animator cultural și traducător; dificila integrare în viața culturală și literară suedeză și marile prietenii cu scriitori, academicieni suedezi (Artur Lundkvist, Tomas Tranströmer, Lars Gustafsson, Östen Sjöstrand, Per Olof Ekström
CONSTANTIN DRAM . O MONOGRAFIE ION MILOŞ LA EDITURA ACADEMIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371997_a_373326]
-
țintuită stă să cadă.”( Gândul pământiu aleargă zarea ) Autoarea reprezintă în poeziile sale ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina, unicitatea expresiei sufletului românesc: “ Ninsoarea cade în genunchi Ca stelele în rugăciune, Ferestrele într-un mănunchi Se-aprind din bobul de tăciune.”( Cununa doinelor de nea ). Asemeni lui Arghezi cuvântul are o funcție cosmogonică, atribuind
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
raționale, aptă și să perceapă misterul dumnezeirii și să tindă către el. Puterile spirituale, fortificate la maxim și potențate să-și ofere existența celui mai nobil scop - al îndumnezeirii - vor simți nevoia înlăturării actului de slujire a celor materiale și trecătoare. Odată cu aceasta este iminentă explozia darurilor Duhului Sfânt, care răsplătesc și implică persoana în săvârșirea pe mai departe a binelui și în căutarea dreptății dumnezeiești. Așa se prezintă virtutea. Și pentru că ea este, în fapt, moarte pentru păcat și viață
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
sunt valorile supreme? și răspunsul diferă de la o societate la alta. În societatea antică greacă se considera că valorile filozofice (estetice, etice, politice) sunt valorile supreme. În creștinism însă apare o nouă ierarhizare: vorbim de valori absolute, eterne și valori trecătoare, relative; valoarea absolută, eternă, cu existentă pur spirituală este Dumnezeu, El l-a creat pe om după chipul său și prin aceasta i-a dăruit din atributele sale printre care și acela de creator. Omul este creator de valori, el
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
fir simplu de iarbă, Să mă înalt plăpând spre cer, Să fiu floare de nufăr albă, Uitată pe un lac stingher. Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades, Și-mi tângui rostul trecător, Crezând nătâng, c-am înțeles... De ce au stelele sclipire, Iar iarbă crește înspre cer, Dar nu-i decât o amăgire, Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac, Si nu e nici o îndoială, Ei doar
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
fir simplu de iarbă,Să mă înalt plăpând spre cer,Să fiu floare de nufăr albă,Uitată pe un lac stingher.Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades,Și-mi tângui rostul trecător,Crezând nătâng, c-am înțeles...De ce au stelele sclipire,Iar iarbă crește înspre cer,Dar nu-i decât o amăgire,Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac,Si nu e nici o îndoială,Ei doar
NICOLETA SIMIAN [Corola-blog/BlogPost/372438_a_373767]
-
vom sfârși pe scuturi. În plăceri tardive - bulversând infernul Căutăm vibrații ca să ne devore Dragostei frivole îi jertfim eternul Cu ferocitatea fiarei carnivore În intimitatea clipelor furate Căutăm iubirea - fără remușcare În trăiri carnale - arși de voluptate Dăruim prinosul zilei trecătoare. * Poate ca-i mai bine, ignorând cutuma Să aprindem focul trimițând cuvântul La adresa unde mai persistă bruma Și-unde se-ntâlnește cerul cu pământul Virgil Ciucă București 10 aprilie 2015 Referință Bibliografică: Ecouri nesupuse / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ECOURI NESUPUSE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372478_a_373807]
-
8 Aprilie 2017 Unui prieten drag Oricât ești de-aproape, sau de departe, Oricât ești de jos, oricât ești de sus, Pe toți ne cuprinde teama de moarte, Precum L-a cuprins atunci pe Iisus! Și ea e atât de trecătoare, știu bine, Cum I-a fost acolo, pe crucea târzie: „Doamne, Doamne, ia de la mine Paharul acesta, dar Voia Ta fie!” Nimeni nu vine singur în viață, Cerșetor, împărat, sau mișel, Omule, prietene, citește și-nvață: Fiecare poartă Învierea în
TEAMA DE MOARTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372496_a_373825]
-
Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe un deal uitat de lume, Unde iarba n-are nume, Frunzele doinesc se pare Când e liniștea mai tare... Pietrele se scurg în soare, Fără pas și trecătoare... Roagă cerul să le spele, De arsurile din ele. Poamele tânjesc întruna Vor să le culeagă mâna, Crengile stau aplecate Se vor toate mângâiate... Coasa veche și bătrână Stă proptită într-o rână, Cu rugina se tot ceartă, Uneori, pare
PE UN DEAL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372540_a_373869]
-
conform izvoarelor și surselor, în măsura unei obiectivități cenzurate de limitele umane nu de ideologie și tezism. Ceea ce se întâmplă astăzi în istoriografie este un determinism periculos care falsifică intenționat trecutul istoric în beneficiul unor curente de gândire prezente și trecătoare în același timp, doar pentru a se beneficia de finanțări direcționate politic și ideologic sau de jocuri de carieră. Se construiesc cariere mediocre de istorici doar în limitele impuse de tezismul contemporan. Astfel se explică acest vacuum generațional de tineri
SCRISUL ISTORIC SPRE CANON, IDEOLOGIE ȘI TEZISM.ISTORICUL ROMÂN ÎNTRE CONȘTIINȚĂ, UCRONIE ȘI ISTORIE CONTRAFACTUALĂ.STUDIU DR DR.IONUȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372497_a_373826]
-
a creatului elevat Ștefan Gheorghidiu, gelozia a mocnit în interiorul acestuia, ca toate ideile curatorului iluminat, fără să se manifeste brutal. Nașterea personajelor este o posibilitate existențială a unor lumi paralele cu lumea în care literatul se găzduiește fiindual. El este trecător, însă nemuritor prin crearea imaginilor ca rezultat al profundei sale imaginații de creator de lumi. Lumile sunt forme de existență prin care trecem de fiecare dată când ni se întrerupe viața, într-un așa-zis real pe care sistemul nostru
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
492 din 06 mai 2012. A fi patriot... MOTTO: „Cine bea apă din pumni streini, nu se satură niciodată”. (ANTON PANN) Patriotismul, iubirea de țară, este sentimentul cel mai înalt, care înnobilează sufletul și ridică pe oameni deasupra ființei lor trecătoare. „Patriotismul, spunea Emile Faguet, este sănătatea popoarelor. Numai popoarele bolnave nu-l au”. Dragostea de țară înseamnă sentimentul nobil, puternic, ce exprimă legătura dintre individ și patria sa. Vorbele poetului „Cântării României” sunt edificatoare. „Patria, spune Alecu Russo, e aducerea-aminte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de sărbătoare... ... Citește mai mult A fi patriot...MOTTO:„Cine bea apă din pumni streini, nu se satură niciodată”.(ANTON PANN)Patriotismul, iubirea de țară, este sentimentul cel mai înalt, care înnobilează sufletul și ridică pe oameni deasupra ființei lor trecătoare. „Patriotismul, spunea Emile Faguet, este sănătatea popoarelor. Numai popoarele bolnave nu-l au”. Dragostea de țară înseamnă sentimentul nobil, puternic, ce exprimă legătura dintre individ și patria sa. Vorbele poetului „Cântării României” sunt edificatoare. „Patria, spune Alecu Russo, e aducerea-aminte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță)De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță)De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]