9,583 matches
-
Emil Brumaru Copilandrei Simona Popescu Închisă într-un crin mi-e viața, Mîinile-mi tremură-n parfum, Luminile îmi taie fața. Vai, nu mai știu nici cînd, nici cum M-a prins în ghearele lui calde Un fluture crepuscular. Alături mie, copilandre Torc mierea lumii din mărar, Funii sfințite leagă timpul De păpădii, roua-i
Mierea lumii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15643_a_16968]
-
reușit să depun mărturie despre Tine dar nu am fost întru Tine aștept în vidul gîndului în care s-a născut să se întoarcă timpul înapoi în miezul labirintului oglinda e zidită în imaginile mele multiplicate fețele nenumărate ale cuvîntului tremurînd ca o lacrimă prin care trec cei care au murit șirul nesfîrșit de numere toate sînt trupul Domnului cruci de foc sfîșiind apocalipsul întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat Palimpsest după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors în cuibul lor de bălegar. Oh, întrebați-mă tot mai puține și mai rar! Căci ochii-mi se-mpăienjenesc, iar mîna care Struna o încorda tremură tot mai tare... Dar Glasul? Sfîrtecat de furia nepăsătoare A miliardelor de Aparate Fonatoare. Lumea Nouă În Lumea Nouă-n care vrei s-ajungi, Pe-oceanul de alcool și-anfetamine, Sînt cuști de sticlă lăptoasă, moale, pline Cu femei blonde, goale
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
-n obraz te lovește luna aprilie ciudata lună a cadourilor fără sînge a orificiilor vegetale care țipă aidoma unei sirene de vapor a îngerilor îngenunchiați să-și lege șireturile luna aprilie ce mai încoace și-ncolo cînd coniacul în pahare tremură aidoma frunzișului pădurii. Peisaj Coline domoale de carne răcită prăpăstii de sînge-nchegat munți de oase transparente. Iat-o Iat-o: cultura de verbe cum de microbi o urmărim zi de zi pînă-i găsim antidotul o facem să tremure asemenea unui
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
în pahare tremură aidoma frunzișului pădurii. Peisaj Coline domoale de carne răcită prăpăstii de sînge-nchegat munți de oase transparente. Iat-o Iat-o: cultura de verbe cum de microbi o urmărim zi de zi pînă-i găsim antidotul o facem să tremure asemenea unui copil orfan să scîncească asemenea unui scrînciob să ne dea tîrcoale asemenea unui lan de grîu copt.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
mi se întâmplă. Așa se face că mă trezesc dimineața, numărându-mi cu grijă coastele, că verific dacă-s rotunde rotulele, că mi-e frică să nu simt, alunecând prin dreptul inimii, nu știu ce mușuroi, îmi trec palmele, lent, peste ochi, tremurând să nu dau cu degetele de pești și pietre. Doamne, am ajuns să mă-mbrățișez cu mine, ca morții! Mai ciudat e că am început să vorbesc singur, deși cred că sunt încă în toate mințile. Bine măcar că nu va
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
ta Ar sângera pentru toate Adunând din neant lumina facerii... Ca și cum, ca și cum... 1995 Poeții, Poeții Cum zgâlțâie timpul Poeții, poeții, Frângându-și nimbul Și linia vieții! Plăpândele toamne, Teribile, iernile, Pe versul lor, Doamne, Tu cerni-le, cerni-le... Le tremură buzele, Silabele scapără... Mai lasă-le Muzele, De Hades îi apără! Prea multe, prea multe, Perfide, ispitele Din vremuri oculte, Din toate ursitele... Mai lasă-le, lasă-le Un zâmbet măcar, Să-și reazime oasele Fragile, de var! 1996 Dezmărginire
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
Emil Brumaru (Poem pentru Andrei Pleșu) Numai să nu-mi tremure prea tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
de vis stau de veghe la porțile dimineții lampa răsăritului se stinge de la același întrerupător Parcul de iluzii spulberate parcul de iluzii spulberate se întinde mult peste real pale de emoții arse încă răvășesc coroana câte unui vis de mandarin tremură din când în când frunzișu-i troienit de pulberi aurii pe alei cu degete flămânde umbre trec nu trec fac valuri ori pe-o clipă chiar sfârșesc pe val iată și-o caretă fără cai fără pânze fără surugiu lunecă pe
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
foaia de hârtie Fiindcă scriu în foișor în grădină Unde ziua miroase a iarbă Și seara a iasomie În caisul din fața dormitorului Cineva îmi pândește fiecare mișcare Dinaintea somnului Îi trimit salutul nopții Și îl iert Tocmai de aceea Caisul tremură Tremură din toate încheieturile Și cade cade cade În frigul lichid in marea fără valuri O dar ce fericită sunt ce fericită Viața mea e doar un început Pe marginea stâncilor stau Și ei toți vin spre mine În stoluri
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
de hârtie Fiindcă scriu în foișor în grădină Unde ziua miroase a iarbă Și seara a iasomie În caisul din fața dormitorului Cineva îmi pândește fiecare mișcare Dinaintea somnului Îi trimit salutul nopții Și îl iert Tocmai de aceea Caisul tremură Tremură din toate încheieturile Și cade cade cade În frigul lichid in marea fără valuri O dar ce fericită sunt ce fericită Viața mea e doar un început Pe marginea stâncilor stau Și ei toți vin spre mine În stoluri (pescărușii
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
care doar uneori cu spaimele îl mai cuprinzi că întunericul e doar trupul tău iluminat de propria-ți umbră iar din carnea strigătului tău către mugurii zilei naști alte îndoieli fără sfârșit călător cunoscut doar de umbre precum spicul ce tremură din verdele-negru-al țărânii și doar de spaimă că durerea va pieri te readuce în oglinzile nopții altar de culori mușcătoare negru și verde doborât de aripa nopții în umbre. Și tu iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea picături de apă Ce alunecau ploaie Peste sânii uscați. Un abur argintiu Învălui trupul mărului Lipit de cel
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
pentru a fixa sensul, pentru a putea face papirusul s u l ! Ar trebui Beau cafea după cafea, fumez țigară după țigară. O femeie rea, rea nu m-ar aștepta cu brațele deschise în gară. Aș mirosi urât, mi-ar tremura mâinile, aș fi un pic unic... Da, pentru ea, ar trebui să mă dezintoxic cu lunile, cu săptămânile. Haiku Dac-aș fi mort nici n-aș ști că mai sunt încă lumini la ora asta...
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
liturghia, dar sus pe schele era via minune, fluture rupestru: călugărul din Drăgănescu. ”Mă, Gheorghe, eu atâta-ți spun, tu n-ai făcut nimica bun când te-ai certat cu Ana ceea. Te du și-ți împacă femeia.” Iar Gheorghe, tremurând de frică, nemaiștiind ce să mai zică, de unde-i știe tot Acela?!, și ce vorbise cu femeia!, plângea simțind că înspre sine se pogorâse Cel ce Ține întreaga lume din iubire. și toți simțeau că-și ies din fire. Iar
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
ca tăciunii? Unul din tribul meu se visase toată viața mongol, mecanicii tineri teoretizau însă vegetarianismul, supremația culturii bonobo. Leneșul Tu își treci mîinile prin pieptul meu ca printr-o rază. Și rădăcinile subțiri și frunzele,-n lagună, abia au tremurat. Miile de cardinali, ca un peplum, se dau la o parte Și-și lasă palmele să se îngroape-n mîl. Eu deja am urcat sus, în coroană, printre scolopendre. E cerul, e cometa-n amiază, sînt rîuri după rîuri de
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
până când vom câștiga dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos ca un limbaj poetic ce s-a deprins cu libertinajul în părțile întunecate ale unui vagin înfocat de ce tremuri și te ghemuiești cu bărbia pe genunchi și nu te gândești că poezia aceasta ai fi putut să o scrii chiar tu ielele nebunele nu sunt fâțele din cluburi cu silicoane și cercel în buză dacă vrei sunt niște ozn-uri
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
rugau moartea să vină și să-i ducă în ascunzișurile ei milostive Și noi treceam pe partea cealaltă treceam mai departe cu pași prudenți ne strecuram sub cerul (totuși) liber și ceva mai încolo prin ganguri și curți interioare scoteam tremurând din buzunarul de la piept sticla rece cu licoarea grețoasă dar salvatoare și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de speranță și bucurie oarbă Așteptare Alarma din parcare trezea toți morții din cartier. Am rămas
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
morții din cartier. Am rămas ore în șir pe balcon să ascult greierii să aștept ora nelămurită când încet-încet - aproape că auzi - se luminează de ziuă. Aveam un șiș în mână cu care plănuisem să spintec tot întunericul ce (încă) tremura ca o mireasă în așternutul nunții sale. Când m-am întors în cameră mă așteptau la o masă îmbelșugată cu lumânări și pahare înalte toți morții familiei. I-am învăluit îndelung cu privirea ca să le deslușesc gândurile ca să le ghicesc
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea dulce" (din poemul Dimineața). Unda tristeții metafizice, înălțarea durerii la cer dau poeziei
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
cu alti nou-născuți Dincolo de ferestrele Cu storurile trase direct din coperta de carte. Adevărul se scrie că și singur Pe străzi fără ziduri, Pe lutul reavăn Că o cămașă de femeie lehuza. Povestea mea evoluează fără cuvinte Fără imagini. Vânătorul tremura asudat și cu Piedică trasă la armă. Unde au plecat toți pescarii de oameni? Apărare Un cuțit de bucătărie ascuțit Pe muchile amândouă, Așa că un exercițiu de loialitate Ori sabia regelui așezat în jilțul De la masa cea verde... Trupul lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu opt paltoane, când ai o sută de partide care se pun cu tine bine?!... Eu, ca să-ți spun sincer îi explică Mitică am dat paltonu pentru... liniștea noastră!... Ce contează un palton față de liniștea noastră? Bine, dar fără palton, tremuri! e mai logică cealaltă. De frig precizează Mitică. Dar, cu liniștea lor, tremuri de frica: Frică zilei de mâine. Așa că numi pare rău. Mă încurajez singur, spunându-mi că omul trebuie să riște. Ce să riște, bre? îl disprețuiește femeia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tine bine?!... Eu, ca să-ți spun sincer îi explică Mitică am dat paltonu pentru... liniștea noastră!... Ce contează un palton față de liniștea noastră? Bine, dar fără palton, tremuri! e mai logică cealaltă. De frig precizează Mitică. Dar, cu liniștea lor, tremuri de frica: Frică zilei de mâine. Așa că numi pare rău. Mă încurajez singur, spunându-mi că omul trebuie să riște. Ce să riște, bre? îl disprețuiește femeia, hotărâtă acum să plece. Ce mai are. Eu, de exemplu, mi-am riscat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul. Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]